Swami Muktananda Paramahamsa (1908 – 1982), născut Krishna Rai, a fost un maestru yoghin hindus, fondator al mișcării Siddha Yoga. Începând din anii ’70 face cunoscută Vestului tradiția moștenită de la Maestrul său, de trezire a energiei Kundalini prin inițiere, cunoscută sub numele de shaktipat, A scris multe cărți și a înființat peste 600 de centre pentru meditație și câteva ashram-uri în intreaga lume. Intitulat Guru al Guru-lui (Guru’s Guru) de către revista TIME, Muktananda a fascinat mulțimea căutătorilor spirituali din Australia, Statele Unite și Europa. A inițiat mii de adepți în practica meditației si a cântării devoționale, în vederea realizării interioare.
A început căutarea spirituală foarte devreme, devenind sadhu (ascet). Încă din tinerețe i-au fost recunoscute realizările yoghine, însă el a susținut că adevărata călătorie spirituală a început-o după ce a fost inițiat de marele său maestru, Bhagavan Nityananda, unul dintre cei mai renumiți Guru Siddha, un ascet perfect și un janma siddha (unul născut cu realizarea perfectă a naturii sale divine).
Născut într-o familie bogată, intâlnirea maestrului său are un impact profund asupra sa, si așa cum va relata în autobiografie, va pleca de acasă în căutarea lui Dumnezeu, cu o dorință intensă de a se elibera.Timp de 8 ani călătorește prin întreaga Indie, la picior și întâlnind numeroși sfinți și maeștri yoghini, de la care învață sanscrita, vedanta, artele marțiale indiene și toate ramurile yoga. Primește inițierea devenind călugăr în ordinul Sarasvati și ia numele Swami Muktananda (tradus ca beatitudinea libertății). În 1947, la vârsta de 39 de ani își reîntâlnește maestrul, de la care primește binecuvântarea (darshan). Următorii 9 ani, la indicațiile acestuia, Muktananda trăiește și meditează intens în Yeola, într-o mică colibă.
În 1956, maestrul său, îl numește pe Muktananda, care reușise să se elibereze prin realizarea Sinelui, liderul ashram-ului din Ganeshpuri, lângă Bombay și începe să predea calea Siddha Yoga. După intrarea maestrului său în mahasamadhi, în 1961, Muktananda devine succesorul acestuia fiind însărcinat cu transmiterea energiei spirituale prin grația divină (shaktipat) și a practicilor yoga străvechi, peste tot în lume.
În 1970, cu ocazia primului său turneu mondial, timp de 101 zile va oferi peste 90 de prelegeri în Australia, Los Angeles, Dallas, New York, Singapore, Italia, Elveția, Anglia și Franța. Inițiază adepți, vorbind despre calea maeștrilor perfecți in care, prin binecuvântarea unui satguru, meditația și yoga au loc spontan. Invățătura sa principală este recunoașterea divinității în ceilalți, pretutindeni, întâmpinarea oricărui suflet cu respect și cu iubire: Onorează-ți Sinele. Venerează-ți Sinele. Meditează asupra Sinelui tău. Dumnezeu sălășluiește în tine ca Tine.
„Imaginează-ți că privești lumea în care trăiești și recunoști divinitatea în tot ce vezi și în toți cei pe care îi întâlnești. Imaginează-ți că întâmpini fiecare situație din viața ta cu o putere de nezdruncinat și o încântare care vin din certitudinea prezenței divine care sălășluiește în tine.”
Siddha Yoga (yoga perfectă sau yoga căii perfecte) consideră că această realizare este dreptul din naștere al fiecărui om. Siddha Yoga este o cale spirituală de stăpânire a minții și simțurilor prin învățături și practici cum sunt meditația, cântările devoționale, contemplarea, studiul și seva.
Muktananda considera Siddha Yoga ca fiind calea perfectă de auto-realizare întrucât îmbrățișează toate tipurile de yoga – jnana yoga, karma yoga, raja yoga și bhakti yoga – și în mod spontan aduce discipolul la perfecțiune și măiestrie în toate. Siddha Yoga se bazează pe învățăturile maestrului său spiritual, Nityananda și pe tradițiile filosofice care l-au precedat, în special hatha yoga, vedanta și Shivaismul Kashmirian.
Citește și: caile-de-atingere-constiintei-divine-shivaismul-kashmirian-prima-parte
Conform scriitoarei Lola Williamson, Muktananda a fost cunoscut ca un guru shaktipat (trezire spirituala prin grația divină) întrucât trezirea energiei kundalini se petrecea în mod neașteptat în prezența sa. Înainte ca Swami Muktanada să călătorească în Vest, stiința trezirii Kundalini fusese ascunsă și făcută cunoscută doar unui număr foarte mic de yoghini, în urma unor tapas-uri acerbe. După primul său tur prin lume, la întoarcerea sa în India în 1970, Kundalini și Shaktipat au devenit cunoscute, prin grația sa, multor căutători spirituali din Vest.
„Abia după ce am venit în America am început să transmit energia spirituală. Înainte de asta, Guru-ul meu, Baba Nityananda, a fost foarte sever. Shaktipat a fost transmis doar într-un anumit fel. Persoana care primea energia spirituală trebuia să facă o baie, să fie pură, să practice tapas-uri și austerități.”
Citește și: ascensiunea-corecta-si-incorecta-energiei-kundalini
În 1981, cu 1 an inainte de intrarea sa in mahasamadhi, este publicat un articol în care i se aduc acuzații cu privire la încălcarea castității și manifestarea afecțiunii fizice față de discipolele sale mai tinere. La câteva săptămâni de la apariția acuzațiilor, Muktananda a publicat o scrisoare deschisă prin care a răspuns acuzațiilor astfel:
„Adeptii ar trebui să cunoască adevărul prin propria experiență, nu prin scrisorile pe care le primesc. Totuși, acest lucru nu este ceva nou. Este o parte din descendența căreia îi aparțin. {...} Acesta este doar calea lumii. Ar trebui să fiu fericit că sunt încă în viață și sănătos și că nu au încercat să mă spânzure. Probabil că m-ai auzit referindu-mă la marele sfânt, Kabir, foarte des. El spunea: Elefantul merge în ritmul său, dar câinii merg în spatele său și latră. Oamenii scriu pe foi albe cu cerneală neagră. Lasă-i să scrie. Kabir spune că dacă cineva vrea să mănânce lucruri diavolești, lasă-l să o facă. Însă tu ar trebui să rămâi mereu în Domnul.”
Moștenirea lui Muktananda este prezentă în fiecare element din filosofia Siddha Yoga și în fiecare dintre cei care au beneficiat de grația inițierii (shaktipat). Swami Muktananda a adus trezirea spirituală în rândul a mii de adepți din toată lumea și a inspirat zeci de mii de devoți să pornească pe calea spirituală a eliberării totale. Baba, așa cum îl numeau cu afecțiune adepții săi, a făcut cunoscută în rândul a mii de căutători măreața tradiție mistică a Shivaismului Kashmirian, care la începutul anilor ‘70 era aproape necunoscută în Vest și care arată cum prin intermediul grației Gurului și a efortului aspirantului, acesta ajunge la realizarea Sinelui și centrarea sa definitivă în divin.
Citește și: importanta-disciplinei-spirituale-viziunea-shivaismului-kashmirian
Muktananda a încurajat pe oricine, indiferent de nivelul pregătirii sale intelectuale sau al evoluției în practica spirituală, să atingă beatitudinea eliberării, prin devoțiune sinceră și totală față de divinitate:
Tot ce este nevoie pentru sadhana (practica spirituală) este un efort sincer. Nu e necesar să trăiești într-un ashram. Tot ce ai nevoie pentru practica spirituală este un dor adânc pentru realizarea Sinelui – și dacă îl ai, poți face sadhana oriunde. Ar trebui să îți menții mintea imersată în idea Shivoham – Eu sunt Shiva și Soham – Eu sunt Acela. Trebuie să ai această înțelegere: Este Dumnezeu cel care meditează. Toate obiectele meditației mele sunt El. Meditația însăși este El. Când ai această conștientizare, atunci poți practica sadhana oriunde și oricând.
Surse: siddhayoga.org, babamuktananda.com (© imagine), themysticsvision.com, thesunmagazine.org, hinduismtoday.com, wikipedia.org, youtube.com
