Totul este energie! dar care este sursa acestor energii? Înțelegerea din spatele emoțiilor și gândurilor noastre cotidiene. Căutarea neîncetată a omului de plăcere și siguranță.
Manifestarea acestui întreg univers este conștiința lui Dumnezeu care s-a coagulat, a devenit din ce în ce mai grosieră, luând diverse forme care se transformă în timp și spațiu. Știm că aceste forme apar și dispar, fiind supuse unei transformări continue, iar timpul nu există. Rămânând în prezent, putem descoperi acest adevăr și respinge iluzia unui univers controlat de un timp liniar.
Aceasta lume nu este un vis, este conștiință divină aflată în diferite dimensiuni/planuri, ce se proiectează fractalic, din cauza variatelor condiționări.
Exista 3 stări prin care putem experimenta această lume. Conștiința - acest Eu, este condiționată mai întâi de corpul cauzal, apoi aceeași conștiință condiționată de corpul cauzal adaugă o altă condiționare, cea a corpului subtil. În ultima fază, aceeași conștiință, condiționată de corpul cauzal și de cel subtil, descoperă o nouă condiționare pe care să o includă în definirea acestui Eu, cea a corpului fizic.
Cele 3 corpuri, fizic, subtil și cauzal nu sunt izolate. Ele sunt parte a unui întreg.
Corpul fizic este parte a acestei lumi materiale, fizice care reprezintă totalitatea. El apare și se dezintegrează în această lume grosieră, pentru că îi aparține. Forțele karmice sunt cele care l-au creat și îl mențin într-o formă specifică. Fiecare celulă din corpul nostru are inteligență, o funcție, o formă fiind parte a unui întreg.
Manifestarea grosieră a conștiinței nu este o iluzie, ea poate fi percepută direct prin simțuri (indriyas), o vedem și îi corespunde starea de veghe, jagrat - stare de conștiință inferioară a individului în care acesta dezvoltă atașamente care îl leagă de lumea materială și implicit de Samsara, ciclul nașterii și al morții, în care experimentează lumea într-o continuă transformare. Atașamentele față de corpul fizic se manifesta prin expresii ca, Eu sunt tânăr/bătrân, frumos/urât, gras/slab, etc, față de copii, soție/soț, familie, bunuri materiale, faimă, recunoaștere, etc. Ne convingem că suntem incompleți fără atașamentele noastre.
Prin identificarea cu corpul fizic apare individualitatea, care face parte din totalitatea lumii materiale. Ne percepem separați de sursă și astfel apare suferința. Este starea cea mai coborâtă a Sinelui.
