Meditația este una dintre practicile cele mai accesibile și populare, adoptate de tot mai multe persoane care caută să își liniștească mentalul, să găsească pacea și o oază de liniște într-o lume tot mai haotică, imprevizibilă și apăsătoare.
Popularitatea sa crescută a permis apariția unor metode și practici diverse, multe dintre acestea cu un profund caracter comercial, departe de scopul primordial al meditației. Multitudinea de tehnici și lipsa unei îndrumări corecte duc la denaturarea practicii meditației și creează confuzie.
Nu de puține ori, cei care practică se întreabă dacă meditează corect și fie renunță, fie practică ocazional sau trec de la o metodă la alta în încercarea de a găsi ceva satisfăcător.
Neacordând timp și efort susținut într-o singură direcție de practică, nu au cum să fie obținute rezultate. E ca și cum, așa cum observa misticul Ramakrishna, în încercarea de a găsi apă, sapi un puț de 10 metri într-un loc, apoi începi să sapi un altul în alt loc și te oprești și tot așa la nesfârșit. Nu așa vei găsi apă. E nevoie să sapi în același loc până țâșnește apa. Tot așa și cu meditația– găsești metoda veritabilă, îndrumătorul veritabil și te ții de practica.
Cum găsești metoda corectă, însă? Fără a fi descurajatori, meditația autentică nu poate fi învățată de pe Youtube sau într-un curs online. Cine a încercat mai multe metode, știe din proprie experiență că rezultatele obținute astfel nu sunt mulțumitoare. Meditația nu poate fi învățată defel, întrucât este ceea ce se dezvăluie ca fiind acolo permanent, în mod firesc, natural, pe măsură ce aspirantul practică regulat, sub îndrumarea unui maestru sau a unui ghid care îi oferă inițierea. Într-un fel, ea presupune un anumit tip de învățare sau mai precis, o cunoaștere prin experiență directă.
A fi tot timpul în meditație
Ramana Maharshi observa că meditația este starea naturală a ființei noastre. Iar cercetările din psihologie și neuroștiințe nu îl contrazic – ele afirmă existența unei stări meditative naturale, subiacente, din care toate celelalte stări de conștiință apar. O stare dincolo de gânduri și conceptualizare, de tăcere adâncă, în care există o relaxare alertă.
Merită să facem o paralelă aici și cu cercetările realizate de psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, care în anii 90 a consemnat conceptul de flux (flow) – „o stare în care oamenii sunt atât de implicați într-o activitate încât nimic altceva nu mai contează; experiența este atât de încântătoare că oamenii vor continua să o facă indiferent de orice efort perceput, de dragul de a o face.”
Toate descrierile stării de flux indică înspre starea meditativă naturală - o stare de concentrare sau absorbire completă în activitate, în prezent, o stare vie în care persoana este cu toate simțurile angajată și imersată în momentul prezent; o stare în care „ego-ul e dizolvat, timpul dispare și fiecare acțiune și mișcare urmează cu naturalețe celei anterioare. Toată ființa ta este implicată (...)”. Deși Csikszentmihalyi nu o numește ca atare, putem observa cu ușurință similitudinile între starea meditativă naturală și starea de flux (flow) pe care el o separă de relaxarea pur pasivă și o asociază cu starea profundă de fericire pe care o caută orice ființă. Csikszentmihalyi recunoaște asemănarea meditației și a diverselor practici de mindfulness și descrie Hatha Yoga ca fiind în esență o stare de flow – sau o stare pur meditativă.
Paradoxal, meditația este starea noastră definitorie și în același timp, starea cel mai greu de realizat, de menținut atunci când suntem la începutul practicii. Cu o înțelegere corectă, o ghidare justă și cu ceva efort din partea practicantului, poți fi tot timpul în meditație.
Ce este meditația și cum o practici?
Meditația este concentrarea minții într-un punct fix, repetând un unic gând precum mantra, cu scopul de a elimina oricare alte gânduri și de a ajunge la o stare de constiință în care gândurile încetează să mai apară (Samadhi).
Swami Chidananda Maharaj rezumă practicile meditațiilor din principalele curente spirituale (creștinism, islam, religia ebraică, iudaică sau zoroastriană) la 3 metode:
- Metoda identității – cea în care te detașezi de personalitatea ta, iar identitatea ta se îmbină cu Realitatea supremă (Eu nu exist. Există doar Existența. Eu sunt existența însăși). Mai este cunoscută și ca neti-neti (nu asta, nu asta), metodă analitică de meditație cu scopul de a elimina ignoranța: nu sunt acest corp, nu sunt această minte, nu sunt aceste simțuri, nu sunt intelectul, nu am nume, nici formă;
- Meditația asupra Absolutului impresonal – Sat-Chit-Ananda, în care te simți ca un suflet individual, ca un râu care se deplasează spre ocean spre a fi absorbit în el;
- Metoda de meditație asupra Divinității, în care practicantul se raportează la El cu devotament și iubire divină.
Citește și: Diferite tehnici hinduse de meditatie si beneficiile lor
Pentru aprofundarea unei anumite metode este necesară introspecție și studiu individual asupra metodei care se potrivește scopului ales.
Indiferent că urmărești să ai o minte calmă și control al stărilor emoționale, o viață mai armonioasă și relații mai împlinitoare cu cei din jur sau că urmărești realizarea spirituală, îndrumarea unui maestru sau a unui ghid veritabil este absolut necesară.
Citește și: Ghid complet pentru alegerea unui instructor de yoga si meditatieOricine a încercat să mediteze constant a întâmpinat o serie de impedimente, limitări și paradoxuri. Rolul unui maestru este de a orienta aspirantul în practicarea corectă a meditației prin înlăturarea acestor obstacole. Dacă nu există îndrumător, riscul este să renunți la practică sau să practici greșit, ambele neservind scopului ales. Pentru a medita este necesară concentrarea, ori tocmai ea lipsește la începutul practicii – și doar meditând constant aspirantul obține concentrarea. Astfel, practica începe printr-un efort necesar de concentrare a minții asupra unui singur gând până când mentalul devine stabil și reușim să menținem concentrarea asupra unui singur gând pentru intervale din ce în ce mai mari, cu ușurință. De aceea perseverența și rutina, un program fix de meditație sunt necesare la început, pentru a disciplina mentalul și pentru a-l purifica.
Totodată, un aspirant observă cu ușurință că este asaltat de gânduri în meditație – cu cât se încearcă liniștirea mentalului, cu atât el pare că ripostează cu și mai multă activitate. Cum observă Ramana Maharshi, în meditație, „ceea ce este ascuns, iese la suprafață. Cum altfel ar putea fi eliminate toate aceste gânduri dacă nu ar ieși la suprafața conștiinței? Ele apar spontan în minte pentru a fie eliminate și astfel pentru a curata mentalul.”
Astfel că ceea ce pare un efort sisific la început este drumul sigur către stabilizarea mentalului și adâncirea în starea de meditație.
Este absolut necesar un obiect concret (o formă) asupra căruia să medităm?
Pentru că la începutul practicii aspirantul are un mental agitat, meditația presupune concentrarea pe un singur gând (sau o formă), cu scopul de a elimina restul gândurilor.
În absența oricăror gânduri ce este însă, meditația? O stare de conștiință superioară, starea naturală de a fi, natura noastră reală.
„Și acel unic gând trebuie să dispară la momentul potrivit. Țelul este o conștiință lipsită de gânduri. ” (Ramana Maharshi)
De unde știu că am progres în practica meditației?
Gradul de libertate față de gândurile nedorite și gradul de concentrare pe un singur gând sunt două repere valabile ce indică progresul căutătorului spiritual în practica meditației.
Culminarea practicii meditației - Rămâi ca ceea ce ești
„Meditația reprezintă natura ta reală, chiar acum. O numești meditație pentru că există gânduri care îți distrag atenția. Când gândurile acestea sunt eliminate, rămâi singur – într-o stare de meditație eliberată de gânduri. Iar asta este natura ta reală pe care încerci acum să o obții ținând la distanță alte gânduri. Această ținere la distanță a gândurilor e numită acum meditație. Când practica devine fermă, adevărata natură se revelează ca meditație reală.” (Ramana Maharshi)
Pentru căutătorul spiritual autentic, meditația este cea mai importantă practică interioară, este calea. Până ea devine un mod de a trăi, naturală ca respirația și se revelează în propria experiență ca însăși natura noastră, practicantul poate integra în viața de zi cu zi o serie de atitudini și comportamente care să susțină și să întărească practica meditației: respectarea yama si niyama, o dietă sattvică, cât mai pură, contactul cu natura, paza minții prin gânduri pure și dezvoltarea unei atitudini contemplative față de lume, cultivarea detașării și menținerea echilibrului mental în orice situație, printr-o atitudine smerită, blândă și plină de recunoștință.
Citește și: Lista alimentelor satvice care purifica trupul, mintea si intaresc imunitatea
Surse: sirramanamaharshi.com, sivanandaonline.org, researchgate.net, pursuit-of-happiness.org
