Istoria uitată a practicii Yoga în România

Una dintre datoriile morale pe care le avem este aceea de a reda societății românești, marile valori care au contribuit la creșterea și bunăstarea spirituală a semenilor, personalități ocultate pentru ideile și activitatea lor. Acest demers se dorește a fi o succintă trecere în revistă a celor care au marcat de-a lungul anilor, apariția și răspândirea yoga în România, au predat, au scris articole, cărți, au aplicat diverse practici yoga în medicină și sport, au realizat emisiuni, au fondat asociații recunoscute de forurile yoghine internaționale, au pus bazele unor științe noi, etc.

Citește și: Degradarea practicilor originale. Krishnamacharya și discipolii săi

Toți au avut un punct comun, contactul direct sau indirect cu yoga, cu India, cu filozofia, cultura și spiritualitatea orientala.

Istoria yoga în România are peste 120 de ani, de-a lungul cărora se remarcă mai multe perioade:

Perioada 1900 – 1945:

Despre ideile yoghine și practicarea conștientă a tehnicilor yoga în România, nu se poate vorbi decât începând cu secolul al XX-lea. Inițial au apărut traduceri despre fachiri, însă articolele teosofilor au fost și în România primul vehicul prin care yoga a putut circula către publicul larg. Teosofismul a fost responsabil de răspândirea interesului pentru hatha yoga și vegetarianism, precum și de popularizarea unor vechi texte ale înțelepciunii indiene, precum Bhagavad Gītā. Majoritatea practicanților yoga români din aceasta perioadă au fost autodidacți, însă unii au reușit s-o învețe de la indieni, în India, în Occident sau chiar în România.

În perioada precomunistă, nu s-au tradus foarte multe cărți în limba romană, deoarece societatea era cosmopolită, iar principalele limbi europene erau cunoscute.

Între 1935 și 1940 a existat editura Ram din Aninoasa, județul Gorj, specializată în literatură esoteristă și spiritualistă, ce se dorea a fi o mișcare spirituală; a publicat cărți, despre doctrinele și practicile spirituale indiene, chineze și japoneze. În anul 1941 doi dintre membrii fostei edituri Ram au înființat o nouă editură, Sinteza, care a publicat doar două traduceri, semnate de Krishnamurti și Roberto Assagioli, fiind opriți în 1946 de ocupația comunistă.

Perioada 1946 – 1963:

În perioada de început a regimului comunist, yoga a fost condamnată atât ideologic și științific, fiind practic interzisă. Înaintea liberalizării politice din jurul anului 1964, yoga și meditația se practicau în privat și în secret, singurele demonstrații publice erau permise doar la circ, unde performau fachiri, ce executau diverse asane spectaculoase.

Perioada 1964 – 1981:

Chiar înainte de 1969, apar peste 200 de articole marcate de strădania de a legitima yoga, scrise de practicanți yoga, care argumentau compatibilitatea principiilor și tehnicilor yoghine cu știința modernă. În anii 1970, regimul comunist a devenit mai permisiv, apar cărți tipărite în limba romană, însă fără a atinge dimensiunile filozofice și mistice ale yoga. După anul 1972, când se tipărește prima carte pentru publicul larg, articolele încep să apară în reviste și magazine, ocupându-se cu predilecție de yoga posturală. În acest context, la Universitatea Populară este organizat un curs de yoga la care participă sute de studenți. De asemenea, o „comisie de yoga” a fost înființată în Ministerul Sănătății, un centru de terapie prin yoga a funcționat într-o policlinică bucureșteană, iar în Laboratorul de electrografie și bioinginerie aplicată, un colectiv de biofizicieni făcea cercetări asupra bio-câmpului yoghinilor.

Perioada 1982 – 1989:

Începând din anul 1976, apare propaganda împotriva mișcărilor religioase de inspirație indiană și astfel, în 1982 au fost luate măsuri împotriva tuturor formelor de „gimnastică asiatică” și de arte marțiale. Pentru mai bine de șapte ani, yoga a fost interzisă, cărțile de yoga au fost secretizate și teoretic, nu se mai putea scrie despre yoga în România. O parte din instructorii de yoga au părăsit țara, iar cei rămași acasă au fost monitorizați și hărțuiți. În 1989, principalele grupuri de yoga erau înregistrate de Securitate ca fiind constituite în București, în jurul lui Gregorian Bivolaru, Constantin Chiaburu și a pictoriței Natalia Brodeală.