Sri Ānandamayī Mā este recunoscută astăzi ca una dintre cele mai mari personalități spirituale ale lumii, alături de renumiți sfinți ai Indiei moderne, precum Ramakrishna, Vivekananda, Aurobindo, Ramana Maharshi și Paramahansa Yogananda. Viața și învățăturile sale au atras adepți din toate confesiunile, deopotrivă din vest și din est, persoane erudite, învățători spirituali, dar și oameni simpli, fără educație aparte. Prezența ei a stârnit, dincolo de curiozitate și fascinație, venerație, devotament sincer și iubire divină.
A spune că a fost o sfântă e insuficient, Adepții ei și cei care au cunoscut-o se referă la ea apelând la metafore care transcend identitatea și personalitatea limitată și chiar orice concept spiritual – de guru, învățător sau ființă realizată. A fost un mister de necuprins în cuvinte, încă din momentul nașterii a arătat că este conștientă de sine, a început practica spirituală fără nicio îndrumare și fără studiu, iar întreaga cunoaștere spirituală i s-a revelat spontan. A fost o fată simplă de la sat, cu doar 2 ani de școală primară, care a vorbit având autoritatea celor mai erudiți filosofi, învățați și guru, stăpânind concepte filosofice complexe și dovedind o vastă cunoaștere a confesiunilor religioase și a adevărului scripturilor. Fără învățător sau maestru, a stăpânit cu măiestrie asanele, mudrele și practici spirituale avansate.
În 1950, în onoarea ei a fost creată organizația Sri Sri Ānandamayī Sangha în Vārāṇasi, devenind astfel prima femeie din istoria Indiei care să reprezinte o mișcare de o asemenea amploare. Deși nu s-a referit la sine în niciun moment ca fiind un guru sau o sfântă, ci doar corpul acesta sau această fetiță, adepții ei din toate religiile i s-au adresat ca Mama Divină (Mā sau Mātājī) și au onorat-o ca pe un avatar al divinității (Kālī sau Durgā) și însuși Absolutul.
Întrebată în nenumărate rânduri de discipoli și adepți cine este, Ānandamayī Mā obișnuia să răspundă: Sunt ceea ce consideri tu că sunt, nimic mai mult, nimic mai puțin și Acest corp este asemenea unui instrument muzical; ceea ce auzi depinde de modul în care îl faci să cânte. Alexander Lipski, profesor de istorie și de studii religioase la California State University remarca în biografia ei că deși mulți fotografi cu experiență i-au surprins chipul, fiecare fotografie este esențial distinctă, ca și cum suntem martori în persoana ei la formele infinite prin care se manifestă Unicul.
Ānandamayī Mā s-a nascut la 30 aprilie 1896, în Kheorā, un mic sat din Bengalul de Est (actualul Bangladesh), într-o familie cu posibilități materiale precare, însă dedicată vieții religioase și spiritualității, primind la nastere numele Nirmala Sundari Devi, care se traduce ca frumusețe imaculată (nepătată). Nirmala a fost un copil lipsit de griji, fericit și zâmbitor, îndrăgit de toată lumea, atât de hinduși cât și de musulmani, care au numit-o Ma a noastră, în ciuda diferențelor culturale.
Copilăria i-a fost marcată de întâmplări stranii, care abia ulterior au fost înțelese de familie și apropiați. Nirmala iubea să petreacă timpul în natură, contemplând cerul înstelat, vorbind cu plantele și cu animalele, care simțeau o atracție magnetică față de ea, îi erau apropiate și o ascultau. Avea o fire excesiv de cuminte, obedientă și împăcată, o natură mereu veselă și binevoitoare, gata oricând să îi sprijine pe ceilalți, fiind numită de cunoscuți Hasi Ma (mama zâmbetelor) și Khushir Ma (mamă fericită).
Încă de copil, Nirmala cadea adesea în stări de transă, fie în timpul cântărilor religioase (kirtan) sau al activităților zilnice. Stările ei erau percepute de cei din jur ca neatenție, determinand-o pe mama ei să se îndoiască de capacitățile intelectuale ale copilei. Deși a mers la școală mai puțin de 2 ani, Nirmala era ageră și avea o memorie bună, învățând fără efort. Ea va afirma mai târziu ca, cititul și memoratul se întâmplau automat, iar semnificația cuvintelor necunoscute îi apărea în mod spontan.
Natura sa perfect detașată era de neînțeles pentru familie; Nirmala părea total lipsită de simțul identității personale – eu și al meu – sau de vreo emoție. La vârsta de 8-9 ani, i-au murit 3 dintre frații ei mai mici, într-o perioadă de mai puțin de 6 luni. Părinții au observat că ea a rămas calmă și imperturbabilă, părea neafectată și fără urmă de tristețe. Singurele emoții erau cele de compasiune pentru suferința mamei sale.
Peste ani, apropiați au realizat că detașarea și aparenta absență a sa reprezentau natura ei centrată perfect în voia divină – o frază pe care o repeta în permanență fiind Jo ho jaye – Lasă să treacă orice vine, lasă să fie. (Facă-se voia Ta)
La nici 13 ani împliniți, Nirmala s-a căsătorit cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea, Ramani, care făcea parte dintr-o familie de preoți renumită. La 14 ani, se mută la familia soțului ei fiindu-i de ajutor cumnatei în treburile casnice și creșterea copiilor. Afișează aceeași dedicare, ascultare și serviciu deplin familiei soțului ei și emană aceeași bucurie radiantă ca în copilărie.
La 18 ani s-a mutat la Ashtagram să locuiască împreună cu soțul ei, fiind o soție dedicata si ascultătoare însă nu a avut nicio relație fizica cu acesta, trăind într-un celibat perfect. Sotul ei a înțeles natura ei divina si ulterior i-a devenit discipol.
La vârsta de 22 de ani, în timp ce se afla la un iaz din apropierea casei, inspirația (kheyala – însemnând și gând/acțiune spontană sau voia divină) îi propune să joace rolul unui practicat spiritual (sādhika), fără a urmări un scop anume. Fără învătățor, maestru sau guru și fără să studieze singură, dovedește rapid măiestrie în practicarea asanelor și mudrelor complexe.
Practica spirituală intensivă continuă timp de 4 ani, fiind urmată în 1922 de inițierea pe care și-o oferă sieși, în mod spontan – își este sieși Maestrul de la care primește mantra, discipolul care primește mantra și divinitatea al cărei nume îl repetă cu devoțiune. I se relevează prin grația divină a auto-inițierii că maestrul, mantra, divinitatea și discipolul sunt unul și același. Toate acestea mi s-au revelat ca fiind parte din mine.
În aceeași perioadă apar consemnate și puterile supranaturale (vibhūtis), iar Mā realizează vindecări printr-o simplă atingere. După 6 ani de practică spirituală intensă, în 1924 se mută la Dacca împreună cu soțul ei si primeste numele de Ānandamayī Mā.Își învață discipolii că acest corp fizic poate fi susținut cu o cantitate foarte mică de mâncare, iar prin yoga practicantul se hrănește cu prana (energia vitală).
Începând cu 1930, Ānandamayī Mā a inceput pelerinajul prin țară, vizitând temple și locuri sfinte. Oriunde poposea, strângea mulțimi de oameni care îi deveneau adepți devotați. În toate adunările, Ma transmitea adevărul suprem al învățăturii spirituale din toate scripturile, fără a avea însă studii a scrierilor sacre.
Faima ei creștea cu fiecare loc pe care îl vizita și tot mai mulți guru și învățători erudiți erau curioși să o întâlnească auzind de vasta cunoaștere spirituală pe care o deținea, în lipsa vreunei educații.
Printre adepții ei se numărau Indira Ghandi, viitorul prim ministru al Indiei care se sfătuia constant cu ea, numeroși politicieni, inclusiv președintele republicii, Dr Rajendra Prasad, numeroși demnitari, filosofi și profesori. În 1935 îl întâlnește pe guru Paramahansa Yogananda în Calcutta; acesta va scrie în Autobiografia unui yogi (prima ediție) că Ānandamayī Mā a fost dintodeauna una cu cel etern, recunoscându-i natura Divină. În numeroasele sale pelerinaje prin țară, zeci de āśram-uri, școli și spitale au fost ridicate în onoarea sa.
Pe 28 august 1982, la vârsta de 86 de ani, Mā intră în mahasamadhi și părăsește corpul fizic definitiv, în asharm-ul din Kankhal. A doua zi, corpul fizic îi este depus în sicriu într-o amplă procesiune la care participă mii de adepți, iar mormântul ei este vizitat ca loc de închinare și pelerinaj, fiind renumit pentru puterile spirituale.
Armonia contrariilor a fost tema fundamentală a vieții sale (Bithika Mukerji). Dincolo de faima, adorația și fascinația pe care a produs-o, Mā a trăit ca un călugăr, o viață pur ascetică. Deși aparent distantă și de neatins, având un caracter detașat și imperturbabil cu privire la evenimentele vieții mundane, prin compasiune și simpla prezență plină de beatitudine și har, atingea sufletele oamenilor și le oferea odihnă, alinare, bucurie, vindecare și înălțare spirituală.
Vijayānanda, unul dintre discipolii săi observă: un adept al Vedantei care vorbește cu Ma ar fi convins că ea reprezintă învățătura pură advaita (non-dualitatea); un śākta (devot al Mamei Divine) va spune că ea este reîncarnarea Mamei Divine, în timp ce un vaiṣṇava va vedea în ea o bhakta supermă (un adept al devoțiunii totale). Doar după ce o cunoști îndeaproape, devii conștient de fațetele nenumărate ale învățăturii sale. Învățătura fundamentală transmisă de Ānandamayī Mā este în existența Unicului, Dumnezeu (Brahman) există – Cel etern, Ātman (adevăratul Sine), El Însuși călătorește pe drumul imortalității. El e tot în tot, doar El Este.
El se joacă de-a v-ați ascunselea cu Sine Însuși. Pentru că existența unicului face imposibilă existența jocului (lila), El a creat iluzia, vălul separării (maya) care ascunde Unitatea. Însă El este totodată și jocul, și iluzia. Pentru a explica natura multiplicității în unitate, Ma folosește adesea analogia cu apa care ia diverse forme în funcție de temperatură (abur, gheață, stare lichidă) sau cea a oceanului, în care se manifestă diverse valuri – toate vin de la Unul și se întorc la Unul, pentru că doar Unul există.
Principala datorie a omului este să își amintească faptul că există doar pentru El – pentru serviciul Său și realizarea Sa. A-L găsi este remediul tuturor suferințelor și imperfecțiunilor umane. Toate celelalte scopuri și obligații sunt secundare.
E important să depui efort în direcția realizării de sine. Oferă atenție practicii zilnice.
Dacă nu poți face asta, cel puțin dimineața și seara, la aceeași oră, așează-ți corpul, mintea și Ānandamayī Mā continuă să inspire, îndrume și să ofere grație devoților ei din toată lumea, prin însăși viața ei – acolo unde domnește beatitudinea, frica dispare. Dincolo de toate relatările, poveștile și biografiile scrise despre viața ei, stă misterul identității sale, de neatins prin încercările intelectului. Inima, însă a celui care intră în contact cu învățătura sa este profund mișcată, simte, știe și nu mai are nevoie de nicio definiție – contemplă și se odihnește în beatitudinea perfectă.
Odată la ceva timp un asemenea vis este realizat. Întâlnim un Învățător, un Jagadguru, care nu doar că ne trezește dorința, tânjirea după căutarea Adevărului suprem, ci ne aprinde și susține credința în realizarea sa ultimă. Sri Mā va rămâne mereu sub forma cuvintelor nepieritoare pe care le-a adresat – Mā este aici, de ce vă faceți griji? (Bithika Mukerji)
Surse: anandamayi.org
Matri Vani, vol. 1 – translated by Atmananda, Published by Shree Shree Anandamayee Sangha, 1995, stillnessspeakes.com;
Hallstrom, Lisa Lassell – Mother of Bliss, Oxford University Press, 1999;
Lipski, Alexander - The essential Sri Anandamayi Ma: life and teachings of a 20th century Indian saint, Biography, words of Sri Anandamayi Ma translated by Atmananda, edited by Joseph A.Fitzgerald, worldwisdom.com;
Mukerji, Bithika – Life and teachings of Sri Anadamayi Ma, fifth edition, July 2018, Published by Shree Shree Anandamayee Sangha
