Yoghinii și asceții obișnuiau să cutreiere de-a lungul Asiei de Sud, practicând arte marțiale alături de yoga, iar uneori constituiau armate mercenari. Aceste obiceiuri aveau sa ii aducă în contact cu lumea modernă.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, arhetipul yoghinului indian a fost reprezentat ca „îmbrăcat sumar, uns cu cenușă și poartă un nadh (pipă de lemn) și șiruri de mărgele în jurul gâtului”.
Călugăr războinic
Între secolele XV și XVIII, trupe de asceți extrem de bine organizate au controlat multe dintre rutele comerciale din nordul subcontinentului. Aceste miliții ascetice erau adesea instruite în practicile yoghine, precum și în artele marțiale. S-au luptat între ei și au furnizat armate mercenare rajahilor și proprietarilor bogați.
Luptele dintre aripile militare ale sectelor Vaishnav au fost cele mai violente din secolul al XVIII-lea și au avut ca urmare moartea a mii de asceți.
Infracționalism colonial
Odată cu înființarea companiei britanice Est India Company în secolul al XVIII-lea, puterea economică și politică a rajahilor și milițiilor ascetice a fost afectată de expansiunea colonială britanică.
Coloniștii nu făceau diferențe între yoghini, fachiri, sannyasis sau alți asceți. Termenii ascetic, yoghin și fachir au început să fie folosiți pentru a descrie stereotipul ascetului rătăcitor, notoriu pentru comportamentul său sălbatic, cerșitul și practicile extreme.
Compania a preluat controlul administrativ al provinciei din nord-vestul Bengalului, după ce armata sa a învins pe conducătorul local.
Grupurile organizate, cum ar fi milițiile ascetice care aveau propriile sisteme economice și administrative locale, erau o concurență directă pentru conducerea Companiei - și pentru profiturile acesteia.
În 1773 a fost impusă o interdicție asupra asceților rătăcitori din Bengal, și a devenit ofensă ținuta sumară și purtarea armelor - cele două caracteristici definitorii ale multor grupuri ascetice - în zonele controlate britanice. Mulți asceți au fost efectiv scoși în afara legii.
Deși restricțiile impuse de autoritățile coloniale nu au fost contestate de grupurile ascetice mai puternice, au fost multe confruntări cu armata companiei East India. Rebelii fachiri și sannyasi din anii 1770 au inspirat un roman, „Anandamath”, iar imnul național al Indiei, „Vande Mataram”, a fost publicat pentru prima dată în acest roman. Astfel a apăut prima etapa a naționalismului anticolonial.
Comedie exotică
Nemaiputând sa își câștige existența prin comerț și mercenariat, mulți yoghini s-au limitat la a-și câștiga viața prin spectacole și cerșit. Unii și-au continuat activitățile civile la o scara mult mai mică.
Asceții rămân o parte a tradiției spirituale din subcontinent până în zilele noastre. Unii călătoresc în pelerinaj către locurile sfinte, câștigându-și traiul ca preoți care îndeplinesc rituri religioase și colectează donații în călătoria lor. Alții se alătură ordinelor religioase sau se stabilesc în diverse comunități.
Pentru coloniștii și vizitatorii străini, yoghinii și fachirii erau o sursă de fascinație și frică. *Cartea de călătorii a lui John Campbell Oman reflectă multe dintre opiniile și atitudinile coloniale față de asceți din jurul sfârșitul secolului al XIX-lea. „Particularitățile lor exterioare s-au dovedit atât de atrăgătoare pentru cameramanul modern, încât fotografiile au devenit imediat cunoscute lumii occidentale.”
„Imaginea vulgară” a fachirului sau yoghinului a fost asociată cu activități fantastice, cum ar fi culcat pe un pat de cuie sau îngropat în viață - asocieri cu originea în practicile extreme ale tradiției tantrice. Odată încorporați în acte de carnaval și spectacole de magie din întreaga lume, s-a pierdut contextul lor cultural original.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, practicile fizice și marțiale ale hatha yoghinilor și ale altor grupuri ascetice au scăzut, odată cu reputația yoghinilor.
Pentru occidentali, yoghinul era o curiozitate de carnaval sau un om sălbatic. În subcontinent el a devenit un simbol al neadaptării prin comparație cu noua generație de indieni moderni crescuți sub stăpânire colonială.
O forma de renunțare
La fel ca mulți dintre compatrioții săi occidentali, Oman nu a simțit „nicio admirație pentru industrializarea modernă a Europei și a Americii, prin agresivitatea vulgară, concurența eternă și lupta sa sordidă, lipsită de scrupule, neîncetată și lupta crudă pentru avere ca obiect suprem al efortului uman”.
Născut și crescut în Bengal, Oman a conștientizat excesele East India Company - prima corporație globală din lume. El și-a dat seama că subcontinentul era pe punctul de a se întâlni cu modernismul, ceea ce ar amenința modul de viață al asceților la fel de mult ca și armatele companiei.
Atât în orient cât și în occident a luat amploare un interes din ce în ce mai mare pentru noile alternative de forme spirituale. Oman menționa o serie de texte publicate în SUA de către un sannyasi numit Vivekananda.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Vivekananda a pornit spre America - o călătorie care avea ca rezultat renașterea yoga ca o practică universală la dispoziția tuturor, și să-i determine pe istorici să-l descrie drept „creatorul yoga modernă”.
*John Campbell Oman a fost un colonialist englez, născut la Calcutta în 1814. În 1905 a scris „Misticii, asceții și sfinții Indiei”.
Va urma!
Primește săptămânal informații inedite și interesante despre practica și știința Yoga.
Abonează-te aici la newsletter-ul săptămânal.
