Timpul cosmic – o dimensiune a iluzoriului, maya

Timpul este o dimensiune a minții fără de care aceasta nu se poate orienta în spațiu. Suntem obișnuiți să spunem că timpul este absolut și universal, deși el este perceput în feluri diferite, de observatori din sisteme de referință diferite. Este deja demonstrat științific că timpul suferă deformări la viteze relative mari, apropiate de viteza luminii. Spre deosebire de timpul liniar la care se raportează civilizațiile vestice, conceptul de timp vedic, ce apare în scrierile sacre hinduse, este ciclic, repetându-se la infinit.

 În Rigveda, apare termenul yuga, prin care se înțelege o perioadă de timp, o epocă. În Mahabharata, inclusiv în Bhagavad Gita, cuvintele yuga și kalpa (o zi a lui Brahma) sunt folosite în mod interschimbabil pentru a descrie ciclul creației și al distrugerii. Conform Puranelor, timpul (kala) măsoară vârsta creației, fiind împărțit în patru epoci cosmice, denumite Satya yuga, Treta yuga, Dvapara yuga și Kali yuga.  Toate patru împreună, poartă denumirea de mahayuga, care durează 4 320 000 ani pământeni. Pe măsură ce omenirea trece prin fiecare dintre ele, corectitudinea, durata vieții, înțelepciunea și virtutea se modifică, diminuându-se până când lumea se distruge, se dizolvă și este recreată.

În mitologia hindusă, Brahma (aspectul creator al lui Brahman) creează și manifestă universul la fiecare nou ciclu. Cel care menține această creație este Vishnu, iar cel care o transformă prin distrugere este Shiva.

O zi a lui Brahma (kalpa) durează 4,32 miliarde de ani pământeni sau 1 000 de mahayuga (4 320 000 ani x 1 000). Fiecare zi universală - kalpa este împărțită în 14 subdiviziuni de timp, manvatara, denumite după zeitatea care prezidează acea perioadă, responsabilă de conservarea și protecția universului.(avataruri ale lui Vishnu – cel care menține creația) Fiecare manvatara are peste 71 cicluri a câte 4 yuga, adică, aproximativ 308 milioane de ani pământeni (inclusiv perioadele de tranziție dintre cicluri - sandhyas). O noapte a lui Brahma (pralaya) are aceeași durată, 4,32 miliarde de ani pământeni, perioada în care totul se dizolvă parțial și se transformă. Fiecare kalpa sau ziua lui Brahma este urmată de o pralaya – distrugere parțială sau noaptea lui Brahma, de durată egală. 

Cele patru yugas sunt distribuite ca timp într-o proporție de 4:3:2:1

Iar o zi si o noapte universală au:

1 kalpa ( o zi)            = 1000 cicluri x 4, 32 milioane ani = 4,32 miliarde ani

1 pralaya ( o noapte) = 1000 cicluri x 4, 32 milioane ani = 4,32 miliarde ani

O zi universală întreagă                                  = 8,64 miliarde ani (8,64 *10⁹)

Durata de viață a lui Brahma ( a Universului) este de 100 de ani universali =>

100 ani x 12 luni/an x 30 zile/lună x 8,64 miliarde ani = 311 040 trilioane de ani pământeni

Un ciclu maha-kalpa este urmat de un ciclu maha-pralaya (dizolvare completă) de lungime egală cu 311 trilioane de ani solari sau pământeni.

Maha pralaya are loc la moartea lui Brahma, fiind cunoscută ca marea distrugere. Tot universul manifestat și nemanifestat (spațiul material, eteric, cauzal) se distrug și se transformă, ciclul fiind reluat printr-o nouă creație si apariția unui nou Brahma.

In Bhagavad Gita (capitolul 8) se spune ca Brahmä trăiește o sută de astfel de „ani” și apoi moare. După aceste calcule, viața lui Brahmä pare fantastică și interminabilă, dar din perspectiva eternității este la fel de scurtă ca un fulger. În oceanul cauzal există nenumărați Brahmä care apar și dispar.

Brahmä și creația sa fac parte din universul material și, prin urmare, sunt în flux constant. Nici măcar Brahmä nu este scutit de procesul nașterii, bătrâneții, bolii și morții. Însă fiind direct angajat în slujirea lui Dumnezeu-Brahman, în conducerea acestui univers, el atinge instantaneu eliberarea.

Când ziua lui Brahmä se manifestă, această multitudine de entități vii ia ființă, iar la sosirea nopții lui Brahmä toate acestea sunt anihilate.

Ignoranții care se agață de această lume materială, în momentul morții sunt elevați sau degradați în diferite sisteme planetare, în funcție de faptele lor, de karma pe care și-au creat-o.    

În timpul zilei lui Brahmä, ei activează, dar la venirea nopții lui Brahmä sunt anihilați. Ziua primesc diverse corpuri pentru a desfășura activități ce țin de material, iar noaptea aceste trupuri pier, sunt distruse.

Ființele inteligente, cu conștiința elevată, devotate divinității, ajung, chiar și după această viață, în planurile superioare ale creației și devin veșnic fericiți acolo, nefiind supuși unor astfel de renașteri.

Când viața lui Brahmä, după 100 de ani cosmici, se încheie, toți cei râmași în lumile de jos sunt anihilați și rămân în stare nemanifestată milioane și milioane de ani. În cele din urmă, când Brahmä se naște din nou într-un alt mileniu, ei sunt din nou manifestați.  

Textele indiene antice spun că Universul prezent se află în prima zi universală a celui de-al 51-lea an al lui Brahma. Astfel, pe scala universului, ne aflăm în Kaliyuga, a 28-a mahayuga al celui de-al 7-lea manvantara, iar numele Zilei Universale este Svetha Varaha Kalpa. 

Citește și: maya-concept-important-hindusim

Numele zeității care guvernează această perioadă de timp - manvantara este Vaivasvata Manu, fiu al soarelui (menționat in Bhagavad Gita), a șaptea dintre cele 14 zeități care guvernează această zi a lui Brahma, în care trăim acum.

În mitologia hindusă, Manu este numele dat ocrotitorului omenirii, care – având în vedere viziunea ciclică a existenței – apare după fiecare „pralaya” (dizolvare/distrugere universală) pentru a începe o nouă „kalpa” (zi a lui Brahma).

În scripturile puranice ale hinduismului, Vaivasvata Manu apare în povestea marelui potop care seamănă izbitor cu povestea biblică a lui Noe. Personajele centrale aici sunt Manu și un pește numit Matsya (avatar al zeului Vishnu). Pentru că a îngrijit peștele găsit și l-a redat oceanului, Manu a fost avertizat că va veni un mare potop. Legenda spune că a construit o corabie mare în care si-a adăpostit familia, cei șapte sfinți - rishi, nouă tipuri de semințe și animale pentru a repopula pământul după ce oceanele și mările se vor retrage. Aceasta legendă ar avea o vechime de 120 milioane de ani.

Image

După fiecare manvantara, adică extincția în masă a formelor de viață, există o perioadă tampon, când viața de pe Pământ este încă în curs de recuperare.

Conform estimărilor științei moderne, recuperarea vieții pe Pământ după evenimentul de extincție Permian-Triasic, de acum 250 - 260 milioane de ani, când au dispărut de pe fața Pământului aproape toate speciile de viețuitoare, a durat aproximativ 10 milioane de ani.

Analizând textele hinduse, se estimează că, în prezent, ne aflăm în Kali Yuga, cea mai decadentă perioadă, începută în 3102 î.Hr., când Krishna a părăsit Pământul. Caracteristica principală a acestei perioade este că oamenii își pierd legătura cu partea spirituală a vieții lor.

Este interesant faptul că în jurul anului 2350 î.Hr, conform Genezei (7:6), a avut loc Potopul, în care arca lui Noe a salvat omenirea. Textul biblic spune că în acel moment avea vârsta de 600 de ani, ceea ce este posibil, având in vedere că textele sacre hinduse spun că în Dvapara yuga oamenii trăiau până la 1000 de ani.   

Un ciclu, yuga, reprezintă o epocă în cosmologia hindusă. Fiecare ciclu durează 4.320.000 de ani și include patru perioade de timp, care se repetă, fiecare având caracteristici diferite: Satya Yuga, Treta Yuga, Dvapara Yuga și Kali Yuga.

Satya Yuga – Epoca de Aur

În Satya Yuga, ființele umane erau îndreptate spre spiritualitate, meditație, aveau o forță și o longevitate incredibile. Textele vedice afirmă că oamenii trăiau până la 100.000 de ani, fără diferențe între culturi. Toată lumea se bucura de confortul lumesc și trăia în perfectă armonie cu natura. Nu existau războaie, boli, foamete sau conflicte ale rasei umane. A fost o perioadă de pace completă pe Pământ.

Cu toate acestea, spre sfârșitul perioadei, oamenii au devenit mai puțin înclinați către practicile spirituale, dorind să-și sporească confortul material dincolo de nevoile lor. În rândul bărbaților a apărut un spirit de competiție și, ca urmare, societatea a început să se ierarhizeze.

Treta Yuga – Epoca de argint

În această epocă, puterea omenirii a fost diminuată pe măsură ce oamenii au devenit mai puțin spirituali și mai interesați de bunurile materiale. Războaiele au izbucnit frecvent, iar schimbările climatice au devenit comune, dând naștere la deșerturi și oceane.

În ciuda acestor efecte aparent negative, Treta Yuga a adus și cunoștințe despre forțele naturii și adevărata natură a universului.

În Treta Yuga, oamenii știau ca totul este interconectat. Aveau puteri mentale puternice, cum ar fi telekinezia, telepatia și capacitatea de a manifesta orice aveau nevoie. Trăiau în medie pana la 10.000 de ani.

Dvapara Yuga sau Epoca de Bronz  

În timpul Dvapara Yuga, apare declinul moralității și a practicii spirituale. Pe măsură ce oamenii s-au îndepărtat tot mai mult de Divin, au devenit mai competitivi, zeloși, necinstiți, căutând plăcerea. Erau extrem de interesați de propria persoană, așa că motivația de a realiza ceva era de obicei egoistă. În această perioada oamenii trăiau în medie până la 1000 de ani. Nivelul de trai a scăzut față de epoca anterioară, dar știința a înflorit.

Tot in Dwapara Yuga s-au desfășurat evenimentele din epopeea, „Mahabharata”, inclusiv întruparea lui Krishna și rolul său în lupta împotriva răului. Perioada s-a încheiat atunci când Krishna a părăsit Pământul pentru a se întoarce la casa lui eternă.

Kali Yuga sau Epoca de Fier

Este cea mai întunecată dintre toate epocile în care domnește haosul, confuzia și ipocrizia, iar calitatea morală a oamenilor se deteriorează pe măsură ce perioada se consumă ca timp.

Mitologia hindusă spune că taurul Dharam, care simbolizează moralitatea, a stat pe toate cele patru picioare ale sale în Satya Yuga, în trei picioare în timpul Treta Yuga și în două mai târziu în Dvapara Yuga. În prezent, în Kali yuga, stă doar într-un singur picior.

Kali Yuga este opusul Epocii de Aur, Satya Yuga. În timpul acestei perioade, lumea este practic lipsită de pace. Toate ființele vii suferă greutăți materiale în timp ce se luptă pur și simplu pentru a supraviețui, fiind profund afectate de frică.

In această perioadă oamenii trăiesc până la 100 de ani,  însă durata de viață se va reduce treptat până la sfârșitul perioadei. Bhagavata Purana descrie ființele umane din Kali Yuga după cum urmează: „În această Epocă de Fier, majoritatea oamenilor au o viață scurtă. Sunt certăreți, leneși, rătăciți, nefericiți și, mai presus de toate, mereu deranjați.”

În timpul Kali Yuga, oamenii înțeleg și sunt atrași numai de lucruri materiale, trăind în ignoranță. Religia este rigidă, dogmatică și intolerantă. Oamenii care cunoșteau învățături religioase mai înalte, au trebuit să se ascundă pentru a evita persecuția.

Desigur, în fiecare yuga există suflete a căror conștiință este mai înaltă, iar ultimul Kali Yuga din lume nu face excepție, având filozofi și artiști străluciți. 

Citește și: cele-12-manifestari-ale-lui-brahman

În această perioadă au dispărut aproape toate relatările scrise despre cunoașterea străveche din epocile de aur și de argint.

Nu numai textele hinduse susțin teoria că în prezent suntem în Kali yuga. Texte antice din Kashmir și Nepal atestă că războiul Bharata (descris in Mahabharata) a avut loc cu 36 de ani înainte de începerea Kali yuga, iar dovezi materiale s-au găsit pe tăblițele inscripționate în sanscrită, la templul Meguti Jain din Aihole, Karnataka, India sau la templul peșteră dedicat lui Vishnu (Narasimha) de la Anaimalai (districtul Madurai) unde s-a descoperit o inscripție la fundație, Kali 3871 (770 d.Hr.) 

Marea diferență care separă cele două perioade de timp inferioare, Kali și Dwapara, de cele superioare, Treta și Satya, este interesul personal. Oamenii din Kali și Dwapara Yuga sunt adesea lacomi și trăiesc doar pentru sine și, uneori pentru familia și prietenii lor. În Treta și Satya Yuga, oamenii știu că suntem cu toții conectați și că lucrăm pentru binele tuturor.

Totuși, ființele umane individuale pot trăi ca în satya yuga indiferent de perioada în care se află, retrăgându-se în interiorul lor. Chiar și în cele mai rele vremuri, posibilitatea de a ne ridica deasupra acestora este întotdeauna acolo, la nivel individual. Singura noastră șansă este să învățăm ce înseamnă devoțiunea față de divinitate. Astfel, vom percepe că există altceva mai presus decât existența materială.

Krishna a spus că peste 5000 de ani, va veni o perioadă de multe mii de ani care va fi fabuloasă. Noi nu vom mai trăi atunci, dar putem acum pune bazele acesteia și putem crea o atmosferă care va pregăti perioada de aur pe planetă.

Sursa: yogapedia.com, wikipedia.org, gurudev’s blog, basicsofhumanlife.blogspot.com, hindupedia,com

traducere, editare si adaptare de Simona Ion