Sfântul Apostol Toma originar din Paneida, cetatea Galileei, este unul din cei doisprezece Apostoli aleși să răspândească în lume învățăturile lui Iisus Hristos, fiind considerat părintele creștinismului din India, unde în prezent trăiesc aproximativ 28 milioane de creștini, circa 2,3% din populație.
Evanghelia după Ioan ne furnizează informațiile principale despre el, fiind menționat în trei contexte: pe drumul către Betania, când se oferă să moară împreună cu Iisus (Ioan 11, 16); când întrerupe ultima cuvântare a Mântuitorului spunând: "Doamne, nu știm unde Te duci; și cum putem ști calea" (Ioan 14, 5) și în cele din urmă, îndoindu-se de înviere, legând acceptarea acestei minuni de atingerea rănilor de pe trupul Mântuitorului cel înviat (Ioan 20, 25-28). De aici i se spune și necredinciosul, pentru că atunci când ceilalți ucenici ziceau: „Am văzut pe Domnul”, el nu voia să creadă, până când, punând degetul pe rana din coasta Mântuitorului, i s-a închinat și a exclamat cu bucurie: „Cu adevărat ești Domnul meu și Dumnezeul meu”.
Era foarte tânăr când a fost ales apostol. În reprezentările antice era înfăţişat fără barbă, având circa 20 de ani. Era zelos în rugăciune și asceză. În lucrarea „Faptele lui Toma” găsim scris: „Postea și se ruga fără încetare, mânca doar pâine cu sare și bea numai apă. Purta o singură îmbrăcăminte pe vreme bună sau rea. Nu lua de la nimeni nimic și dădea totul altora”
Apostolului Toma i se mai spunea și geamănul, (traducerea din aramaica a numelui său) pentru că semăna fizic foarte mult cu Iisus. Se spune că însăși misiunea lui de a pleca spre India, i-a fost data de Iisus, pentru a-i deveni geamăn întru toate, urmând aceeași cale a desăvârșirii spirituale.
O familie de brahmani hinduși din apropierea orașului Palur, Kerala, deține un document vechi, în care este scris: „În anul Kali 3153 [52 d.Hr.] străinul Toma Sannyasi a venit în satul nostru și a predicat acolo”. Este de remarcat faptul că Sfântul Toma este descris ca un călugăr hindus (sannyasi).
Citește și: pelerinajul-lui-iisus-india-intre-mit-si-adevar
Tradiția bisericească afirmă că „Toma este numit didimul, care înseamnă geamăn, pentru că era ca un fel de geamăn în cuvânt, scriind lucrurile divine în două moduri, luându-l drept model pe Hristos, care a vorbit celor din afara cercului Său în parabole, iar ucenicilor Săi le-a vorbit în taină despre orice.”
Potrivit tradiției Bisericii, Toma a predicat Evanghelia lui Hristos în Persia, Edesa și India, unde este cinstit ca întemeietor al Bisericii de aici, fiind prăznuit în 6 octombrie și prima duminică de după Învierea Domnului (Duminica Tomii).
În India a sosit în anul 52 după Hristos. Creștinii sirieni din Malabar susțin cu tărie că se trag din Sfântul Apostol Toma și că acesta a fost martirizat la Calamina (Mylapore), lângă Madras.
Creștinii care ajung în Chennai, capitala provinciei Tamil Nadu, vechea denumire fiind Madras, căutând urmele pașilor Sfântului Apostol Toma se îndreaptă către trei centre, toate afișând vorbele sale: „My Lord and my God!”
Primul este MUNTELE SFANTULUI TOMA, o colină situată la periferia orașului, Mylapore, locul în care Sfântul Apostol Toma a fost martirizat. Altarul Muntelui era venerat de oameni de toate castele și de diverse religii.
MUNTELE MIC (Chinnamalai) cu peștera în care Sfântul Apostol Toma a locuit, ascuns de urmăritorii săi. În imediata vecinătate se afla o alta grotă, foarte mică, din care Sfântul Apostol scotea apa (izvorul tămăduitor al Sfântului Apostol Toma)
Catedrala Sfântului Apostol Toma din Chennai construită în anul 1606, peste mormântul gol al Sfântului Apostol Toma. În lume există doar 3 catedrale construite direct peste mormintele unor apostoli: Catedrala Sfântul Petru de la Roma, catedrala Sfântul Iacob cel Mare de la Santiago de Compostella (Spania) și aceasta catedrală a Sfântului Apostol Toma din Chennai.
În artă, Sfântul Toma este reprezentat în genunchi în fața Mântuitorului, ținând în mână o riglă și un echer, datorită meseriei sale de constructor. În evul mediu, el a fost considerat patronul arhitecților, zidarilor și al pietrarilor.
„Apostolatul sfântului Toma are două perioade. În prima etapă, el a predicat în Edessa, în Armenia și-n ținuturi ale Parților, până în nordul Indiei. Spre anul 50 după Hristos, el vine înapoi la Ierusalim, la moartea Mariei. A doua parte a apostolatului: călătoreşte pe mare, în Egipt, în Nubia, Etiopia, în insula Socotra, și în sudul Indiei unde a debarcat în Kerala. Întemeiază comunităţi creștine pe coasta Malabar. Apoi ajunge în Mylapore (astăzi Madras), unde suferă martiriul. Astăzi există comunități creștine în India, mai ales în Sus, dar și în alte ținuturi din Asia, care se reclamă ca provenind direct din linia apostolică tomaită. Aceștia (spre deosebire de indienii creștinați mai târziu de portughezi sau de englezi) își spun și acum „creștini tomaiţi”: Mar Thoma Christianikal sau Mar Thoma Nazranikal. Detalii biografice, multe legendare, altele deducţii şi corelări istorice, sunt aflate în cartea cercetătorului Martin Gielen, „St. Thomas, The Apostle of India” (Kottayam, Kerala, India, 1990).”
Sfințenia vieții și a doctrinei sale, precum și minunile lui, au trezit admirație și dragoste pentru Iisus Hristos.
Până la sfârșitul sec. XIX, faptele lui Toma erau considerate fără temei istoric, însă descoperirile arheologice de la Tashashila (Taxila), au scos la lumina monede și pietre, aflate acum la British Museum, purtând inscripții cu numele regelui Gondofornes. Pe baza acestor mărturii s-a stabilit că regele Gondofornes a făcut parte din dinastia indo-partă, domnind în Punjabul de Apus, între anii 20-40 d. Hr. Pe aceasta bază, Sir John Marshall, arheolog englez, director general al Investigației arheologice din India între 1902 și 1928, presupune că Toma l-a vizitat pe Gondofornes în anul 40 d. Hr.
Ajungând și în sudul Indiei, în regatul lui Mazdai, un adorator de idoli, (Vasudeva din Mathura după cercetările istoricului englez John Faithfull Fleet), Sfântul Apostol le convertește la creștinism pe soția acestuia, Tertia și pe o nobilă, Mygdonia, trezind mânia regelui, care l-a condamnat la moarte, fiind străpuns cu săgeți de patru soldați, pe un munte din afara orașului. A fost îngropat în mormântul regilor antici, iar mai târziu, oasele Apostolului au fost luate de unul dintre frați și au fost duse in Vest. În Martirologia romană, se precizează că moaștele sale au fost pentru prima dată aduse în Edessa (Urfa), oraș din nordul Mesopotamiei iar apoi la Ortona din centrul Italiei la Marea Adriatică.
În 1292, Marco Polo a vizitat mormântul Sfântului Apostol, iar cu pământul roșu luat de acolo a vindecat mulți oameni la întoarcerea sa în Veneția, conform mărturiei sale. El spunea că „Familia spirituală a Sfântului Toma a continuat și a crescut.”
Conform Faptelor lui Toma (Noul testament), când regele Mazdai l-a întrebat pe Sfântul Toma: „Cine este stăpânul tău? Și cum îl cheamă?” Sfântul Toma a răspuns: „Tu nu poți auzi adevăratul Său Nume acum, dar Numele care I-a fost dat este Isus Mesia”. După moartea Sfântului Toma, regele Mazdai, s-a convertit la Ishani Marga (Calea Ishani - Calea lui Iisus) și atunci a aflat adevăratul Nume, Isha.
Istoricii bisericești nu sunt unanimi cu privire la activitatea misionar din India a Sfântului Apostol Toma. Totuși, Ipolit, Isidor de Sevilia, Dorotei, episcopul Tirului, Sf. Grigorie de Nazianz, Ieronim îl considera pe Sfântul Toma, "Apostol al Indiei".
În India, aproape toți cei care au acceptat învățăturile sale au fost brahmani, care și-au continuat practicile religioase, însă, cu respectarea principiilor învățate de la Isha și Sfântul Toma, precum legea karmei, unul din adevărurile fundamentale despre existența umană, fără de care nicio filosofie religioasă sau personală nu poate fi adevărată sau viabilă.
De asemenea, existența trinității eterne: Dumnezeu (Parameshwara), sufletele individuale (jivas) și materia primordială (pradhana sau mulaprakriti), care reprezintă adevăratul Tată, Fiu și Duh Sfânt (Mahashakti) – sau: Pita, Putra și Prakriti. Din perspectiva Divinității trinitatea este privită ca un întreg, iar din perspectiva sufletului individual, care percepe separația, sunt trei.
Cardinalul francez Eugene Tisserant a scris în Creștinismul de Est în India: „Creștinismul a fost introdus în Malabar [Kerala] și a fost acceptat spontan, fără a schimba caracterul indigen al locuitorilor”. Învățăturile lor (Isha și Sfântul Toma) erau atât de stricte și corecte, încât li s-a cerut frecvent de către ceilalți hinduși să îndeplinească ritualurile de purificare (shuddhi karanam) chiar și pentru templele hinduse.
„În India, Toma este venerat ca un sfânt național, de creștini în primul rând, dar este respectat și de hinduși. Sărbătoarea sa, în calendarul indian, este la 3 iulie.
Exista si o Evanghelie după Toma, a cărui manuscris a fost descoperit în 1945, în Egipt, și conține 114 rostiri sau capitole, ce reprezintă cuvintele Mântuitorului către ucenicii săi. „Este un text gnostic, foarte asemănător cu jnana hindusă, care insistă pe aspectul mental al salvării, al pătrunderii misterului divin, ce se deschide spre mistică, fără însă a se confunda cu ea” – spunea Vasile Andru. Se presupune ca a fost scris în secolul al doilea.
Ucenicii au spus: Arată-ne locul unde eşti căci trebuie să te căutăm. El le-a spus: Cel care are urechi să audă! Lumina se află înăuntrul unei ființe luminoase și ea luminează lumea toată. Dacă nu luminează, este o beznă.
Surse: Evanghelia dupa Toma – Vasile Andru, doxologia, forgottenbooks.com: St Thomas the apostle in India by F.A. D’CRUZ, miriamturism.wordpress.com, ocoy.org/original-christianity/the-christ-of-india
