Tagore și Einstein au avut una dintre cele mai incitante și captivante conversații din istorie, din punct de vedere intelectual, explorând contradicția veche dintre știință și religie, atât prin prisma viziunii științifice, cât și a conștiinței și a filosofiei, într-o meditație magistrală asupra întrebărilor fundamentale ale existenței umane.
Vezi aici prima parte
Una dintre temele discutate a fost cea a relației dintre totalitate și individualitate, legătura dintre aspectul inferior, limitat al naturii umane și cel superior sau infinit, despre faptul ca individualitatea este doar exprimarea individului, nu este realitatea lui, că orice concept reprezintă o formă de limitare, pentru că Sinele este dincolo de orice concept, deci liber de orice limitare, chiar și de cea a totalității.
„EINSTEIN: Crezi în Divinul izolat de lume?
TAGORE: Nu este izolat. Personalitatea infinită a Omului cuprinde Universul. Nu poate exista nimic care să nu poată fi subsumat de personalitatea umană, iar asta dovedește că Adevărul Universului este Adevărul uman.
Am luat un fapt științific pentru a explica acest lucru - Materia este compusă din protoni și electroni care au spațiu între ei, însă materia ne apare ca fiind compactă, solidă.
În mod similar, umanitatea este compusă din indivizi, totuși ei au interconexiunea lor dintre relațiile umane, care dă unitate vie lumii omului. Întregul univers este legat de noi într-un mod similar, este un univers uman. Am urmărit acest gând prin artă, literatură și conștiința religioasă a omului.
EINSTEIN: Există două concepții diferite despre natura universului: (1) Lumea ca unitate dependentă de umanitate. (2) Lumea ca realitate independentă de factorul uman.
TAGORE: Când universul nostru este în armonie cu Omul, eternul, îl știm ca Adevăr, îl simțim ca frumusețe.
EINSTEIN: Aceasta este concepția pur umană despre univers.
TAGORE: Nu poate exista altă concepție. Această lume este o lume umană - viziunea științifică despre ea este cea a omului de știință. Există un anumit standard al rațiunii și al plăcerii care îi conferă Adevărul, standardul Omului Etern ale cărui experiențe se manifestă prin experiențele noastre.
EINSTEIN: Aceasta este o realizare a entității umane.
TAGORE: Da, o entitate eternă. Ne dăm seama de asta prin emoțiile și prin acțiunile noastre. Am realizat Omul Suprem care nu are limitări individuale, tocmai prin limitările noastre.
Știința se preocupă de ceea ce nu este limitat la indivizi; este lumea umană impersonală (obiectiva) a Adevărurilor.
Religia realizează aceste adevăruri și le leagă de nevoile noastre mai profunde; astfel, conștiința noastră individuală a Adevărului capătă o semnificație universală.
EINSTEIN: Atunci, adevărul sau frumusețea nu sunt independente de Om?
TAGORE: Nu.
EINSTEIN: Dacă nu ar mai exista ființe umane, Apollo din Belvedere nu ar mai fi frumos.
TAGORE: Nu.
EINSTEIN: Sunt de acord cu această concepție despre Frumusețe, dar nu și cu privire la Adevăr.
TAGORE: De ce nu? Adevărul se realizează prin om.
EINSTEIN: Nu pot dovedi că opinia mea este corectă, dar aceasta este credința mea.
TAGORE: Frumusețea se află în idealul armoniei perfecte, care se află în Ființa Universală; Adevărul, înțelegerea perfectă a Minții Universale. Noi, indivizii, îl abordăm prin propriile greșeli și gafe, prin experiențele noastre acumulate, prin conștiința noastră iluminată – cum, altfel, putem cunoaște Adevărul?
EINSTEIN: Nu pot dovedi științific că Adevărul trebuie conceput ca un Adevăr care este valabil, independent de umanitate; dar cred cu tărie acest lucru. Eu cred, de exemplu, că teorema lui Pitagora în geometrie afirmă ceva care este aproximativ adevărat, independent de existența omului.
Oricum, dacă există o realitate independentă de om, există și un Adevăr relativ la această realitate; şi în acelaşi fel negaţia primului generează o negaţie a existenţei celui din urmă.
TAGORE: Adevărul, care este una cu Ființa Universală, trebuie să fie în esență uman, altfel ceea ce noi indivizii realizăm ca fiind adevărat, nu poate fi numit niciodată adevăr – cel puțin Adevărul care este descris ca fiind științific și care poate fi atins numai prin logică, cu alte cuvinte, de un organ uman al gândurilor.
Conform filozofiei indiene, există Brahman, Adevărul absolut, care nu poate fi conceput prin izolarea minții individuale sau descris prin cuvinte, ci poate fi realizat doar prin contopirea completă a individului în infinitul său.
Dar un astfel de Adevăr nu poate aparține Științei. Natura Adevărului despre care discutăm este o apariție – adică ceea ce pare a fi adevărat pentru mintea umană și, prin urmare, este uman, poate fi numit maya sau iluzoriu.
EINSTEIN: Deci, conform concepției voastre, care poate fi concepția indiană, nu este iluzia individului, ci a umanității ca întreg.
TAGORE: Specia aparține și ea unei unități, a umanității. Prin urmare, întreaga minte umană realizează Adevărul; mintea indiană sau europeană se întâlnesc într-o realizare comună.
EINSTEIN: Cuvântul specie este folosit în germană pentru toate ființele umane, de fapt, chiar și maimuțele și broaștele i-ar aparține.
TAGORE: În știință trecem prin disciplina eliminării limitărilor personale ale minții noastre individuale și astfel ajungem la acea înțelegere a Adevărului care se află în mintea Omului Universal.
EINSTEIN: Problema începe dacă Adevărul este independent de conștiința noastră.
TAGORE: Ceea ce numim adevăr constă în armonia rațională dintre aspectele subiective și obiective ale realității.
EINSTEIN: Chiar și în viața de zi cu zi ne simțim obligați să atribuim obiectelor pe care le folosim o realitate independentă de om. Facem acest lucru pentru a conecta experiențele simțurilor noastre într-un mod rezonabil. De exemplu, dacă nimeni nu este în această casă, totuși masa rămâne acolo unde este.
TAGORE: Da, rămâne în afara minții individuale, dar nu a minții universale. Masa pe care o percep este perceptibilă de același tip de conștiință pe care o am eu.
EINSTEIN: Dacă nimeni nu ar fi în casă, masa ar exista la fel – dar acest lucru este deja ilegitim din punctul dumneavoastră de vedere – pentru că nu putem explica ce înseamnă faptul că masa este acolo, independent de noi.
Punctul nostru de vedere natural cu privire la existența adevărului în afară umanității nu poate fi explicat sau dovedit, dar este o credință a tuturor, chiar și a ființelor primitive. Atribuim Adevărului o obiectivitate supra umană; această realitate indispensabilă, care este independentă de existența noastră, de experiența noastră și de mintea noastră – deși nu putem spune ce înseamnă.
TAGORE: Știința a dovedit că masa ca obiect solid este o aparență și, prin urmare, ceea ce mintea umană percepe ca o masă, dacă nu ar exista acea minte, nu ar fi nimic. În același timp, trebuie să admitem faptul că realitatea fizică supremă nu este altceva decât o multitudine de centre rotative separate de forță electrică, ce de asemenea aparțin minții umane.
În înțelegerea Adevărului există un conflict etern între mintea umană universală și aceeași minte închisă în individ, mintea individuală. Procesul perpetuu al reconcilierii se desfășoară în știința, în filosofie, în etica noastră. În orice caz, dacă există vreun Adevăr care nu are nicio legătură cu umanitatea, atunci pentru noi el este absolut inexistent.
Nu este greu să-ți imaginezi o minte în care succesiunea de lucruri nu se întâmplă în spațiu, ci doar în timp, ca și succesiunea de note din muzică. Pentru o astfel de minte, o astfel de concepție a realității este asemănătoare cu realitatea muzicală în care geometria pitagoreică nu poate avea vreun sens.
Există realitatea hârtiei, infinit diferită de realitatea literaturii. Căci tipul de minte posedat de molia care mănâncă acea literatură pe hârtie este absolut inexistentă, totuși pentru mintea omului literatura are o valoare mai mare a Adevărului decât hârtia în sine.
În mod similar, dacă există un Adevăr care nu are nicio relație cu mintea umană, el nu va însemna ceva pentru noi, atâta timp cât rămânem ființe umane.
EINSTEIN: Atunci sunt mai religios decât tine!
TAGORE: Religia mea consta în reconcilierea Omului Suprapersonal, spiritul uman universal, în propria mea ființă individuală. ”
Tagore a înțeles religia ca o încercare de a realiza Divinitatea în Om. În momentul în care și noi înțelegem acest lucru, identitatea individuală (Ego-ul) se dizolvă, dispare, și realizăm că întreaga lume este o manifestare a conștiinței, care este completă, infinită și că noi suntem uniți prin aceasta conștiință. Suntem precum razele soarelui, copacii unei păduri, valurile unui ocean. Suntem.
Vezi aici prima parte
