Surya Namaskar, sau salutul soarelui are în Asia de Sud o istorie lungă și destul de vagă, însă această practică și-a făcut loc recent în Yoga modernă.
Citește: Degradarea practicilor originale - Partea I
Citește: Cum călătoriile unui tânăr călugăr indian au inspirat yoga modernă.
Astăzi există multe variații în ceea ce privește Surya Namaskar, descris de obicei ca o secvență dinamică de asane realizate în coordonare cu respirația. Prima prezentare metodică a apărut în urmă cu 92 de ani la Aundh (acum parte a statului indian Maharashtra), în „The Ten-Point Way to Health: Surya Namaskars” scrisă de Pratinidhi Pant în 1938, cunoscut ca Rajahul din Aundh.
Citește: Yoghinul ca pustnic, războinic, infractor și comediant
Rajahul nu a pretins că a inventat Surya Namaskar: „Ceea ce prezentăm aici este în fond practica străveche de Surya Namaskar și cea urmată de veneratul nostru tată, răposatul Rajah din Aundh. Timp de 55 de ani a continuat aceste practici, le-a dezvoltat și schimbat în conformitate cu știința modernă… și a experimentat prin practică” (Pratinidhi Pant, 1938).
Surya Namaskar a fost într-adevăr o tradiție străveche, fiind la origini o incantație la răsăritul soarelui. Posturile în sine sunt similare exercițiilor tradiționale de arte marțiale numite dands. Rajahul, care a fost și culturist, notează că tradiționalul pahilwan (luptător) ar fi folosit astfel de exerciții pentru a-și îmbunătăți forța musculară.
Secvența de posturi a Rajahului din Aundh este gândita să fie repetată în cicluri, însoțită de respirație ritmică. De asemenea, necesită repetarea diferitelor nume ale soarelui și imnurilor vedice. Pant consideră că acest lucru se datorează faptului că „funcționarea corpului nu este completă dacă corzile vocale sunt lăsate în repaus”, iar „vibrația își prelungește influența… către fiecare colț al corpului”. Pentru non-hinduși, el oferă o secvență seculară de mantre adiționale: „om, hram, hrim, hrum, hraum, hrah”, aceste sunete fiind „prea valoroase în efectul lor pentru a fi omise”.
Citește: Îndepărtarea de Raja Yoga
„The Ten-Point Way to Health” nu identifică niciodată Surya Namaskar ca Yoga. Dar Rajahul l-a promovat intens ca program de educație fizică în școlile din Aundh.
Cultura dezvoltării fizicului ia amploare în India
Culturistul indian K. V. Iyer a fost un sportiv care și-a dezvoltat propriul sistem de exerciții, încorporând Hatha Yoga și Surya Namaskar în Fitness, alături de tehnici europene. El a înființat o serie de săli de sport în Bangalore, în care se practicau antrenamentele corporale, în special culturismul.
În anii '30, Iyer a apărut în reviste internaționale de sport, deseori în posturi clasice grecești. Fără lipsa de modestie, se prezenta drept „culturistul perfect al Indiei” (Mark Singleton).
A fost un admirator al lui Eugen Sandow, fiind influențat atât de exercițiile de gimnastică ale acestuia, cât și de practicile autohtone precum luptele, kabaddi, yoga, mallakhamba și artele marțiale precum lathi.
Iyer a fost un practicant avid al Hatha Yoga, pe care a descris-o ca „un sistem antic de cult al corpului [...] mai util pentru ceea ce sunt astăzi decât toate halterele și aparatele de forță pe care le folosesc".
Iyer și-a publicat propria broșură despre Surya Namaskar în 1937, dar nu a descris niciodată Surya Namaskar ca parte a Yoga.
Va urma!
Primește săptămânal informații inedite și interesante despre practica și știința Yoga.
Abonează-te aici la newsletter-ul săptămânal.
