Tratatul Yoga Sutra al lui Patanjali, care cuprinde esenţa practicii yoga, descrie amănunţit cele 8 ramuri ale practicii yoghine. Rolul acestor ramuri este de a ghida practicantul, pas cu pas, în atingerea starii profunde de constiinţă - Samadhi. Se poate considera că "definesc stilul de viaţă si practică yoghin", au impact asupra sănătăţii, precum şi asupra spiritului dar ne ajută, totodată, să ne sincronizăm conştiinta cu natura şi Universul.
Iată care sunt cele 8 ramuri menţionate de Patanjali
1. Yama: Moralitatea
Această ramură descrie ce atitudine, precum și ce comportament trebuie să aibă practicantul faţă de oameni în comunitate/societate. Este vorba, bineînțeles, despre comportamentul corect pe care practicantul trebuie să îl adopte în viaţă.
Ahimsa: nonviolenţa comportamentală, dar și a gândurilor
Satya: onestitate și adevăr în gânduri, vorbe și fapte
Asteya: furtul, însușirea lucrurilor care nu ne aparțin, dar și mâncatul în exces ori agonisirea banilor din lăcomie sunt modalități prin care se încalcă principiul asteya
Brahmacharya: moralitatea sexuală - suprimarea dorințelor sexuale, nu înfrânarea acestora
Aparigraha: înăbușirea poftelor de orice natură, opusul lăcomiei
2. Niyama: Autodisciplină
Cea de-a doua ramură face referire la atitudinea pe care yoghinul trebuie să o aibă faţă de el însuşi.
Saucha: puritatea interioară și exterioară, în gânduri și în fapte, a corpului și a minții
Samtosa: mulţumirea cu ce ai, nu satisfacția, ci capacitatea de a te bucura lucruri așa cum sunt
Tapas: austerităţile spirituale precum postul negru, penitențele de natură fizică sau psihică. Tapas cresc anduranța yoghinului și îl ajută să își mențină echilibrul mental în orice situație
Svadhyaya: introspecţia, starea de conștientizare permanentă
Isvara pranidhana: acceptarea Divinității și dedicarea întregii existențe acesteia
3. Asanele: Posturile fizice adoptate
Cea de-a treia ramură a practicii yoga o constituie asanele, adică posturile fizice adoptate. Pentru adepţii yoga, trupul este templul spiritului, aşa că are un rol important în dezvoltarea spirituală, fiind o proiecţie a acestuia. Prin asane reuşim să ne disciplinăm, dar şi să ne concentrăm şi să mărim gradul de conştientizare, paşi esenţiali în procesul de meditaţie.
4. Pranayama: Respiraţie
Prin controlarea respiraţiei se pot controla energiile, fluctuațiile minții. Tehnicile de respiraţie te ajută să sincronizezi gândurile cu emoţiile, adică mintea cu spiritul. Potrivit tratatului Yoga Sutra, pranayama este cea mai eficientă metodă de purificare, fiind folosită atât ca atare, ca tehnică de sine stătătoare, cât şi combinată cu asanele.
5. Pratyahara: Retragerea simţurilor
Provenind din sanscrită, pratyahara se traduce prin retragere şi presupune interiorizarea atentiei conştiinţei prin retragerea atentiei de la cele 5 simţuri (văzul, auzul, mirosul, gustul și simțul tactil). Detaşându-ne în mod controlat de tot ce ţine de lumea exterioară, vom reuşi să ne concentrăm asupra ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Pratyahara nu permite simţurilor fizice să ne controleze. Pratyahara va crea contextul perfect pentru dharana, adică pentru concentrarea mentală neclintită. Dacă asanele ne temperează corpul, pranayama ne ajută să controlăm energiile, fluctuaţiile minţii, prin pratyahara suspendăm atenția.
6. Dharana: Concentrarea intermitenta
Pratyahara va crea contextul perfect pentru dharana, adică pentru concentrarea mentală intermitenta. Dacă asanele ne temperează corpul, pranayama ne ajută să controlăm energiile, iar prin pratyahara blocăm simţurile, dharana ne ajută să ne concentrăm asupra unui singur lucru, fără a fi distraşi de vreun gând sau factor din exterior.
7. Dhyana: Concentrarea permanenta
Dhyana sau contemplarea (meditatia), cea de-a şaptea ramură a practicii yoga, reprezintă concentrarea permanenta. Chiar dacă dhyana pare similară cu dharana, există o linie fină care le desparte pe cele două. În timp ce dharana presupune concentrarea asupra unui singur lucru, fără a fi distraşi, dhyana presupune meditaţia profundă, cu intenţia de a afla adevărul. Această ramură ne ajută să experimentăm un val de conştiinţă divină.
8. Samadhi: Descoperirea divinităţii
În traducere, samadhi înseamnă "a aduce împreună". Aceasta este stadiul final în yoga şi presupune comuniunea cu divinitatea. În această etapă, simţurile sunt complet adormite, în timp ce mintea este mai alertă ca niciodată. Patanjali descrie acest ultim stadiu ca fiind cel care ne duce într-o stare de extaz, conectându-ne cu întreg Universul.
Aceste 8 ramuri ale practicii yoga trebuie aprofundate treptat, în ordinea în care sunt prezentate. Asanele şi prayanama ne pregătesc pentru dharana, iar aceasta din urmă aduce cu sine dhyana şi, în timp, samadhi.
