De-a lungul istoriei științelor exacte, nu a existat nimeni asemănător lui Srinivasa Ramanujan, un mare matematician indian al secolului XX, un geniu, care a contribuit imens la progresul matematicii și al fizicii. Era un om profund religios, iar credința a jucat un rol semnificativ în munca sa de matematician. Practica sa religioasă își avea rădăcinile în vechile tradiții indiene ale contemplației și meditației, prin care a dobândit cunoașterea și înțelepciunea, ajutându-l să realizeze descoperirile sale științifice.
Născut în sud-estul Indiei, Ramanujan a demonstrat încă din copilărie abilități native pentru matematică. Familia sa făcea parte din cea mai înaltă castă hindusă, cea a preoților și a învățaților, însă cu toate acestea erau foarte săraci. Mama sa a fost cea care l-a crescut în tradiția și cultura brahmanilor, iar prietenii săi l-au considerat un mistic.
Era expert în interpretarea viselor și în astrologie. Crescând, a învățat să se închine zeiței Namagiri, un avatar al zeiței Lakshmi. Avea o memorie a formulelor matematice uimitoare și un mod personal de a rezolva exercițiile matematice. El credea că zeița îl călăuzește și că descoperirile sale matematice erau de inspirație divină, opera sa fiind o modalitate de a căuta o înțelegere mai profundă a ordinii care guvernează universul.
Practica religioasă a lui Ramanujan a influențat și modul în care a abordat matematica. El credea că adevărurile matematice i-au fost dezvăluite prin intuiție și nu prin deducție logică. El și-a descris adesea ideile matematice ca „vise” sau „viziuni” care îi apăreau în momentele de meditație profundă. În ciuda lipsei sale de pregătire formală în matematică, a adus contribuții semnificative la o serie de domenii ale matematicii, inclusiv teoria numerelor, analiză și algebră. El a înțeles unitatea dintre matematica și spiritualitate, că zero reprezintă Realitatea Absolută și că infinitul reprezintă numeroasele manifestări ale acelei Realități.
S-a dedicat exclusiv studiului individual al matematicii după ce s-a retras din colegiile la care fusese admis cu bursă datorită rezultatelor sale excepționale la matematică, pentru că nu reușea să treacă examenele la celelalte materii. Nu avea absolut nicio altă abilitate intelectuală în afara domeniului matematicii.
Mai târziu, după multe refuzuri, reușește să obțină un post de funcționar, fiind remarcat rapid pentru talentul său la matematica. I s-a sugerat să scrie o scrisoare celebrului matematician, profesorul Hardy, de la Universitatea Cambridge. Ramanujan nu i-a scris o scrisoare, ci a rezolvat două teoreme de geometrie pe care le-a trimis profesorului, care, citindu-le, nu-i venea să creadă că cineva atât de tânăr poate rezolva o astfel de teoremă. I-a răspuns imediat lui Ramanujan și l-a invitat în Anglia.
În ziua în care a primit scrisoarea de invitație la Cambridge de la Hardy, a ezitat sa plece, deoarece părăsirea Indiei ar fi însemnat pierderea statutului său de brahman. Trebuia să caute binecuvântarea Zeiței Namagiri, care a apărut abia după 3 luni. Unele povești spun că zeița a apărut în visul mamei lui Ramanujan. Alții spun că Ramanujan însuși a visat-o pe zeiță. In final, tânărul indian a plecat spre Anglia, cu valiza plină de caiete cu formule matematice pe care le scrisese încă de la vârsta de 14 ani. Ajuns în Anglia în 1914, în ajunul Primului Război Mondial, Ramanujan a experimentat un șoc cultural sever. Fiind vegetarian, a trebuit să își gătească singur, insistând să meargă cu picioarele goale atunci când avea posibilitatea.
Când s-au întâlnit pentru prima dată, Hardy s-a simțit ca un copil înaintea lui Ramanujan, în domeniul matematicii.
Renumiții profesori matematicieni, Hardy și Littlewood i-au fost mentori, ajutându-l să adapteze misticismul hindus la prezentarea dovezilor științifice și diplomația academică a vestului, unde matematica este un domeniu al logicii precise, al demonstrațiilor riguroase și al certitudinilor absolute. Cu toate acestea, marii matematicieni din întreaga lume au avut nevoie de ani de zile să-i înțeleagă opera.
Natura geniului său matematic a fost numită de mentorul sau Hardy, un fel de „intuiție” profundă, dar Ramanujan a declarat deschis că primea inspirația matematică și uneori formule întregi, de la zeița hindusă Namagiri, în timp ce visa, iar când se trezea trecea totul în caietele sale.
Geniul și capacitățile lui Ramanujan nu se puteau asocia puterilor sale mentale, deoarece intelectul se mișcă foarte încet, iar gândirea necesită timp. Ramanujan nu avea nevoie de timp de gândire pentru a răspunde întrebărilor lui Hardy. De îndată ce problema era scrisă pe tablă sau adresată verbal, Ramanujan răspundea imediat. Pentru marii matematicieni a fost foarte greu să înțeleagă cum a fost posibil ca o problemă care are nevoie de aproximativ șase ore pentru a fi rezolvată de un matematician eminent este rezolvata de Ramanujan imediat, fără greșeală. Acest fapt dovedește că răspunsurile sale nu veneau din minte, ci dincolo de minte.
Citește și: pitagora-mistic-ocult-si-ezoteric-maestrul-scolii-misterelor
Sănătatea lui Ramanujan a fost întotdeauna precară din cauza lipsurilor din India. In timp ce se afla în Anglia, fiind internat în spital, a observat numărul de înmatriculare al taxiului cu care venise Hardy să îl viziteze, 1729 și i-a spus că plăcuța acestuia de înmatriculare era unică deoarece avea patru aspecte speciale. După moartea prematură a lui Ramanujan, lui Hardy i-au trebuit șase luni să înțeleagă ce a vrut să spună acesta, descoperind doar trei din cele patru aspecte; la moartea sa a lăsat un testament, ca să se continue munca de cercetare asupra acelui număr, pentru a se afla al patrulea aspect. Dacă Ramanujan spusese că există un al patrulea, trebuia să existe. La douăzeci și doi de ani de la moartea lui Hardy, al patrulea aspect a fost descoperit demonstrând că Ramanujan avea dreptate.
In 1920, anul morții sale, Ramanujan îi scria mentorului sau „În timp ce dormeam, am avut o experiență neobișnuită. Era un paravan roșu format din sânge care curgea, pe care îl observam. Deodată, o mână a început să scrie si am devenit atent. Mâna aceea a scris câteva integrale eliptice care mi s-au lipit de minte. De îndată ce m-am trezit, le-am scris.” Până în anul 2010 nimeni nu a înțeles această teoremă care s-a dovedit a descrie diverse comportamente ale găurilor negre, de care nimeni nu auzise în acea vreme. El a descifrat matematica găurilor negre într-un moment în care conceptul și teoria găurilor negre nu existau.
A devenit primul matematician indian care a fost ales membru al Societății Regale Britanice (1918) și primul indian ales ca membru al Universității Trinity, Cambridge. Hardy afirma: „Ramanujan avea o putere de generalizare, o percepție a formei și o capacitate de modificare rapidă a ipotezelor sale, care erau adesea cu adevărat surprinzătoare, care l-au făcut, în domeniul său de activitate, să nu aibă rival. “
Srinivasa Ramanujan rămâne o figură singulară în analele matematicii, un simbol al potențialului remarcabil al ființei umane. Viața lui Ramanujan a împletit armonios geniul matematic, înțelepciunea spirituală și cunoașterea introspectivă. Viziunea sa unică despre matematică ca metaforă spirituală și interpretarea sa filozofică asupra ecuațiilor, luminează simbioza dintre matematică și spiritualitate.
„O ecuație pentru mine nu are sens decât dacă reprezintă un gând despre Dumnezeu”.
