Prin sacrificiu înțelegem renunțarea voluntară la ceva considerat a fi prețios pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva, o jertfă. Etimologic, cuvântul sacrificiu provine din latinescul sacrificium.
Ritualul tăierii porcului în ziua de Ignat își are originea în tradițiile Romei antice, între 17 și 23 decembrie, de Saturnalii, sărbători dedicate zeului Saturn, care aveau loc în fiecare an după terminarea muncilor agricole, în apropierea solstițiului de iarnă, când oamenii se temeau că soarele nu se va mai întoarce. Ei credeau că prin serbări și închinându-i ritualuri, îl vor determina să revină. Porcul era considerat întruchiparea lui Saturn, a cărui moarte și reînviere se consuma la cumpăna dintre ani.
Încă din acele vremuri, ritualul tăierii porcului trebuia să respecte anumite condiții stricte: sacrificiul trebuia pornit după ivirea zorilor și încheiat la apusul soarelui, întrucât numai lumina putea ține la distanță spiritele malefice care puteau anula efectele sacrificiului. Locul în care animalul era sacrificat era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat și stropit cu apă sfințită, pentru îndepărtarea duhurilor rele.
Cuvântul Ignat provine din latinescul Ignis, care înseamnă foc și acea zi era una dintre cele mai importante sărbători solare.
Fără nicio legătură cu această tradiție, în 20 decembrie, în religia creștin-ortodoxă este prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, urmaș al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei și ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan, sfânt martirizat la Roma pentru că nu s-a lăsat întors de la credința în Hristos și a fost aruncat în arena leilor, așa cum îl regăsim pictat în icoane.
Citește și: originile-craciunului-nicio-legatura-cu-nasterea-lui-isus
Nu este binevenit să îl comemoram pe sfântul Ignatie, sacrificând animale și mâncând așa zisa pomană a animalului, într-o perioadă de post. Se spune că postul întreg, adevărat și desăvârșit este nu numai cel trupesc, ci și sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mâncare și, totodată de purtări.
„Nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subțierea minții, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înțelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viața aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne desprindem de aici..” Părintele Arsenie Boca (extrase din „Cuvinte vii” și „Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul”
Observăm că majoritatea asociază tăierea porcului de Ignat cu o sărbătoare creștină deși ea este de fapt o practică păgână.
Puțini se gândesc că atunci când sunt sacrificate, animalele suferă. Mai mult, se și sărbătorește sacrificarea lor cu mâncare gătită din propria carne, multă băutură și petrecere. Noi am uitat să sărbătorim sufletește, să ne bucurăm fără să omorâm niște ființe nevinovate.
Suntem atât de hipnotizați de lumea materială încât ne-am pierdut discernământul și perpetuăm un obicei care nu are nicio legătură cu credința noastră sau cu sufletul și ucidem fără milă niște ființe nevinovate, într-un număr mult mai mare decât am avea nevoie pentru supraviețuire.
Nu vom putea fi fericiți în nicio circumstanță, dacă provocăm atâta suferință în jurul nostru, mai ales unor ființe nevinovate.
Sărbători cu lumină și cumpătare!
