Primele texte premergătoare practicii hatha yoga
Amrtasiddhi sau atingerea nemuririi este un text sanscrit de învățături yoga, compus de Madhavacandra și atribuit lui Virupa, considerat a fi cea mai veche scriere cunoscută despre principalele practici Haṭha yoga, precum Mahābandha, Mahāvedha și Mahāmudra.
Etimologic, cuvântul amrta provine din a-mrta care înseamnă nu (negația) morții, deci nemurirea, iar siddha se traduce prin cel ce este realizat.
Învățăturile Amṛtasiddhi yoga au ajuns în Tibet în jurul secolelor XI-XIII și au prosperat timp de decenii cu propriii maeștri unici din linia Amrtasiddhi.
Este primul text care predă un sistem de yoga a cărui metodă principală este cea fizică, catalogate în textele sanscrite ulterioare drept hatha, care a inspirat scrierile ulterioare de texte despre yoga.
Amrtasiddhi a înflorit și în Tibet, unde a stat la baza unui ciclu textual cunoscut sub numele de chimé drubpé gatsal – grădina nemuririi.
Conexiunile dintre minte și respirație și separat, dintre minte și materialul seminal sunt descrise și în textele vedice, Chāndogyopaniṣad și Mahābhārata, dar Amṛtasiddhi este primul text care ne învață că mintea, respirația și materialul seminal sunt conectate între ele.
Multe dintre învățăturile Amṛtasiddhi se găsesc în textele chinezești din secolul al IV-lea e.n. încoace, inclusiv aspecte ale fiziologiei yoghine, cum ar fi existența a trei bariere de-a lungul canalului central, importanța controlului, însă nu se cunosc descrieri pentru mahāmudrā, mahābandha și mahāvedha, cele trei tehnici care sunt esențiale în yoga Amṛtasiddhi.
Textul este structurat în 35 de capitole.
Capitolele 1-10 descriu modul în care funcționează corpul subtil al yoghinului, explicând elementele sale.
Corpul este un microcosmos care conține și elemente ce nu se găsesc în altă parte. Pilonul central al corpului subtil, echivalentul microcosmic al Muntelui Meru din centrul universului, este canalul central, Madhyamā.
După ce au intrat în el prin deschiderea inferioară la naștere, cei care cunosc învățătura textului, pleacă prin deschiderea superioară a acestuia, la moarte.
În vârf se află luna, care revarsă nectar. Nectarul este de două feluri. Unul curge în jos prin canalul stâng, hrănind corpul, celălalt prin canalul central, facilitând procrearea.
Soarele este situat la baza canalului central și se mișcă în sus prin canalul drept, apoi pătrunde în întregul corp prin alte canale, consumând nectarul lunar și arzând, transformând alchimic constituenți ai corpului.
Yoga și eliberarea se realizează prin unirea soarelui și a lunii în discul cerului.
Focul este soarele și în același timp este dat de soare. Combustibilul său este hrana, este sursa Bindu, cel ce face să curgă nectarul lunar, care aduce sănătate organismului.
Respirația reprezintă cel mai important element din corp, iar controlul său este cea mai bună formă de yoga.
Esența corpului este Bindu, sperma. Moartea vine prin căderea lui Bindu (eliminarea spermei), iar viața se menține prin păstrarea ei. Controlul lui Bindu aduce toate puterile supranaturale și eliberarea. Bindu este de două feluri. Tipul lunar, situat în vârful canalului central și tipul solar, numit Rajas, ce se află în partea de jos. Prin yoga le aducem împreună la nivelul capului.
Bindu, respirația și mintea sunt conectați: controlul unuia se răsfrânge și asupra celorlalți doi. In acest text, Bindu este identificat pentru prima dată cu nectarul care picură și cu materialul seminal.
Mintea conduce corpul. În ciuda unor învățături, mintea nu poate fi controlată de minte, ci doar de respirație.
Tulburările mentale și fizice apar din Prakṛti, natură, manifestându-se ca cele trei doṣas, în medicina ayurvedică există trei dosha: vata, pitta și kapha, a căror energie circulă în corp și guvernează caracteristicile fizice, mentale și emoționale. Termenul provine din sanscrită, fiind tradus prin „vină” sau „boală” și cele trei guṇas (sattva, rajas, tamas). Rajas și Tamas trebuie distruse, iar pentru aceasta există o mudrā specială.
Capitolele 11–14 descriu practica yoga. Mahāmudrā, „marele sigiliu”, împreună cu Mahābandha, „marele lacăt”, și gestul specific Amritasiddhi al lui Mahāvedha rețin bindu-ul sau nectarul lunar, permițând yoghinului să-și controleze „corpul, vorbirea și mintea” și în cele din urmă să prevină moartea.
Combinația acestor trei tehnici trebuie practicată la fiecare trei ore și astfel corpul devine puternic, distruge bolile și alte tulburări; textul avertizează că acest lucru va fi obositor la început.
Mahāmudrā: plasați călcâiul stâng în perineu, extindeți piciorul drept, țineți degetele de la picioare cu ambele mâini, puneți bărbia pe piept, inspirați și faceți apnee. Textul afirmă că această postură distruge impuritățile, activează bindu și nāda și controlează moartea.
Mahābandha: în postura Mahāmudrā este combinația dintre blocarea perineului (contractarea perineului și împingerea respirației apāna în sus) și blocarea gâtului (reținerea respirației și direcționarea prāna în jos, până când cele două respirații se unesc și se ridică).
Împreună, acestea rețin și direcționează respirațiile prāna și apāna astfel încât să forțeze deschiderea canalului central, sushumna nadi
Mahāvedha începe cu două gesturi ale mâinii, yoni mudrā și liṅga mudrā apoi cu mâinile pe pământ care se unesc cu picioarele. Degetele de la picioare se îndreaptă în jos, se ridică coapsele pe călcâie și cu ele este atins Muntele Meru (coloana vertebrală), făcând respirația să se ridice în canalul central.
Aceste trei tehnici trebuie să fie practicate la fiecare trei ore și astfel corpul devine puternic iar Prakṛti, Guṇas, Doṣhas și bolile sunt distruse.
Capitolele 15-18 clasifică persoanele ca având o stare slabă, mijlocie, excelentă și remarcabilă.
Se crede că textul derivă dintr-o tradiție monahală masculină de celibat, de aceea corpul este descris ca fiind masculin. Tot pentru prima dată, textul afirmă că păstrarea fluidului seminal este necesară pentru viață: „Nectarul nemuririi în lună coboară; ca urmare oamenii mor”.
Bindu apare descris ca fiind de două feluri, bărbatul este bīja (sămânța), materialul seminal, iar femela este rajas (acțiunea), fluidul generator feminin. Textul este, de asemenea, primul care leagă bindu de minte și respirație, ale căror mișcări îl fac să se miște.
De asemenea, textul a fost primul care a afirmat că practicile yoghine ale mahāmudra, mahābandha și mahāvedha pot forța respirația să intre și să se ridice de-a lungul canalului central.
Capitolele 19-31 definesc cele patru etape ale practicii yoga, și anume Arambha, Ghata, Paricaya și Nispatti. Se explică cum moartea este cauzată de pierderea energiei apana vayu prin ejaculare și că „fericirea născută” sau sahajananda este produsă prin inversarea fluxului, astfel încât aceasta energie să se miște în sushumna nadi, canalul central. Sunt descrise stările Samādhi sau absorbția meditativă, Jīvanmukti- eliberarea în timpul vieții (un concept rar întâlnit în budism) și Mahāmudrā.
Capitolele 32-35 descriu rezultatele succesului în yoga. Imperfecțiunile corpului, respirației și minții sunt toate depășite. Apoi, yoghinul devine capabil să atingă nirvāṇa
James Mallinson și Péter-Dániel Szánt, în cartea lor Amṛtasiddhi și Amṛtasiddhimūla- Cele mai vechi texte ale tradiției Haṭhayoga, prezintă, editează și traduc cele mai vechi învățături scrise ale tradiției hatha yoga, Amrtasiddhi și Amrtasiddhimula (care există doar în traducere tibetană).
Autorii susțin că originile hatha yoga se găsesc într-un mediu buddhist tantric, activ, probabil în a doua jumătate a secolului al XI-lea e.n. Textele oferă învățături fundamentale despre natura corpului unui yoghin, practici psiho-fizice centrate pe manipularea bindu, tipuri de practicanți și multe altele. Cartea se adresează în primul rând inițiaților, dar este de interes atât pentru începători, cât și pentru practicanții mai avansați de yoga.
Nota: Yoga se practică doar sub îndrumarea unui instructor specializat. Nu încercați singuri acasă!
Surse: exoticindiaart.com, The Amṛtasiddhi and Amṛtasiddhimūla: the Earliest Texts of the Haṭhayoga Tradition. Critically Edited and Translated by James Mallinson and Péter-Dániel Szánt, wikipedia
