Un principiu de baza in practica yoga, dar si in budism, este principiul non-atasamentului – adica eliberarea de lucrurile pe care le detinem, de statutul social pe care il avem, ba chiar si de ideile in care credem. Cu toate ca acest concept este unul eliberator, poate ridica anumite probleme practicantului care a ales yoga pentru a-i fi cale, mai ales in ceea ce priveste relatiile cu cei din jur.
In primul rand, este foarte important ca practicantul sa inteleaga ce inseamna non-atasament potrivit filozofiei yoghine. Potrivit acestei filozofii, suferinta apare din cauza atasamentului pe care il avem fata de persoane, situatii si viata. Avand in vedere ca nu putem controla modul in care lucrurile decurg, dar nici comportamentul celor din jur, singura cale catre fericire este, potrivit filozofiei yoghine, sa renuntam la atasament.
Citeste si: Tipuri de yoga
Atasamentul reprezinta modul in care permitem unor potentiale evenimente sa ne defineasca starea de bine. Asadar, in momentul in care atasamentul dispare, detinem controlul asupra propriei vieti in totalitate.
Non-atasamentul nu trebuie insa sa fie perceput gresit. Acesta nu inseamna ca trebuie sa ne izolam de oamenii din jur si sa evitam anumite situatii, ci inseamna ca ne asumam responsabilitatea pentru propria stare de bine. Non-atasamentul nu inseamna lipsa compasiunii, ci dimpotriva, in momentul in care abordam o atitudine in care nu permitem atasamentului sa intervina, devenim mai empatici intrucat realizam ca nimeni nu se face vinovat pentru nimic din ceea ce ni se intampla.
Atasamentul creeaza anxietate si teama si ne consuma energie. Non-atasamentul aduce cu el intelepciune, putere si hotarare, ajutand individul sa aiba relatii mai puternice cu cei din jur.
