Desikachar – descendent al unei familii de maeștri yoghini
„Yoga își are rădăcinile în gândirea indiană, dar conținutul său este universal, deoarece este mijlocul prin care putem face schimbările dorite în viața noastră.” Sri TKV Desikachar
Sri Tirumalai Krishnamacharya (1888 – 1989), profesor indian de yoga, vindecător, expert în medicina ayurvedică, considerat unul dintre cei mai mari yoghini ai erei moderne, al cărui stil de yoga s-a bazat pe învățăturile din Yoga Sutrele lui Patanjali și Yoga Yajnavalkya a fost tatăl lui Desikachar (1938 – 2016), iar printre cei mai cunoscuți discipoli ai săi se numără Pattabhi Jois, BKS Iyengar, Indra Devi..
Citeşte despre Krishnamacharya aici
Conform notelor biografice făcute de Krishnamacharya aproape de sfârșitul vieții, tatăl său l-a inițiat în yoga la vârsta de cinci ani, când a început să-l învețe sutrele lui Patanjali și i-a spus că erau descendenții unui yoghin venerat din secolul al IX-lea, Nathamuni. La fel ca Patanjali, Krishnamacharya este cunoscut drept părintele științei yoga moderne, deoarece a avut o mare influență în dezvoltarea yoga posturale, contribuind astfel la renașterea hatha yoga.
Citește și: patanjali-misticul-care-transmis-algoritmul-cunoașterii-yoga
La fel ca tatăl său, Desikachar a fost un om simplu, care a transmis corect învățăturile tradiției yoghine, fără a-și atribui vreun merit. Nu a căutat niciodată recunoașterea personală, spunând mereu: „Asta m-a învățat tatăl meu”. Nu a etichetat yoga și nici nu a pretins vreo proprietate personală asupra ei. Era un om foarte smerit. A avut o capacitate unică de a respecta cu adevărat toți oamenii, de a face ca fiecare persoană să se simtă respectată și văzută.
A ajutat practicanții să simtă că adevărul sau răspunsurile la propriile întrebări apar din propria experiență și revelație. A evitat să creeze acestora confuzii, prin promovarea sau împărtășirea unor idei și idealuri irelevante pentru ei sau pe care nu le-ar fi putut atinge.
Influența tatălui său poate fi observată în stilul abordat de el, viniyoga, prin accentul pus pe modul de executare al posturilor. El susținea că „oricine poate respira, poate face yoga”.
Metoda sa de predare s-a bazat pe principiul fundamental al lui Krishnamacharya conform căruia yoga trebuie întotdeauna adaptată la nevoile, mereu în schimbare, ale unui individ, pentru a obține beneficiul terapeutic maxim.
tasya bhūmiṣu viniyogaḥ - Patañjali Yoga Sūtra III.6
Viniyoga este un termen antic, în limba sanscrită, ce înseamnă diferențiere, adaptare și aplicare adecvată. Astfel că metoda viniyoga devine un mod de transmitere autentic al învățăturilor yoghine, prin āsana, prāṇāyāma, bandha, sunet, chanting, meditație, ritual personal și studiul textelor străvechi.
“Viniyoga reprezintă adaptarea adecvată a instrumentelor holistice yoghine, precum Asana-s, Pranayama, chanting-ul, rugăciunile și ritualurile pentru a satisface nevoile indivizilor, cu respectarea diferențelor de vârstă, cultură, religie, filozofie, ocupație, fizice, emoționale, parametri de sănătate, care definesc fiecare practicant.” – TKV Desikachar
Krishnamacharya și Desikachar au fost maeștri yoghini și nu antreprenori de yoga. Nu și-au construit un brand, nu au promovat yoga comercială, cum, din păcate, se practică yoga de astăzi în cea mai mare parte.
Desikachar nu a dorit ca practica tatălui său să fie identificată ca un alt stil de yoga, deoarece, susținea că principiile marii tradiții yoghine, transmise de el, sunt complete, iar celelalte stiluri existente ar trebui să le includă pentru a fi relevante.
Nu a fost interesat de yoga în copilărie, pentru că nu i-a fost ușor să crească cu regulile stricte ale tatălui său, maestru yoghin. Mulți dintre discipolii lui Krishnamacharya nu reușeau să reziste mai mult de câteva sesiuni cu acesta, deoarece avea cerințe foarte stricte. Drept urmare, familia sa a luptat constant împotriva sărăciei. Poate de aceea Krishnamacharya și-a dorit ca fiul său să practice yoga doar pentru propria sănătate și bunăstare, însă acesta, adolescent rebel, nu a arătat nicio înclinație.
Abia la 23 de ani, când se afla acasă, în vacanță, după finalizarea studiilor de inginerie, a înțeles importanța muncii tatălui său, dându-și seama că nu era vorba despre vreo filozofie ezoterică sau ritualuri dogmatice, ci despre îmbunătățirea calității vieților celor care veneau să îi ceară ajutorul. Auzise despre capacitatea tatălui său de a vindeca oamenii, dar atunci a fost prima dată martor al puterii de lui de vindecare.
„Am fost uimit că această femeie occidentală bogată, care își permitea cele mai bune tratamente medicale, se trata la tatăl meu, un bărbat atât de simplu, care nu știa limba engleză sau medicina modernă. Atunci mi-am dat seama cât de grozav era tatăl meu și cât de grozavă era învățătura pe care o împărtășea oamenilor. În acest moment am decis să renunț complet la cariera mea și să învăț yoga.”
La început, tatăl său a fost reticent, dar văzându-i perseverența și hotărârea puternică, a cedat. Astfel a început o nouă relație între cei doi. Nu mai erau tată și fiu, ci profesor și ucenic. În următorii 30 de ani, Desikachar a studiat împreună cu tatălui său străduindu-se să absoarbă cât mai mult din vasta cunoaștere a acestuia.
Desikachar a avut propriul său geniu. A călătorit prin lume și astfel a ajuns să înțeleagă cum funcționează diferite culturi, cum yoga poate fi integrată în acestea, într-un mod pozitiv și semnificativ. Avea un dar uimitor de a se conecta cu ceilalți, de a comunica într-un mod clar, înlăturând îndoielile, fără a provoca confuzie, folosind un limbaj simplu, pentru a transmite idei profunde.
Yoga a fost adusă pentru prima dată în Occident de către călugării hinduși, Swami, cei din tradițiile monahale, care nu aveau experiența vieții de familie.
În India, yoga era predată și în mediul gospodăresc, mult diferit de cel ascetic, iar Desikachar, provenind dintr-o familie de yoghini, el însuși familist, a știut să integreze învățăturile autentice yoghine, în viața domestică, cunoscând problemele ce pot apărea cu părinții, copiii și prietenii.
În 2006, T.K.V. Desikachar împreună cu fiul său Kausthub, au pus bazele fundației Krishnamacharya pentru Vindecare și Yoga (KHYF – Krishnamacharya Healing and Yoga Foundation) menită să transmită în continuare înțelepciunea străveche yoghină următoarelor generații.
„Le datorăm copiilor un viitor mai bun” – Desikachar.
Surse: heartofyoga.com, mylifeyoga.com, tsyp.yoga, viniyoga.com, yogajournal.com
