Vedanta – o învățătură perenă (partea a doua)
“Omule, dormi în această lume materială. Trezește-te, dară și beneficiază de forma umană în care te-ai născut. Caută un Maestru.” Uttisthata jagrata prapya varan nibodhata (Katha Upanishad,1.3.14)
Upanișadele - învățătura scripturală a Vedantei.
Upanișadele, partea finală a Vedelor, sunt cunoscute și ca doctrină sau învățătură secretă (Rahasya – secret sau Guhya – mister), revelată de către un Guru, aspirantului care îndeplinește condițiile necesare primii cunoașterii sacre – cunoașterea lui Brahman (Realizarea Sinelui). Adi Shankaracharya definește Upanișad ca ceea ce distruge ignoranța prin relevarea cunoașterii Spiritului Suprem. Pentru majoritatea textelor Upanișad nu se cunoaște autorul; ele sunt extrase din Vede, cele mai vechi scripturi hinduse – considerate a avea origine supranaturală, transcendentă (apaurușeya), lipsite de un autor, fiind revelate înțelepților.
Anumite teorii filosofice susțin ca Upanișadele mai vechi au fost atribuite înțelepților Yajnavalkya, Uddalaka, Aruni, Shvetaketu, Shandilya, Aitareya, Balaki, Pippalada și Sanatkumara. Cei mai cunoscuți înțelepți care au oferit comentarii Upanișadelor sunt Adi Shankara, Ramanuja, Madhva, Nimbarka și Vallabha.Muktikopanishad cuprinde 108 Upanișade, fiecare din ele asociată cu una din cele 4 Vede (Rigveda, Samaveda, Yajurveda și Atharvaveda).
Canonul Vedantic este considerat a cuprinde 10 Upanișade, ce variază ca formă și dimensiune de la 18 versuri (Isa - cea mai scurtă), la texte mai elaborate, cum este Brihadarranyaka, ce cuprinde șase capitole.
- Upanișade aparținând Rig Veda: Aitareya Upanișad
- Upanișade aparținând Yajur Veda: Isha Upanișad, Brihadarranyaka Upanișad, Taittirya Upanișad și Katha Upanișad
- Upanișade aparținând Sama Veda: Chhandogya Upanișad și Kena Upanișad
- Upanișade aparținând Atharva Veda: Mundaka Upanișad, Mandukya Upanișad și Prasna Upanișad
Upanișadele nu constituie o doctrină filosofică sau religioasă, ele sunt investigații metafizice și reprezintă căutarea înaltă și eliberată de orice dogmă sau sistem, a Adevărului Ultim. Doctrina cunoașterii adevărate și a eliberării supreme reprezintă subiectul central al Upanișadelor.
Investigația naturii lui Brahman marchează culminarea investigației umane în natura Realității Ultime – ce anume fundamentează Existența? Care este cauza tuturor fenomenelor, întregii vieți, ea însăși fără de cauză?
Mișcătorul Nemișcat al lui Aristotel, Sufletul Universal al lui Platon, Ființa lui Plotin, Substanța lui Spinoza, Marele Anonim al lui Blaga – Principiul Suprem care naște tot ce există și în care se mișcă tot ce există – acesta este Brahman; mai curând, este ceea ce se poate afirma despre Brahman, întrucât nicio definiție sau descriere nu Este Brahman.
Asemănător teologiei apofatice, care vorbește despre Dumnezeu în termeni negativi (via negativa), evidențiind ceea ce nu Este decât ce este, Brahman este dincolo de cuvânt, descriere – este tot ceea ce este și dincolo de ceea ce este. Satyam jñānam anantam Brahma – Brahma este Adevărul, Cunoașterea și Infinitul.
Upanișadele oferă cunoașterea directă, experiența realității ultime celui care este pregătit să o realizeze. Ele sunt dincolo de pura speculație intelectuală sau cunoașterea în sensul modern de acumulare de informații sau definiții.
În Chhandogya Upanișad, este evidențiată natura acestei cunoașteri. Narada, maestru în toate artele și științele merge la înțeleptul Sanatkumara și se plânge că este nefericit. Maestrul îl întreabă ce a învățat până în prezent. Narada îi răspunde că știe toate lucrurile din lume, toate științele: astronomia, fizica, psihologia, axiologia, estetica, etica, astrologia, economia, politica, religiile, filosofia – nu există nimic pe lumea aceasta pe care să nu îl cunoască. Și totuși, nu are pacea minții.
Sanatkumara îi spune atunci că tot ceea ce a învățat reprezintă doar cuvinte: „Nu ai mers în profunzimea lucrurilor; Atman nu a fost studiat. Doar ai colecționat cuvinte, nume și informații cu privire la structura exterioară a lucrurilor.”
Atman, Sinele, nu reprezintă un obiect de studiu la fel cum îl reprezintă mecanica sau orice alt domeniu al cunoașterii lumești. Studierea Upanișadelor necesită un Guru, un Maestru pe deplin realizat, capabil să transmită cunoașterea sacră discipolului. De asemenea, aspirantul trebuie să dețină o pregătire înaltă pentru a fi eligibil să primească învățătura cunoașterii lui Brahman. Esențial, acesta trebuie să dorească realizarea Adevărului suprem mai presus decât orice altceva – decât plăcerea, fericirea, posesiuni materiale, faima, cariera, familia, recunoașterea, liniștea etc. Necesită o dedicare totală și devoțiune, aspirație sinceră pentru Adevăr (Mumuktva).
În trecut, Maeștri instruiau discipolii să urmeze mulți ani de tapas-uri (auto-control, asceză, privațiuni) pentru a se purifica de toate dorințele lumești și impresiile senzoriale, înainte de a primi cunoașterea sacră. Maeștri ne spun că oglinda trebuie să fie perfect curățată pentru a reflecta strălucirea Adevărului.
Upanișadele reprezintă studiul Sinelui (Atman). „Atmanam viddhi” este marele Oracol al Upanișadelor: Cunoaște-te pe tine și fii liber. (Swami Krishnananda)
Principalele 10 Upanișade (Dashopanishad) sunt:
Isavasya Upanișad este cea mai scurtă dintre cele 10 texte. Ea apare în partea Samhita a Vedelor, unde sunt expuse mantrele, oferind patru învățături principale:
- Creatorul (Conștiința) pătrunde întreaga creație;
- fiecare individ trebuie să își urmeze dharma;
- cunoașterea și acțiunea necesită să fie unite, și nu considerate separat;
- este necesar să îl vedem pe Creator și lumea într-o stare de armonie, nu opuși unul altuia.
Kena Upanișad chestionează natura Puterii Supreme care fundamentează toate fenomenele din univers – cine este cel care vede? Cine aude? Nu este ochiul, organul cel care vede, întrucât și o persoană decedată are ochi și totuși nu vede. Sursa tuturor energiilor manifeste din univers o reprezintă Spiritul Suprem, Brahman. Iar cunoașterea lui se realizează prin revelație divină, prin Grație, nu prin percepție senzorială.
Taittirya Upanișad explorează relația dintre macrocosmos și microcosmos și detaliază învelișurile (Pancha Kosha) care acoperă conștiința – fizic, vital, mental, intelectual și cauzal.
Ea ne învață că Realitatea Ultimă este Adevăr-Conștiință-Beatitudine (Sat-Chit-Ananda) și este ascunsă în adâncul inimii fiecărui individ, iar cunoscând-o, individul se bucură de beatitudine și libertate infinită. Totodată, absolut tot ceea ce se manifestă în univers reprezintă o emanație din Ființa Supremă.
Mandukya Upanișad este considerată de unii savanți cea mai importantă dintre Upanișade. Ea detaliază învățăturile din Taittirya și analizează stările de conștiință implicate în cele 5 învelișuri – starea de veghe, de somn, de somn profund și Turya. De asemenea, oferă instrucțiuni cu privire la silaba sacră OM și practica Yoga de atingere a beatitudinii prin vibrarea mantrei sacre AUM.
Citește și: sunetul-care-conduce-sufletul-spre-moksha-doua-parte
Aitareya Upanișad detailează procesul creației cosmice și emergența sufletului individual din Sinele universal. La început, doar Atman exista. El devine apoi cauză a manifestării universului – prin proiectarea dimensiunii spațio-temporale (prima limitare), prin multiplicitate (a doua limitare) și prin percepția individualității și negarea universalului (a treia limitare). Prin intermediul științei yoga, aspirantul inversează procesul căderii – urcând treptele yama, nyama, asana, pranayama, partyahara, dharana, dhyana și samadhi, conștiința se extinde de la planurile inferioare, limitate (de la conștiința individuală, ego, personalitate) până atinge Absolutul, universalitatea – starea inițială de dinaintea căderii.
Katha Upanișad, prin dialogul dintre Nachiketa și Yama (Zeul morții) investighează ciclul nașterii și al morții și importanța de a alege calea binelui în detrimentul plăcerilor efemere, în scopul atingerii nemuririi. Binele reprezintă aici ceea ce este permanent – ceea ce hrănește sufletul. Iar “ceea ce e permanent nu poate fi atins prin ceea ce este impermanent” (1.2.10). Katha Upanișad este considerată o introducere perfectă la studiul Upanișadelor și al Bhagavad Gita, datorită formei artistice și a frumuseții lirice. Din același motiv, există ashram-uri în India unde rezidenții recită conținutul său întreaga zi.
Brihadaranyaka Upanișad, una dintre cele mai vechi și lungi Upanișade (în traducere, Marea pădure a cunoașterii) elaborează natura Sinelui, importanța sacrificiului și calea de cunoaștere a lui Brahman. Textul evidențiază o serie de dialoguri metafizice profunde pe care înțeleptul Yajnavalkya le are cu cele diverse personalități (regi, înțelepți, cele două soții ale sale). Din cauza structurii sale complicate, este rar predată și studiată, iar Swami Krishananda apreciază că „este Însuși Spiritul care se manifestă în limbajul acestui text; nu este o carte ca oricare alta. Necesită studierea cu mare reverență și o atitudine sfântă”.
Chhandogya Upanișad, cunoscută pentru una dintre cele patru mahavakyas (mari afirmații) – Tat Tvam Asi, învață aspirantul practicile meditației și devoțiunii ca metode de înțelegere a omniprezenței lui Brahman și a esenței spiritului. Înțeleptul Raikva transmite Samvarga Vidya – arta meditației asupra celui care absoarbe toate lucrurile și Bhuma Vidya – meditația asupra plinătății.
Prashna Upanișad evidențiază rolul central al Prana (forței vitale) ca esență a vieții și universului. Totodată, explorează interconectarea dintre macrocosmos și microcosmos afirmând unitatea vieții.
Mundaka Upanișad distinge între cunoașterea inferioară (Apara Vidya), obținută prin studiul scripturilor (cunoașterea științelor lumii) și cunoașterea superioară (Para Vidya), care duce la înțelegerea lui Brahman, inspirând adepții să transcende primul tip de cunoaștere. De asemenea, descrie realizarea eliberării (Moksha) prin înțelegerea profundă a Sinelui și a universului.
„Stai la picioarele unui Guru, a unui Maestru și primește înțelepciunea. Aceasta este stranietatea cunoașterii Upanișadelor. Nu este ca orice știință sau altă învățătură ezoterică, pe care o putem studia într-o universitate. Nu este o lectură livrată de un profesor, ci o înțelepciune transmisă de la suflet la suflet. Este o lumină care e necesar să se amestece cu o altă lumină. Astfel, Upanișadele au fost păstrate ca secrete bine păzite.” (Swami Shivananda)
Citește și: inlaturarea-obstacolelor-din-calea-cunoasterii
Surse: vedicheritage.gov.in, bhishmaiks.org, swami-krishnananda.org, Dialogues from the Upanishads (Swami Sivananda), bhaktimarga (© imagine).
