Avem o tradiție în practica yoga ai cărei promotori au contribuit la dezvoltarea spiritualității în România. Fie că s-au exprimat prin artă , prin scrieri, cercetări lingvistice și filosofice, ne-au lăsat moștenire o imensă comoară spirituală pe care o putem explora.
Vezi aici prima parte. - Istoria uitată a practicii Yoga în România - Partea 1
Image
Constantin Brâncusi (1876 – 1957)
Apropiaţii sculptorului au relatat în diferite ocazii atât despre faptul că el practica yoga, mai mult meditația, cât şi despre influenţa pe care spiritualitatea orientală a avut-o asupra creaţiilor acestuia. Şi Mircea Eliade vorbeşte în mai multe rânduri despre fascinaţia lui Brâncuşi pentru Milarepa, yoghin tibetan, pe care l-a descoperit citind cartea primită în dar, Milarepa: crimele sale, încercările, eliberarea spirituală.
Citește și: Secretele coloanei infinitului ascund viziunea yogina a geniului lui Brancusi
În ceea ce priveşte practica sa spirituală, din cartea „Sfântul din Montparnasse” de Peter Neagoe aflăm că la scurt timp după ce a ajuns la Paris, Brâncuşi a început sa exerseze procedeele de hatha yoga, fiind influențat de Lizica Codreanu, fostă dansatoare care a înființat prima școală de hatha yoga din Paris, ce a funcționat până în 1971; în ultimii ani de viaţă s-a retras în atelierul său, împreuna cu lucrările sale.
O tehnică de meditaţie iubită de Brâncuşi a fost „exerciţiul de respiraţie rostind ritmic cuvântul sacru „OM”. Meditaţia yoghină l-a făcut să se întoarcă la simbol, pe care apoi l-a transpus în opera sa.
Pentru Brâncuşi a sculpta, însemna a crea în deplină meditaţie şi concentrare, în linişte şi detaşare, într-o deplină comuniune cu Natura: „Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele sale...” Toate sculpturile lui Brâncuşi sunt invitații la meditaţie, sunt opere filozofice turnate în bronz sau şlefuite în piatră. „Statuile mele sunt ocaziuni ale meditaţiei.”
Citește și: Creatorul capodoperei “Cumințenia Pământului”, inițiat în tainele yoga
Referindu-se la coloana infinitului, Brâncuşi spunea: „Realitatea pe care Stâlpul – laolaltă cu celelalte două semne de piatră ale mele – o întrupează este avântul, conştiinţa nunţii ce o sărbătorim cu nesfârşitul univers, dorul ce-i însufleţeşte pe eroi spre absolut.”„Acesta este mesajul Stâlpului meu, străjuit de Masă şi de Poartă…Să arzi ca o flacără…Să te prefaci în fulger legând cerul cu pământu”.
Brancusi, părintele modernismului, a fost un promotor al spiritualitatii exprimate prin lucrările sale, a căror valoare este dată de experiențele spirituale trăite de cei care le contemplă. Este considerat un artist filosof, care ne-a lăsat ca moștenire culturală și spirituală, o operă impresionantă.
"Viaţa se aseamănă cu o spirală. Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei, dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă."
Image
Mircea Eliade (1907 – 1986)
A ajuns în India pentru studiul sanscritei, în timpul adolescenței, iar după ce a fost alungat din casa unui mare erudit, Surendranath Dasgupta, tatăl fetei de care s-a îndrăgostit iremediabil, Maitreyi, Eliade s-a refugiat într-un ashram în Rishikesh, aproape de Himalaya, unde l-a avut ca mentor spiritual pe Swami Shivananda, medic, yoghin și învățător spiritual hindus, autor al mai multor cărți despre yoga și spiritualitate hindusă. Acesta l-a inițiat pe Mircea Eliade în tainele practicilor Yoga. În ashram, Eliade a dus o viaţă austeră, în meditaţii şi cu exerciţii de Yoga. Ulterior, teza sa de doctorat a avut un subiect inspirat din experiența sa din ashram: “Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)”.
"Prin cele lăsate în scris posterităţii, atât în cărţile cu tematică Yoga, precum şi în cele cu subiect literar fantastic, Eliade a demonstrat că a pătruns profund fenomenul" afirma profesorul şi indianistul Florinel Agafiţei.
Prin Yoga, Mircea Eliade a ajuns să se raporteze atât filosofic cât şi practic la ideea de libertate care caracterizează fiinţa umană. El susţinea că Yoga l-a transformat profund lăuntric.
Citește și: Mircea Eliade: biografia si opera unui yoghin roman.
“Simţeam că nu voi putea ieşi din labirint decât după ce mă voi putea reîntoarce la centru. Trebuia, cu orice preţ, să mă concentrez, să-mi regăsesc adevăratul meu centru. Meditaţiile şi tehnicile yoghine, pe care de studiasem cu Dasgupta în textele clasice, şi pe care le aplicam acum sub controlul lui Shivananda, m-au convins încă o dată că erau rezultatul unei extraordinare cunoaşteri a condiţiei umane”, scrie în memoriile sale, Mircea Eliade.
La revenirea din India, filosoful credea că lumea este, dincolo de un accident cosmic, locul alienării noastre. Iar despre tehnicile salvării din această lume a scris şi o carte, intitulată chiar “Tehnici Yoga” (1948). Eliade a căutat sensurile profunde care permit metamorfozarea practicantului de Yoga.
Alte lucrări prin care ne transmite învățăturile sale din perioada petrecută în India, sunt: “Yoga. Nemurirea și libertatea” (1954), “Patanjali și yoga” (1962). El vorbește despre conștiinta-martor, despre conștiința eliberată, “degajată de structurile ei psihofiziologice și de condiționarea lor temporala”. Practica yoga este ca o inhămare la jug, o inhămare mentală, o disciplină care educă emoțiile și îi redă omului autocontrolul. Ea nu este posibilă, spune Eliade, “fără ruperea legăturilor care unesc spiritul cu lumea”.
În memoriile sale, filosoful recunoaşte că petrecea o bună parte din zi şi din noapte meditând şi chiar dacă dormea foarte puţin, nu a simţit niciun moment oboseala. Cu toate acestea, chiar dacă a avut posibilitatea să-şi însuşească practicile Yoga la un nivel înalt, Eliade şi-a dat seama că totuşi nu este făcut pentru acest fel de viață şi a părăsit locul spiritual în care s-a aflat, plecând să descopere alte aspecte ale Indiei.
Eduard Rosen (188?-197?)
Prim-solist al Operei Populare din Viena în perioada 1900-1937, a rămas fără voce la un moment dat, însă a cunoscut niște gazetari veniți la Viena din India, care aduceau în valizele lor împletite din bambus o adevărată comoară: cărți de yoga. Așa a început lunga ucenicie a înțelepciunii orientale, care în cele din urmă l-a și vindecat.
Dornic să-și perfecționeze metoda de stabilizare si reeducare a vocii, a luat lecții de la niște mari ORL-iști din Viena, ajungând la o tehnică de canto excepțională, prin care nu doar se cultiva vocea, ci chiar se vindecau oameni care nu aveau tangență cu muzica.
Veneau la el tot felul de persoane bolnave, pe care le învăța să scape de respirația superficială, sternoclaviculară, pe care o practică majoritatea oamenilor și care este foarte dăunătoare.
Întors acasă în 1938, a devenit profesor particular de canto în București. În următoarele trei decenii, Rosen a predat elevilor săi tehnici de respirație (prāṇāyāma) și de incantație (japa), folosite și pentru vindecarea bolilor de gât, plămâni sau inimă.
De altfel, meritele sale au fost evidențiate și cu ocazia colaborării lui cu doctori renumiți ai vremii, personalități de marcă în domeniul medicinei. A ajutat-o și pe Nineta Crainici, studentă la Conservator pe atunci, să se vindece de o răgușeală ce persista de un an, prin aceste metode.
Nicolae Zberea (1908 – 1990)
Născut în Bucovina, după obţinerea licenței la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii bucureştene, își continuă studiile de filosofie la Universitatea din Munchen între 1938 - 1939. Încă din tinereţe îl pasiona filozofia lui Schopenhauer. Merge pe front în cel de-al doilea război mondial, este închis în Siberia, iar după război rămâne în armată, se înscrie în Partidul Comunist şi devine colonel în serviciul de informații, membru al Statului Major al Armatei Române. Se pensionează în 1960 şi își reia studiile despre Schopenhauer.
Filosofia schopenhaueriană a fost puternic influențată de Upanishade, primele creații filosofice indiene. Prin această filieră Nicolae Zberea va ajunge să se intereseze şi de cultura indiană.
Autodidact, studiază limba și literatura hindi ajungând mult mai târziu "primul scriitor român în limba hindi", cum îl va recomanda revista Institutului Central de Limba Hindi din Agra, India. Ajunge membru al Asociației de Studii Orientale din România.
Zberea se înscrie în 1965 la cursul de limba hindi înființat la Universitatea din Bucureşti.
La recomandarea profesorului indian Prabhu Vidyasagar Dayal de la Universitatea Osmania din Hyderabad, lector de hindi la București între anii 1968-1972 și 1975-1978, Nicolae Zberea devine beneficiarul unei burse de studii la Institutul Central de Limba Hindi din Agra. Din octombrie 1969 până în aprilie anul următor, Nicolae Zberea trăieşte şi studiază în India, unde este initiat in practicile yoghine.
Întors în țară, devine asistent la Secţia de limba şi literatura hindi a Universității bucureştene. Este cooptat în activitatea de redactare a primului dicţionar hindi-român coordonat de profesorul indian, P. Vidyasagar şi de lingvistul I. Petrescu.
Nicolae Zberea va face cunoscută publicului român personalitatea lui Alecu Ghica, (un roman ascet în India, la mijlocul secolului al nouăsprezecelea), printr-o serie de comunicări susținute În cadrul Asociaţiei de Studii Orientale.
Image
Ludmila Galin (1912 – 2002)
Născută în Ucraina, a fost primul medic specialist din Galaţi recunoscut oficial (1946), doctor în medicină şi chirurgie al Facultăţii de Medicină din Bucureşti.
A scris, Yoga pe înțelesul tuturor publicată în 1976. Lucrarea este, pe de o parte, un rezultat al aplicării metodelor yoghine în tratarea clinică și ambulatorie a diferitelor afecțiuni timp de mai mulți ani, întâi în colaborare cu Nineta Crainici, apoi independent. Pe de altă parte, ea este fructul studierii personale a literaturii yoghine moderne. A fost chiar criticată că e prea influențată de carteai lui Philippe de Méric, Yoga pour chacun (1968).
Din cauza limitărilor impuse de regimul comunist, în introducerea cărții sale, autoarea subliniază că „practicile yoga au un conținut perfect ateu” – yoga nu este nici religie, nici filosofie, nici hipnoză, ci o știință, un sistem rațional care se ocupă cu comportamentul uman. Cartea susține teoria yoghină despre prāṇa, raportată la știința contemporană. Ea se încheie cu o pledoarie pentru necesitatea cunoașterii yoga de către cadrele medicale.
Va urma ...
Surse: Viața românească, Venus - Asociația pentru elevarea femeii, Adevărul.ro, Arhiva Biblioteca Bucureștilor
