Silvia Filimon a descoperit yoga în urmă cu aproximativ 5 ani, cu Carlos L’Abate. În primăvara lui 2020, datorită stării de urgențe, a început o practică yoga mai riguroasă. Tot în acea perioadă a simțit nevoia să înceapă cursurile de instructor yoga, în primul rând pentru a învăța mai multe despre ea însăși.
Mai multe depre Silvia în interviul oferit în exclusivitate pentru Yogasat:
„Povestea mea cu yoga nu este mult diferită de a multor altor instructori din mediul urban. Ar fi frumos și motivațional să povestesc că dorința de a practica yoga a venit natural după multe lecturi, din introspecție sau poate Yung sau Eliade mi-au deschis ochii ( undeva un sâmbure poate fusese sădit, nu neg), dar adevărul adevărat este ca am descoperit yoga printr-un noroc.
În ultimii 10 ani am practicat o multitudine de forme de mișcare, pilates, fitness, ciclyng sau pur și simplu alergat în parc simțind nevoia de a fi activa și a-mi converti energia în lucruri benefice corpului și minții mele, altele decât ce ne învățaseră anii 90 despre statutul de tinere doamne și apoi mame a căror singure activități fizice erau alergatul după copil la locul de joaca, după bicicleta, datul cu matura și amestecatul in oale, nu ca asta ar fi ceva rău. După cum se vede, am trecut cu bine și relativ în forma peste tumultoșii ani 90 și am realizat ușor, ușor că a venit timpul și pentru mine și nevoile mele.
Așa l-am descoperit pe Carlos L’Abate, căutând să fac ceva altfel decât plicticoasele ciclyng și pilates. Un studio pe Eminescu, aproape de casa unde am întâlnit cel mai cald și charismatic profesor de yoga posibil. Venit din Argentina cu escala în India , însurat cu o româncă , cu o poveste de viață uimitoare, acest minunat om nu doar preda yoga, preda prezenta, conștientizarea sau într-un cuvânt viața.
Citește și: De ce se practică yoga doar dimineața și seara
Așa că am fost foarte norocoasă, debutul în yoga a fost făcut cu dreptul, am înțeles că această practica nu se reduce la a sta în cap și a ne întinde picioarele cât mai bine cum, bănuiesc, crede jumătate de populație. Următorii 5 ani am practicat yoga cu Carlos urmându-l prin diferite locuri, o casa uimitoare lângă parcul Icoanei, o mansarda în Cotroceni, oriunde dorea să ne împărtășească lecții despre prezență și postură.
Așa că iată-ne în primăvara de grație 2020, activitatea tuturor se oprește, suntem încuiați în casele noastre, cu noi înșine, față în față cu gândurile noastre cele mai intime pe care a trebuit sa le privim în ochi.
Atunci am început sa practic yoga zilnic, încercând lucruri noi, repetându-le pe cele vechi, învățate până atunci, oricum evoluând, zic eu. Nemaiavând ochiul de soacra tandra a lui Carlos care corecta cu blândețe toate aliniamentele greșite am început sa-mi pun întrebări despre corectitudine posturală, activări și multe altele. În acest mod simplu a venit nevoia de TTC, în primul rând de a învață, de a mă învață pe mine însămi.
Din nou am avut noroc și am întâlnit adevărați profesioniști la Fitness Scandinavia, o scoală cu standarde foarte înalte, cu oameni excelent pregătiri și căldura și înțelegerea pe care, cred, ar trebui să-ți fie transmise o data cu cunoștințele în orice scoală de profil. Mulțumesc si cu aceasta ocazie Veronicăi Miona și Denisei Dochioiu pentru tot ce m-au învățat și, pe cat pot, mă voi strădui să dau mai departe un pic din înțelepciunea yoga și căldura zâmbetului ce au îmbrăcat cele 6 luni de scoală.
Încerc să practic meditația. Adeseori renunț prea ușor, alteori reușesc și parcă nu îmi vine să mai plec din tărâmul proaspăt descoperit, este limpede ca sunt la început de drum și sunt tare multe de învățat. Mi-aș dori, așa ca proiect de viață, să ajung în India să trăiesc experiență indiană cu prezență și conștientizare.
Citește și: Calugării budiști își pot transforma corpul în lumina pura
Iubesc practica yoga și tot ce îmi aduce această practică. Încerc să practic zilnic sau aproape, sunt zile în care vine împreună cu liniște, altă dată cu o energie debordanta, însă mereu cu bucurie. Surpriza cea mare este ca descopăr lucruri noi în mine, provocări la tot pasul și regretul că viața este prea scurta și timp prea puțin pentru a putea deveni un adevărat yogi.
Se pare însă, după cum budiștii spun, in viețile următoare vei continua de unde ai rămas în aceasta. Mai este timp, deci! Viva Samsara!
