
“Am petrecut prea mult timp și energie pe datorii care nu erau esențiale; puteam spera să ajung mai rapid la realizarea lui Dumnezeu dacă mi-aș fi aranjat viața mai bine și dacă aș fi devotat mai mult timp meditației.”
„O minune printre oameni, un Rege printre yogini, un sannyasin ideal. Învățătura sa ne dă Lumină și Speranță.” Așa îl descria Thakur Lal Manandhar la o zi de la părăsirea corpului său pe Shivapuri Baba, un sfânt hindus puțin cunoscut azi, dar a cărui viață remarcabilă și învățătură profundă a inspirat o multitudine de personalități și căutători ai Adevărului. În cei 137 de ani de viață (1826 – 1963), a călătorit în peste 50 de țări - la picior în 80% din timp (peste 40.000 km) și a întâlnit numeroși lideri de stat, filosofi, oameni de știință, erudiți și sfinți.
Sri Govindanath Bharati, pe numele său de călugăr, a fost primul învățător spiritual care a împărtășit cunoașterea Yoga în Occident (înainte de Swami Vivekananda) și a întâlnit personalități renumite ca Regina Victoria (cu care a avut nu mai puțin de 18 audiențe), președintele Theodore Roosevelt, Albert Einstein, Marie Curie, George Bernard Shaw, Winston Churchill, Lev Tolstoi, Sri Ramakrishna, Sri Aurobindo, Radhakrishnan, Mahatma Gandhi. Una dintre trăsăturile sale remarcabile a fost abilitatea de a comunica învățăturile spirituale în puține cuvinte și în limbaj ușor de înțeles indiferent de interlocutor. Hindușilor le vorbea din învățătura Bhagavad Gita; creștinilor le vorbea despre esența învățăturii lui Hristos, era familiar cu sufismul și cita adesea din scripturile budiste. Se simțea ca acasă în toate tradițiile spirituale ale lumii.

John G. Bennett, unul dintre discipolii lui Gurdjieff i-a scris biografia, Long Pilgrimage – The life and teaching of the Shivapuri Baba – în 1961, când Shivapuri avea 135 de ani. Acesta povestește că îi păsa atât de puțin de viața lui, încât chiar și atunci când l-a încurajat să scrie cartea, nu i-a răspuns la mai mult de a zecea parte din întrebările sale cu privire la locurile unde a poposit și pe cine a întâlnit. „Asta e prea puțin important”, spunea; „ar trebui sa scrii despre învățătură, nu despre mine.”
Shivapuri a devenit un căutător al Adevărului la vârsta de 18 ani. De la vârsta de 5 ani, bunicul lui îi devine Guru și îi predă învățătura celor 4 Vede. Acesta îi oprește o sumă mare de bani și diamante pe care să le folosească pentru pelerinajul său prin toată lumea, după ce va deveni Jivanmukti.

De la 18 ani la 50 de ani, timp de 32 de ani, Shivapuri Baba a locuit în pădure și a practicat asiduu austeritățile și meditația. A trăit un sfert de secol fără să vorbească sau să întâlnească vreun om; singurele prietene îi erau animalele sălbatice. La vârsta de 50 de ani, va spune: „Dumnezeu a venit într-o străfulgerare, toate întrebările au primit răspuns și toate problemele au fost rezolvate pentru totdeauna.”
După realizare, timp de 40 de ani, începând cu 1873 a urmat un pelerinaj amplu în toată lumea – India, Nepal, Asia, Europa și America. În 1896 a fost invitat în Anglia – conform jurnalului ei, Regina Victoria era interesată de viața spirituală hindusă și de secretele morții. La solicitarea ei, Shivapuri a rămas în Anglia până la moartea ei. Ultimii zeci de ani i-a petrecut în Nepal, unde s-a retras să locuiască în pădure, de data aceasta putând avea contact cu oamenii. A refuzat însă vehement să i se construiască un ashram, să fie considerat Guru sau Mare învățător și să aibă discipoli.
Învățătura lui Shivapuri este pur vedantică, în linia practică trasată de Bhagavad Gita. El a pus accent pe Swadharma și Right Living (o viață dreaptă, corectă). El a învățat că oamenii au trei datorii principale: o datorie fizică, de a menține corpul și mintea clare printr-o viețuire corectă; a doua – datoria morală față de familie, societate, depășirea tuturor defectelor de caracter (furie, resentiment, gelozie, poftă etc.) și cultivare virtuților expuse în cartea XVI din Gita (iertarea, smerenia, compasiunea, bunătatea); și a treia – datoria spirituală – venerarea divinului.

El susținea că dacă un căutător determinat urmează primele două datorii cu perseverență și dedicare timp de 10-12 ani, atunci va reuși să împlinească și a treia datorie. Asemenea lui Patanjali, care evidențiază importanța fundamentelor Yama și Niyama în practica Yoga, pentru atingerea desăvârșirii spirituale (moksha), Shivapuri considera că nu este posibil ca un aspirant să sară direct la cunoașterea realității ultime, în lipsa trăirii unei vieți drepte. Dacă nu ai control complet asupra corpului și minții și nu acționezi moral, nu ai cum să realizezi cea mai înaltă cunoaștere spirituală. Disciplina morală oferă serenitate, pace profundă și duce în final la fericire.
El vorbea despre necesitatea unui învățător competent care este pe deplin realizat. Dacă discipolul este serios și sincer, în mod natural obține un astfel de Guru și va fi eliberat în timpul vieții sale. El învăța Yama, Niyama și Swadharma, care trebuie practicate încă din copilărie – e necesară o rutină zilnică fixă, cu datorii fixe. Este un parcurs care necesită 36 de ani – primii 12 ani trebuie devotați cunoașterii vieții, pe care o numește tattva-jnana, următorii 12 ani pentru menținerea acestei cunoașteri, iar ultimii 12 – pentru a căuta realizarea Adevărului suprem. Primul stadiu îl numește Realizarea Sinelui, pe al doilea Realizarea Sufletului și pe al treilea Realizarea lui Dumnezeu (God-Realization).
Realizarea lui Dumnezeu sau a Adevărului necesită timp și răbdare - e ca și cum ai încerca să seci oceanul folosind un fir de iarbă. Pentru a ilustra determinarea necesară, el relata o poveste. Exista o pasăre de dimensiunea unei nuci care trăia lângă coasta unei mări. Ea obișnuia să-și depună ouă pe plajă. De fiecare dată, însă, descoperea că ouăle erau șterse de valurile oceanului. Furia s-a născut astfel în inima acelei păsări. Într-o zi, pentru a-și recupera ouăle pierdute, pasărea a conceput un plan de a seca oceanul. Înarmată cu determinare, și-a demarat planul. S-a cufundat în ocean și apoi a mers pe nisip să se usuce - în repetate rânduri. Contrariată, o altă pasăre a întrebat-o ce face și de ce face asta? “Voi seca oceanul pentru a-mi recupera ouăle pierdute în adâncurile sale”, îi răspunde ea. „Serios? Și eu trebuie să mi le recuperez pe ale mele. Te voi însoți în demersul tău.” Și astfel a doua pasăre i s-a alăturat. În timp, s-au alăturat și alte păsări. În curând, numărul lor a ajuns la milioane și apoi la miliarde de păsări. În curând oceanul era plin de munți. Frica s-a născut în inima oceanului. În final, oceanul a trebuie să cedeze. Ce forță măreață este să ai o determinare puternică, indiferent de cât de nesemnificativ este un om.
Shivapuri Baba ne inspiră să trăim o viață disciplinată. În lipsa ei, meditația nu este posibilă. Iar în lipsa meditației, cunoașterea Adevărului nu este posibilă. Într-o viață stabilă, meditația este simplă. El îndemna la simplificare, auto-control și perseverență. Învățătura lui, deși profundă, este foarte practică și relevantă pentru căutătorul spiritual modern. Decide cât de mult vrei să ai – îndemna el; decide câți prieteni, câți oameni vrei să vezi; câți bani trebuie să câștigi pentru a trăi cu familia ta, cât timp vei acorda gândirii și discuțiilor despre ceea ce îți place – jurnalism, politică și alte lucruri; câtă mâncare și băutură și de câtă distracție simți că ai nevoie. Și apoi ține-te de acest regim pe cât de bine poți tu. Nu te lăsa dus dincolo de aceste limite.
Înainte de a părăsi corpul a spus doar „Live Right Life, worship God. That is all. Nothing more.”
„Viața Dreaptă (Right Life) este o viață cu un țel precis – vederea Adevărului. Cele două elemente principale sunt discriminarea și devoțiunea.”
„O viață ordonată este cea mai bună Sadhana.”
Surse: Long Pilgrimage (Biography of Sivapuri Baba) - John Bennet G.; encyclopedia.com; jgbennett.org