"La nesfârșit venim, la nesfârșit plecăm / La nesfârșit, zi și noapte, suntem în mișcare. / De unde venim, acolo mergem, / Pentru totdeauna în roata nașterilor și morții, / De la neant la nimic. / Dar sigur, aici rămâne un mister, / Un ceva anume pe care îl avem de cunoscut. / (Nu poate fi totul lipsit de sens)."
Kashmir a oferi lumii numeroși sfinți, poeți și mistici. Lal Ded este una dintre cele mai cunoscute. În Kashmir, este considerată o poetă, o sfântă, o sufită, o yogină sau o bhakta, o feministă, un arhitect al limbii Kashmiri și un reformator social. Unii o consideră un avatar. Toți o consideră o înțeleaptă. Pentru lumea întreagă, Lal Ded este de departe cea mai cunoscută personalitate spirituală aparținând literaturii Kashmiriene. În interiorul Kashmirului, ea a fost venerată de peste 7 secole, atât de hinduși pentru care era Lalleshwari cât și de musulmani, care o numeau Lal Arifa.
Lal Ded, cunoscută și ca Mama Lalla sau Granny Lalla, Lallayogheshwari sau Lalla, mistica, s-a născut probabil între 1317-1320 într-o familie de înțelepți (pandits) de lângă Srinagar. De copil, era înțeleaptă și religioasă. La vârsta de 12 ani a fost căsătorită de familie, iar la 26 de ani renunță la familie și devine un adept al lui Siva. Ea s-a detașat complet de viața materială și a devenit un ascet pelegrin.
Lal Ded devine discipola lui Siddha Srikantha (Sed Boyu) și este inițiată în Shivaismul Kashmirian. De aici înainte, va menține doar compania sfinților (Sadhus). După realizare, ea va umbla dezbrăcată – o nebunie în ochii lumii obișnuite, o nebunie sfântă pentru mistici.
Citește și: sistemul-trika-chintesenta-non-dualista-shivaismului-kashmirian
Lalleshwari este renumită pentru că a creat stilul de poezie mistică numit Vatsun sau Vakhs; literal - vorbire, zicere (Vaak). Un număr de 258 de poeme îi sunt atribuite ei. Poemele ei își au influențele în culturile islamică, sufi și sikh. Versurile ei sunt cele mai vechi compoziții în limbajul Kashmiri și reprezintă o parte importantă a literaturii Kashmiriene moderne. Ele sunt exprimate la persoana I și sunt adresate sieși. Poemele ei poartă cititorul într-o călătorie printre nenorocirile lumii, deziluzie, căutarea plină de angoasă a divinității și, în final, realizarea Adevărului suprem care eliberează.
Învățătura lui Lal Ded este universală – ea afirmă caracterul tranzitoriu și inutil al căutării materiale, al atașamentelor față de lume și al emoțiilor pe care le generează – lăcomia, furia, mândria, frica de a pierde și de moarte. Până în secolul XIX zicerile ei sunt păstrate nu în texte, ci în memoria colectivă – în cântece, proverbe și imnuri recitate de către adepții lui Siva. Din secolul XX, poemele sale vor lua forma scrisă.
„Sunt unii care sunt treji chiar și în somn / Și unii care dorm cu ochii deschiși, / Sunt unii care sunt murdari chiar și după baie / Și unii care afișează etică, dar sunt bolnavi mintal.”
Lal aparține școlii Trika din Shivaismul Kashmirian, reprezentată de sfinți erudiți ca Bhatta Narayana, Utpaladeva, Abhinavagupta și Shitikantha (sec. 8 – 13), iar ei i-au urmat Roopa Bhavani (sec, 17) și Lakshmanjoo (sec. 20).
Citește și: abhinavagupta-misticul-indian-care-atins-desavarsirea-yoghina
Ea a fost inițiată în tradiția Shaiva, care era principala religie din zonă, înainte ca Islamul să se stabilească în valea Kashmirului. Conform filosofiei Trika, întreaga creația este saturată de o super-conștiință indivizibilă numită Paramasiva sau Omkara (principiul suprem). Însă ființele umane nu realizează acest adevăr, deoarece intelectul lor este întunecat de iluzii induse de o viață senzorială, materialistă. Acest lucru îi face să se identifice în mod greșit cu formele și rolurile lor lumești, provocând o mare suferință în acest proces și ascunzându-și identitatea reală, care este una cu Dumnezeu - conștiință pură, lipsită de formă.
Lal reclamă o realizare simplă, spontană (sahaj) sau recunoaștere (pratyabhijñā) a acestei ultime realități, prin întoarcerea înlăuntrul sinelui. Deoarece Paramasiva este subtil și spontan și își are locaș în interiorul fiecăruia dintre noi: „Siva este unica realitate și singurul martor / În oricare direcție privești.”
"La nesfârșit venim, la nesfârșit plecăm / La nesfârșit, zi și noapte, suntem în mișcare. / De unde venim, acolo mergem, / Pentru totdeauna în roata nașterilor și morții, / De la neant la nimic. / Dar sigur, aici rămâne un mister, / Un ceva anume pe care îl avem de cunoscut. / (Nu poate fi totul lipsit de sens)."
Kashmir a oferi lumii numeroși sfinți, poeți și mistici. Lal Ded este una dintre cele mai cunoscute. În Kashmir, este considerată o poetă, o sfântă, o sufită, o yogină sau o bhakta, o feministă, un arhitect al limbii Kashmiri și un reformator social. Unii o consideră un avatar. Toți o consideră o înțeleaptă. Pentru lumea întreagă, Lal Ded este de departe cea mai cunoscută personalitate spirituală aparținând literaturii Kashmiriene. În interiorul Kashmirului, ea a fost venerată de peste 7 secole, atât de hinduși pentru care era Lalleshwari cât și de musulmani, care o numeau Lal Arifa.
Lal Ded, cunoscută și ca Mama Lalla sau Granny Lalla, Lallayogheshwari sau Lalla, mistica, s-a născut probabil între 1317-1320 într-o familie de înțelepți (pandits) de lângă Srinagar. De copil, era înțeleaptă și religioasă. La vârsta de 12 ani a fost căsătorită de familie, iar la 26 de ani renunță la familie și devine un adept al lui Siva. Ea s-a detașat complet de viața materială și a devenit un ascet pelegrin.
Lal Ded devine discipola lui Siddha Srikantha (Sed Boyu) și este inițiată în Shivaismul Kashmirian. De aici înainte, va menține doar compania sfinților (Sadhus). După realizare, ea va umbla dezbrăcată – o nebunie în ochii lumii obișnuite, o nebunie sfântă pentru mistici.
Citește și: sistemul-trika-chintesenta-non-dualista-shivaismului-kashmirian
Lalleshwari este renumită pentru că a creat stilul de poezie mistică numit Vatsun sau Vakhs; literal - vorbire, zicere (Vaak). Un număr de 258 de poeme îi sunt atribuite ei. Poemele ei își au influențele în culturile islamică, sufi și sikh. Versurile ei sunt cele mai vechi compoziții în limbajul Kashmiri și reprezintă o parte importantă a literaturii Kashmiriene moderne. Ele sunt exprimate la persoana I și sunt adresate sieși. Poemele ei poartă cititorul într-o călătorie printre nenorocirile lumii, deziluzie, căutarea plină de angoasă a divinității și, în final, realizarea Adevărului suprem care eliberează.
Învățătura lui Lal Ded este universală – ea afirmă caracterul tranzitoriu și inutil al căutării materiale, al atașamentelor față de lume și al emoțiilor pe care le generează – lăcomia, furia, mândria, frica de a pierde și de moarte. Până în secolul XIX zicerile ei sunt păstrate nu în texte, ci în memoria colectivă – în cântece, proverbe și imnuri recitate de către adepții lui Siva. Din secolul XX, poemele sale vor lua forma scrisă.
„Sunt unii care sunt treji chiar și în somn / Și unii care dorm cu ochii deschiși, / Sunt unii care sunt murdari chiar și după baie / Și unii care afișează etică, dar sunt bolnavi mintal.”
Lal aparține școlii Trika din Shivaismul Kashmirian, reprezentată de sfinți erudiți ca Bhatta Narayana, Utpaladeva, Abhinavagupta și Shitikantha (sec. 8 – 13), iar ei i-au urmat Roopa Bhavani (sec, 17) și Lakshmanjoo (sec. 20).
Citește și: abhinavagupta-misticul-indian-care-atins-desavarsirea-yoghina
Ea a fost inițiată în tradiția Shaiva, care era principala religie din zonă, înainte ca Islamul să se stabilească în valea Kashmirului. Conform filosofiei Trika, întreaga creația este saturată de o super-conștiință indivizibilă numită Paramasiva sau Omkara (principiul suprem). Însă ființele umane nu realizează acest adevăr, deoarece intelectul lor este întunecat de iluzii induse de o viață senzorială, materialistă. Acest lucru îi face să se identifice în mod greșit cu formele și rolurile lor lumești, provocând o mare suferință în acest proces și ascunzându-și identitatea reală, care este una cu Dumnezeu - conștiință pură, lipsită de formă.
Lal reclamă o realizare simplă, spontană (sahaj) sau recunoaștere (pratyabhijñā) a acestei ultime realități, prin întoarcerea înlăuntrul sinelui. Deoarece Paramasiva este subtil și spontan și își are locaș în interiorul fiecăruia dintre noi: „Siva este unica realitate și singurul martor / În oricare direcție privești.”
Lal, ca toți sfinții bhakti, a respins ritualurile exterioare și ascetismul extrem. Ea a recomandat adorația față de divinitate și chintesența tehnicii Yoga – concentrarea intensă asupra Sinelui prin observarea fluxului inspirației și expirației. (Nath Yogi Sampradaya)
Ea a fost dedicată Guru-lui său și considera că îi este atât mamă cât și tată, cel care i-a făcut privirea oarbă să vadă și să discrimineze între falsitate și adevăr. Lalla a descris în repetate rânduri importanța unui învățător pe calea realizării sinelui. Ea considera că cel care dezvoltă credință deplină în Guru și urmează direcțiile sale spirituale, e capabil să controleze cele 5 simțuri cu ajutorul Gyan (Jnana) Yoga și să depășească marea ignoranței: „Guru mi-a dat o singură indicație / Din exterior, întoarce-ți privirea în interiorul tău / Și fixeaz-o pe Sinele cel mai profund / Acea singură indicație a Guru-lui mi-a atins inima / Astfel, eu, Lalla, am început să dansez goală.”
Lalla povestește într-un poem cunoscut că l-a întrebat pe Guru-ul ei de 1000 de ori cine este cel fără de nume și dincolo de înțelegere, dar nu a primit răspuns. Când a obosit să repete întrebarea și a devenit neajutorată, a devenit dintr-o dată satisfăcută fără să fi primit răspuns și a înțeles adevărul vieții și pe Creatorul său responsabil de întreaga creație, dincolo de orice înțelegere rațională. Ea a afirmat că și-a spălat corpul cu apa sacră din cuvintele Guru-lui ei și astfel a obținut eliberarea în timpul vieții.
„L-am întrebat pe Maestrul meu de o mie de ori / Cum poate fi descris cel Nenumit, / Am întrebat de mai multe ori, dar am rămas fără răspuns / Cum cel care pare a fi nimic este originea a ceva.”
Ea cunoștea că Siva este pretutindeni înlăuntru și în afară – Lal nu vedea o diferență între realizarea Sinelui și realizarea Lui Dumnezeu.
„Trebuie să-L găsești pe El, care există în orice nuanță / Dacă înduri, vei găsi mulțumire, / Scapă de furie, invidie si ranchiună, / Atunci vei fi martor la chipul lui Siva.”
Lal Ded a scris Vakh într-o manieră atât de elegantă încât a devenit parte din cultura fiecărei locuințe din Kashmir. Conform ei, dacă un căutător spiritual caută divinitatea sincer, onest și cu iubire pură, în propria sa inimă, va înțelege curând că divinitatea se află înlăuntrul său.
Lalleshwari continuă să aibă un impact profund asupra învățaților din Kashmir, iar Seminarul Național ținut la New Delhi a lansat cartea Remembering Lal Ded în vremurile moderne (2000), în care Prof. Jayalal Kaul o numește cel mai mare geniu al Kashmirului, din toate timpurile. În cartea sa, Triadic Myticism, Paul E. Murphy o consideră exponenta principală a triadismul devoțional.
Viața ei este o inspirație atât pentru căutătorii spirituali cât și pentru restul lumii. A fost o femeie curajoasă, singuratică, cu o profundă înțelegere asupra condiției umane, care a căutat cu determinare să găsească o ieșire din labirintul iluzoriu și confuz al vieții de zi cu zi. Ea a rămas neatinsă de criticile primite pentru traiul ei neconvențional – renunțarea la lume, ca femeie, în sec. XIV, era un act neobișnuit, mai cu seamă în tradiția Shivaismului Kashmirian care nu presupunea abandonarea lumii, ci realizarea Sinelui în lume.
„Lasă oamenii să mă abuzeze și să mă batjocorească! / Sau lăsă-i să aducă petale în adorație! / Nimic nu mă afectează / Sunt conștiință pură! / Numai când voi rezista cenzurii / Inhibițiile mele se vor destrăma / Lasă-mi mândria să se sfâșie! / Să nu mă deranjeze niciun atac!”
În lumea actuală, hiper-consumeristă, suntem deconectați de sinele nostru profund și suferim. Lal Ded privește lumea, urmând doctrina shivaită, ca pe o suită de capcane pentru cei neatenți, al căror sine rămâne amnezic față de natura sa adevărată. Realizând că lumea este în esență expresia divinului, joaca divinului, iar divinitatea și sinele sunt Unul, angoasa și alienarea dispar și sunt înlocuite de recunoașterea extatică a caracterului iluzoriu al dualismului lumii. Poemele lui Lal Ded luminează peste secole și ne oferă eliberare și serenitate, întorcându-ne la esența noastră profundă - în interior. Zicerile (Vakhs) ei inspiră unitatea tuturor religiilor, căutarea armoniei între oameni, iar filosofia ei reprezintă cea mai înaltă știință a vieții.
„Când lumina interioară s-a aprins în mine / Lumina din exterior s-a stins.”
„Orice lucrare am întreprins, a devenit venerare adusă Lui,
Orice cuvânt pe care l-am rostit a devenit o mantră,
Orice a experimentat acest corp al meu a devenit
Sadhana pentru Saiva Tantra
Luminându-mi drumul spre Paramasiva.”
„Lalla este pentru limba Kashmiri ceea ce Shakespeare este pentru limba engleză.”
„Lalleshwari și Kabir sunt două fețe ale aceleiași monede.” (Prof. C.L. Sapru)
Surse:Inspired Wisdom of Lalla Yogeshwari, Lal Ded: The Great Kashmiri Saint-Poetess (Dr.S. Toshkhani), I, Lalla-The Poems of Lal Ded (Hoskote,Ranjit), ikashmir.net, newindianexpress.com, shaivism.net.
