Garab Dorje – inițiatorul uman al învățăturilor Dzogchen

“Natura minții este și a fost dintotdeauna Buddha. Nu are nici naștere, nici moarte, asemenea spațiului. Când realizezi înțelesul adevărat al naturii egale a tuturor lucrurilor, a rămâne în acea stare fără a căuta este meditație.”

(Garab Dorje)

Garab Dorje este considerat primul învățător al Atiyoga (Yoga supremă - cunoscută și ca Dzogchen), conform școlii Nyingma a budismului tibetan. Nyingma împarte învățăturile în 9 yanas (pași), al 9-lea fiind atiyoga. Atiyoga cuprinde: diviziunea externă a minții (semde), diviziunea internă a spațiului (longde) și diviziunea secretă a cheii sau a instrucțiunilor orale (men-ngag-de).

Tradiția spune că învățăturile Dzogchen au fost transmise de la primul buddha, Samantabhadra către buddha Vajrasattva, care le-a transmis primei ființe umane ce a inițiat tradiția – Garab Dorje.

Garab Dorje este primul Guru al învățăturilor Dzogchen. Influența lui rămâne absolut centrală și se extinde prin discipolul său principal, Mañjuśrīmitra, căruia i-a oferit transmiterea profundă Dzogchen. Genealogia a continuat prin alți mari maeștri, inclusiv Padmasambhava, căruia i se atribuie faptul că a adus budismul în Tibet.

La vârsta de 7 ani, Garab Dorje, fără să fi studiat înainte, a intrat într-o polemică filosofică cu 500 de erudiți, cei mai înzestrați de la curtea regală și i-a învins pe toți. Recunoscut ca fiind o emanație a Nirmanakaya, a fost numit de către rege, Prahevajra (Joyful Vajra).

Garab Dorje (665 d.Hr.) a fost născut în India, în zona numită Uddiyana, din apropierea Lacului Dhanakosha, de către o călugăriță numită Sudharma. Într-o zi, în timp ce era absorbită în practica sa, Sudharma a avut o viziune a unui bărbat de lumină ținând în mână un vas de cristal marcat cu simboluri. Acesta s-a apropiat de ea și a pus vasul pe capul ei. Astfel, ea a experimentat toate cele trei lumi. La scurt timp de la apariție, ea a dat naștere unui băiat, care în viața anterioară a transmis învățăturile Marii Perfecțiuni în ținutul zeilor. Cu toate că au apărut multe semne de bun augur la nașterea lui Garab Dorje, Sudharma, fiind fiica unui mare rege și de asemenea călugăriță, s-a temut și s-a simțit rușinată cu privire la actul nașterii, gândindu-se la ce vor spune oamenii. Ea a abandonat astfel copilul într-un loc cu cenușă.

Cu toate acestea, regele, tatăl Sudharmei a recunoscut copilul ca fiind o încarnare divină. La fel și servitoarea Sudharmei, care la trei zile după ce acesta a fost abandonat, a prevenit-o pe Sudharma că fiul său este o ființă iluminată. Sudharma l-a recuperat pe Garab Dorje din locul unde l-a abandonat cu trei zile în urmă, găsindu-l jucându-se fericit în cenușă.

De-alungul anilor, multe evenimente miraculoase s-au întâmplat în prezența lui Garab Dorje. De la o vârstă fragedă, el s-a retras în nord pe un munte izolat, numit Unde Soarele Răsare, cunoscut ca fiind bântuit de fantome, alegând să mediteze în cel mai înfricoșător dintre locuri. Garab Dorje a petrecut 32 de ani meditând. La un moment dat, a avut loc un cutremur care i-a împrăștiat pe cei care meditau având motivații impure și viziuni distorsionate. Un rege eretic, furios pe puterea practicii lui Garab, a trimis asasini să îl omoare. Ajungând la el, Garab Dorje le-a apărut sub forma soarelui strălucitor și a zburat spre cer. Mințile asasinilor au fost astfel întoarse, iar ei au devenit discipolii lui.

La vârsta de 32 de ani, acesta a atins stadiul la care nu mai avea nevoie de nicio învățătură. Garab Dorje a primit instrucțiuni directe de la Vajrasattva (manifestarea supremă a Buddha), care i-a împărtășit esența a peste 6.400.000 de versuri ale Marii Perfecțiuni, tantrele Dzogchen. Daikinis l-au asistat în timpul în care a transpus învățăturile în scris, iar după trei ani, textele sacre au fost ascunse într-o peșteră secretă.

Garab Dorje a devenit prima Vidyadhara (ființă supranaturală ce posedă puteri magice) în tradiția Dzogchen. El și-a petrecut viața împărtășind învățăturile primite, care evidențiază natura inerent pură și completă a minții.

Învățătura lui Garab Dorje, The Three Statements that Strike the Vital Point, ghidează practicanții să recunoască natura minții în mod direct și să stabilizeze această realizare. Testamentul său a fost transmis celui mai cunoscut discipol al său, Mañjuśrīmitra, în timp ce trecea în nirvana. Mañjuśrīmitra, disperat că maestrul său dispare, a strigat: “Vai, vai! Acum că gurul meu se dizovă în Lumină, cine va înlătura întunericul lumii?” Strigătul său plin de devoțiune a determinat compasiunea maestrului său, care i-a împărtășit instrucțiunile cheie ale celor trei cuvinte care ating centrul vital:

(fundamentul) Introducerea directă a naturii non-duale a minții (Rigpa)

ngo rang tok tu tré

Introducing directly the face of rigpa itself.

(calea) Lipsa oricărei îndoieli cu privire la această natură

tak chik tok tu ché

Deciding upon one thing and one thing only.

(fructul) Persistența în această stare de eliberare față de gândurile care apar

deng drol tok tu cha

Confidence directly in the liberation of rising thoughts.

Natura minții, este introdusă de către un învățător care indică înspre aceasta folosind cuvinte, acțiuni. Rigpa reprezintă starea de awareness existentă primordial, dincolo de gândirea conceptuală și percepția dualității (asemănător sansk. Vidya – cunoaștere). Odată recunoscută Rigpa, discipolul realizează că mintea este în mod fundamental goală de conținut și iluminată natural.

Prin aplicarea învățăturilor lui Garab Dorje, regele omniscient al dharma, Longchenpa a atins realizarea stării primordial pure a epuizării fenomenelor în timpul vieții sale și a atins natura buddha. Maeștrii învață că, prin încredere și devoțiune față de tradiția Guru, starea naturală a minții va fi realizată. Namkhai Norbu afirmă că „în Dzogchen a fi realizat pur și simplu înseamnă să descoperi și să manifești ceea ce de la bun început a fost reala noastră condiție: zhi (gzhi) sau Fundamentul”. (natura pură a minții)