Cuvinte in limba sanscrită 1
Limba sanscrită aparține familiei de limbi indo-europene, fiind una dintre cele mai vechi limbi antice documentate. Este limba sacră a hinduismului, inițial transmisă pe cale orala (1700-1200 i.Hr.) prin cântările vedice, devine limba scrisă a filosofiei hinduse clasice și a textelor istorice ale budismului și jainismului.
Panini este considerat fondatorul gramaticii limbii sanscrite, denumită și limba zeilor sau limba divină, revelată. În jurul anului 500 i.Hr. el a oferit o teorie cuprinzătoare și științifică a foneticii, fonologiei și morfologiei acestei limbi, în care au fost scrise marile texte sacre hinduse.
Unica sa lucrare numită aṣṭādhyāyī, care se traduce prin „Cele opt capitole”, constă în 3.959 de reguli aforistice, care se încadrează în 35 de pagini tipărite în care descrie întreaga sanscrită clasică. În acest tratat, Panini face distincția între limbajul textelor sacre și limbajul obișnuit al comunicării, oferind reguli și definiții pentru a descrie gramatica sanscrită.
Astăzi, deși este una limbile oficiale în India, limba sanscrită este considerată o limbă moartă. Cunoașterea ei ne ajută să înțelegem concepte spirituale care nu au corespondent în limba engleză. Nicio altă limbă nu poate traduce misticul, transcendentul și divinul la fel de eficient precum sanscrita.
Acest demers se dorește a fi un instrument util practicanților de yoga, o încercare de a defini termenii mai des întâlniți în textele yoghine.
Kaivalya = separare, eliberare (moksa)
Cuvântul este derivat din sanscrită kevala, însemnând „singur” sau „izolat”. Este o conștientizare a purusha (Sinele sau Sufletul) că este separat de prakriti (materia primară).
Filosofia Samkhya postulează o teorie dualistă în care prakriti și purusha sunt eterne și de naturi distincte. În timp ce prakriti se schimbă mereu, purusha este constantă. Ele pot, totuși, să se amestece, făcându-l pe purusha să devină captiv în lumea materială. Când se întâmplă acest lucru, purusha își ignoră adevărata sa natură, cade sub iluzia că face parte integrantă din lumea materială, devine legat de această lume din cauza karmei (efectele ale acțiunilor bune, cât și ale celor rele) și suferă o serie de reîncarnări. Eliberarea din această robie este efectuată prin realizarea de către purusha a separării sale totale de prakriti; acest proces este numit kaivalya.
Starea kaivalya este scopul principal al Raja yoga. Este o detașare și o eliberare de relații, egoism, atracție, aversiune și astfel de ciclul nașterii și morții. Această stare se poate atinge prin practica yoga și disciplină.
Yoga Sutrele lui Patanjali vorbesc despre un yoghin care a realizat kaivalya prin eliberarea sa de toate legăturile cu aceasta lume. El a atins starea de conștiință absolută, descrisă în capitolul intitulat „Samadhi Pada”, în care mintea nu mai suferă modificări.
În Raja yoga, kaivalya este etapa finală de iluminare la care ajunge un yoghin, numită și moksha sau nirvana. În această stare, yoghinul eliberat de toate fricile, devine liber. Deși uneori este percepută greșit ca negație sau anihilare, kaivalya este o stare de conștientizare totală.
Samskara = impresiile mentale subtile lăsate de toate gândurile, intențiile și acțiunile pe care un individ le-a experimentat vreodată
Adesea sunt asemănate cu niște șanțuri săpate în minte, pot fi asimilate unor amprente psihologice sau emoționale care contribuie la formarea tiparelor comportamentale, în subconștient. Se spune că sunt rădăcina tuturor impulsurilor, trăsăturilor de caracter și dispozițiilor înnăscute, care constituie natura noastră.
Samskara este un termen sanscrit, derivat din două rădăcini; sam înseamnă „bine planificat” sau „bine gândit”, iar kara înseamnă „acțiunea întreprinsă.” Ca atare, se crede că acțiunile efectuate cu deplină conștientizare au cel mai mare impact, lăsând impresii care sunt mai ușor de urmărit și repetat.
În budism, termenul este înțeles ca „formațiune” mentală, în timp ce în filosofia hindusă, samskaras reprezintă baza formării karmei. Aceste șanțuri se produc atunci când un gând apare în minte. Odată ce gândul a părăsit mintea conștientă, el se scufundă în subconștient unde rămâne sub forma unei samskara. De aceea, gândurile repetitive formează șanțuri adânci in subconștient, impresia devine mai puternică, ducând în cele din urmă la formarea de obiceiuri.
Samskaras funcționează ca depozite de memorie care păstrează toate experiențele trecute în detaliu perfect. Când apar amintirile, samskaras revin la nivelul minții conștiente. Pe lângă faptul că oferă o înregistrare a trecutului, ele au o potență reziduală care poate influența viitorul unei persoane, pentru că includ așteptări ascunse și idei inconștiente care așteaptă să se concretizeze și, în unele cazuri, acestea pot fi suficient de puternice pentru a modifica procesele gândirii.
Practicile yoghine precum dharana și dhyana le permit practicanților să-și conștientizeze propriile samskaras sub pragul conștiinței, permițând astfel înțelegerea amprentelor negative și înlocuirea acestora cu altele pozitive.
Conform credințelor hinduse despre reîncarnare, fiecare persoană se naște deja cu samskaras imprimate și încorporate în subconștient, provenite din viețile trecute, la care vor adăuga impresiile acumulate în viața actuală. Samskaras modelează dezvoltarea morală și spirituală ale unui individ și sunt considerate a fi rădăcina interpretărilor atât plăcute, cât și dureroase ale experiențelor acestuia.
Deoarece aceste impresii pot influența percepțiile despre sine și despre ceilalți, pozitiv sau negativ, scopul practicii spirituale ar trebui să fie acela de a căuta și întări anumite impresii, în timp ce le elimină pe cele care nu se aliniază cu valorile morale și etice.
Sankalpa = intenție venită din inima
În tradiția hindusa înainte de orice ritual, trebuie mai întâi făcută sankalpa, care se referă la o dorință sinceră, un jurământ solemn, o intenție sau o hotărâre de a face ceva. Este asemănător cu conceptul nostru de rezoluție, cu excepția faptului că este chiar mai profund și tinde să fie o afirmație.
Termenul provine de la rădăcinile sanscrite san, care înseamnă „o legătură cu cel mai înalt adevăr” și kalpa, care înseamnă „legământ”. Astfel, se traduce prin a desemna o hotărâre afirmativă de a face ceva sau de a realiza ceva spiritual.
Adesea, practica yoga poate ajuta o persoană să-și descopere și să-și cultive propria sankalpa pentru a obține iluminarea.
Spre deosebire de un scop, care reprezintă o nevoie personală de a realiza ceva, conceptul de sankalpa se întoarce spre interior pentru a se conecta cu cea mai înaltă intenție a inimii. Un scop poate fi gândit ca voința unui individ, în timp ce sankalpa este voința universală. Sankalpa este o declarație sau o afirmație pozitivă, cum ar fi „pacea este adevărata mea natură”, mai degrabă decât „Vreau pace în viața mea” afirmație a ego-ului.
Atunci când mintea este relaxată, sankalpa poate fi scrisă în subconștient. De asemenea, aceasta intenție poate fi repetata dimineața, înainte de meditație sau la începutul oricărei practici de yoga asana.
Antonimul este vikalpa care înseamnă alternativă, opțiune, diferență etc. În tradiția tantrică activitatea de diferențiere a minții este cunoscută sub numele de vikalpanam. În sankalpa există unitatea, unitatea, în vikalpa există diviziune, totul este dispersat, diversificat, ducând la îndoială, confuzie, preferință, opțiune, alegere etc.; diferențierea este sensul principal al cuvântului vikalpa.
Viveka = discernământ
Viveka înseamnă discriminare, judecată, discernământ, discreție, considerație, discuție, investigație, distincție, diferență, cunoaștere adevărată. Viveka înseamnă și facultatea de a distinge și de a clasifica lucrurile în funcție de proprietățile lor reale.
În Vedanta, viveka înseamnă puterea de a-l separa pe Brahman invizibil, de lumea vizibilă, spiritul de materie, adevărul de neadevăr, realitatea de simpla aparență sau iluzie.
Viveka înseamnă si facultatea de a înțelege realitatea cu certitudine prin distingerea entitatilor care se suprapun, asa cum sunt Prakriti și Purusha. Este capacitatea de a discerne Sinele sau Atma.
Viveka este discernământul dintre real și ireal care duce la înțelegerea faptului că numai Brahman este real și orice altceva decât Brahman este iluzoriu. Înseamnă, de asemenea, facultatea de a distinge între acțiunile corecte și cele incorecte. Viveka este considerată a fi una dintre calitățile necesare unui aspirant spiritual.
Viveka presupune o gândire profundă, care ajută o persoană să înțeleagă natura efemeră a întregului univers. Odată ce o persoană devine conștientă de natura repetitivă și ciclică a suferinței care trebuie să fie experimentată de-a lungul vieții, va căuta o cale de ieșire din aceasta.
Viveka nu este un proces unic. Căutătorul trebuie să folosească în mod constant discernământul de-a lungul vieții, până când părăsește definitiv corpul fizic. Nevoia acestei practici necontenite a discernământului este data de avidya, ignoranța primordială, care întunecă mintea și o face să creadă că irealul este real și că Atma – conștiința individuala nu există.
Surse: bhagavadgita.org.in, yogapedia.com, esamskriti.com, britannica.com
