Yoghinii adevărați ai României – Ion D. Vulcănescu, o legendă uitată

Într-o epocă în care orice formă de elevare a conștiinței era înnăbușită în fașă, valorile spiritualității și pracicii yoghine nu au suferit atât de multe modificări precum în zilele noastre. Au existat oameni în România care au reușit să păstreze practica yoga exact așa cum este ea: inițiatică, exactă și transmisă pe cale orală.

Unul dintre acești oameni a fost Ion D. Vulcănescu, un profesor de matematică a cărui dharmă a însemnat lupta pentru bunăstarea semenilor și pentru integritatea lor spirituală. O personalitate autentică, originală, universală, dar ocultată tocmai datorită valorii ei și potențialului de influență profundă.

A înfruntat temnița comunistă ca urmare a credințelor sale, a stat drept în fața presiunilor regimului, a predat yoga pe ascuns după ce a refuzat colaborarea cu Securitatea, s-a stins pe un pat de spital refuzându-i-se ajutorul și a lăsat moștenire cel mai practic manual de Hatha Yoga din România.

Cine este Dr. Ion D. Vulcănescu

Născut pe 4 august 1916, la Buzău, Ion D. Vulcănescu a moștenit înclinația spre filozofia orientală cel mai probabil de la tatăl său, avocat în baroul Mehedinți, care a călătorit și studiat în India, înainte de a se stabili la Turnu-Severin. Viața mundană l-a purtat pe Ion Vulcănescu la Facultatea de Matematică, devenind ulterior profesor și doctor în matematică și obținând câțiva ani mai târziu și licența în Filozofie, avându-l ca profesor pe Nae Ionescu, cunoscut la acea vreme pentru simpatiile sale legionare.

Între 1968 și 1970 a predat Yoga la Universitatea București, acolo unde i-a avut cursanți pe Gregorian Bivolaru și Irina Holdevici, dar și personalități politice ale vremurilor. Se spune că Vulcănescu avea o putere miraculoasă de vindecare și că ar fi fost chiar contactat de Securitate pentru a-și pune la dispoziție “puterile”, însă a refuzat. Ceea ce, cum era de așteptat, i-a adus și sfârșitul “carierei” de yoghin de la Universitate după numai doi ani, activitatea sa întrând în categoria “yoga ilegală”. În același timp, în țară, apărea “yoga legală”, adică două grupări tolerate de Securitate, inițatorii lor fiind Gregorian Bivolaru și Mario Vasilescu.

Citește și: Despre Nicolae C. Tufoi, pionier al practicii yoga în România

“Fericiți cei prigoniți pentru dreptate…”

Povestea oficială a prigonirii sale este construită relativ coerent, ca orice poveste specifică acelor vremuri: alături de ofițeri ai Armatei Române și simpatizanți legionari, în 1945, Vulcănescu înființează “Graiul sângelui”, o organizație anti-comunistă. Ca urmare a acestui demers, 4 ani mai târziu este arestat și condamnat la executare prin împușcare, pedeapsă preschimbată ulterior în 25 de ani de muncă silnică, fiind totuși eliberat în 1964. Eliberarea lui a venit ca urmare a presiunilor făcute de Republica India asupra autorităților din România. Cel puțin, acestea sunt datele oficiale cu privire la activitatea lui Vulcănescu.

După eliberarea sa, Ion Vulcănescu nu a dorit niciodată să povestească ce s-a întâmplat în anii de detenție. Au existat zvonuri conform cărora acesta i-a învățat pe deținuții politici tehnici de yoga și meditație pe care le practicau zilnic pentru a putea face față condițiilor de detenție.

Neoficial, cei care l-au cunoscut, spun că acesta a fost închis pe nedrept și că, în realitate, “Graiul sângelui” nici măcar nu a existat mai mult decât în stadiul de proiect scris. Evident că simpla idee a unui astfel de proiect a deranjat regimul comunist, care s-a asigurat că Ion Vulcănescu nu va reuși să își facă cunoscută vocea. Despre realele sale motivații, soția sa Rodica-Smaranda Vulcănescu, actual președinte al Fundației “Dr Vulcănescu” scrie în prefața uneia dintre cărțile sale că scopul soțului ei a fost acela de a crea “un sistem filosofic pentru apărarea democrației și desăvârșirea omului”.

Ion D. Vulcănescu s-a stins pe 8 noiembrie 1991, pe un pat de spital în București, suferind de insuficiență cardiacă, după ce i s-au refuzat tratamentul în străinătate și cererile de azil politic în SUA și Australia.

Îvățătura Yoga

“Inițierea” lui Ion Vulcănescu în practica yoga se spune că ar fi fost făcută de un anume Dr. King, un yoghin indian venit la București pentru a studia științele oculte (conform prefaței semnată de Prof. Dr. Constantin Marin în cartea lui Ion D Vulcănescu – “Sunt cel ce sunt”- 2001). Acesta s-a autoproclamat “magician” și umbla prin țară îmbrăcat ca un prinț indian, în timp ce ținea conferințe și prezentări sub titulatura de “fachir hindus”. De altfel, Dr. King a și publicat câteva broșuri despre magnetism, hipnoză și astrologie, susținând că acestea reprezintă Cunoașterea hindusă. Totodată, indianul vizita în mod regulat colegii și școli din țară, rămânând în memoria câtorva intelectuali ai vremii, printre care și Mircea Eliade, care a asistat la câteva din prelegerile lui.

Este greu de crezut, însă, că nivelul de cunoștinte yoghine atins de Vulcănescu – observat ulterior în scrierile sale – a fost atins doar prin practica alături de un personaj aparent egotic și excentric. Credem, mai degrabă, că tatăl său, Dumitru Vulcănescu, a avut un impact major în formarea filozofică și spirituală a fiului său, după ce a studiat în India.

De asemenea, printre evenimentele spirituale de notat în acea vreme, a fost venirea în România a lui Krishnamurti ca lider spiritual independent, în anul 1930. Deși Ion Vulcănescu avea doar 14 ani atunci, credem că evenimentul a avut un impact mai mare asupra sa. De altfel, cursanții și cei care l-au cunoscut au afirmat că acesta era interesat de practicile yoga încă de când era copil, prin urmare cele două elemente – tatăl său și vizita lui Krishnamurti par să aibă mai multă logică în economia inițierii.

Oricum ar fi, Ion Vulcănescu a avut parte de o învățătură autentică, atât în filozofia yoga, cât și în practică. Inclusiv menționarea puterior sale miraculoase de vindecare ne face să credem că practica eficient și consecvent o sadhana autentică, siddhi-urile fiind un efect secundar al practicii.

Citește și: Puterile oculte în practica Yoga – partea 1

Prima carte de Hatha Yoga după 23 august 1944

“Cartea lui I. Vulcanescu, a precedat la noi "Yoga pe înțelesul fiecăruia,, "Yoga" scrisa de fostul halterofil, prof. Lazăr Baroga si Marta Baroga și, în fine, "Yoga în Carpați" a fizicianului Niculae Tufoi.” – Mario-Sorin Vasilescu despre Ion Vulcănescu

După ce este exclus din cercul de la Universitate, Ion Vulcănescu se decide să scrie prima carte de practică hatha yoga. “Breviar practic de Hatha Yoga” este editat în 1975, lucrarea fiind atacată de presa comunistă, atorul neprimind drept la replică. Cartea este descrisă ca “o fițuică”, “o cărțulie”, minimizată și luată în derâdere de criticii acelor vremuri. Cu toate acestea, cartea este una dintre cele mai eficiente și în ziua de astăzi, ba chiar există școli de yoga care îi urmează manualul lui Vulcănescu cu exactitate.

În manualul de Hatha Yoga, Vulcănescu se axează mai degrabă pe beneficiile fizice și psihosomatice ale asanelor, menționând în carte și tehnici de purificare prin hrană și metode de creștere a energiei prin mâncare. De altfel, autorul vorbește clar despre faptul că practica yoga poate fi făcută corect și total doar sub îndrumarea unui maestru sau un guru, însă cum nu există o asemenea persoană în România, singura șansă este autodidactică, cu concentrare pe planul fizic și psihosomatic.

Deși foarte eficient și valabil și în ziua de astăzi, Breviarul practic de Hatha Yoga este una dintre lucrările minore ale lui Ion D. Vulcănescu.

În anii ’80, acesta scrie “Sunt cel ce sunt”, însă cartea vede tiparul postmortem, abia în 1996, ca urmare a cenzurii comuniste. Cartea definește yoga ca fiind “știința, arta și tehnica dirijării controlate a gândului” și propune o teorie care servește ca suport unei practici yoga teiste, asemănătoare celei lui Isvara Krishna. Lucrarea este una de o valoare incontestabilă pentru practica spirituală, măcar ca nivel de cunoștinte, dacă nu chiar ca un ghid. Vulcănescu abordează în carte subiecte precum energia gândului, Geneza, Scopurile Divinității, integrarea absolutului în ființa umană sau bolile societății actuale. De asemenea, la finalul cărții există un capitol foarte amplu, dedicat alimentației controlate, precum și exerciții fizice și asane pentru purificare și creșterea nivelului de conștiință.

Încercând să găsești, să citești și să studiezi ”Sunt cel ce sunt”, te vei confrunta cu propunerea unui adevărat sistem filosofic scris pentru civilizația vestică, dar adresat umanității în ansamblu. Un sistem filosofic scris din resorturile profunde ale unui yogin autentic și practicant, însoțit de realismul viziunii, concizia și claritatea matematicianului format în cultura ”vestică” (în sensul global al civilizațiilor, nu în cel restrâns european :). Și ca impactul să fie și mai puternic, pe parcursul lecturii, citind opiniile despre problemele universale abordate, vei trăi cutremurarea conștientizării faptului că actualitatea viziunii expuse aparține de fapt anului 1980 (când lucrarea a fost definitivată).

Documentarea pentru acest material ne face să credem că yoga are rădăcini mult mai vechi și autentice în România decât am știut până acum, cu mult înaintea lui Eliade. Yoghinii români făceau parte cumva dintr-o societate secretă, fie de teama represaliilor statului, fie din rațiuni sociale. Oricare ar fi vechimea ei în România, yoga de la începtul anilor 1900 pare să fie fie mult mai curată și mai autentică decât yoga vesticizată de după 2000. Pe de altă parte, însuși Mircea Eliade spunea încă din 1933, că se va ajunge la o altă formă de yoga, adaptată omului din Vest, incapabil să înțeleagă sau să integreze filozofia și practicile orientale.

Mihaela Dragomir

- Yoga Instructor la MediYoga

- Founder la One Yoga Studio