Al treilea ordin din ierarhia cerească este cel mai implicat în treburile umane, având misiunea de a o sprijini. Biblia se referă cu precădere la aceste 3 ordine angelice cuprinse în cea de-a treia sferă, cea a Întâietorilor, Arhanghelilor și a Îngerilor.
Vezi aici prima, a doua și a treia parte
Ierarhia angelică a Întâietorilor
Dionisie spunea: "Numele Întâietorilor indică un caracter divin suveran și o putere de comandă, care este în perfectă consonanță cu puterile suverane; ei se modelează după același Principiu Unic, izvor al tuturor principiilor; ei, cu ajutorul bunei coordonări a ierarhiilor suverane, exprimă acest principiu, ca Principiu ordonator suveran."
Se numesc Întâietori sau Începători pentru că ei îi stăpânesc pe îngerii care sunt sub ascultarea lor, făcându-le cunoscută voia lui Dumnezeu.
Ei sunt cei care intră în legătură directă cu noi, cu ierarhia bisericească, acesta fiind scopul ultim al ierarhiei cerești, împlinind-o.
Ierarhia angelică a Arhanghelilor
Prin cuvântul “arhanghel” înțelegem “mai mare peste îngeri” sau “cel dintâi dintre îngeri”. Iar “înger” înseamnă “vestitor”, pentru că îngerii vestesc pe pământ și fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerii sunt “duhuri slujitoare” cum spune prorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5).
"Sfântul ordin al Arhanghelilor, prin poziția sa centrală în ierarhie, este legată în mod egal, atât de sfinții Întâietori, cât și de Îngeri." Arhanghelii "primesc pe scară ierarhică Lumina Principiului Divin prin intermediul ordinelor primare și le transmit plini de bunătate Îngerilor, care, la rândul lor, ni le manifestă nouă, ca răspuns la sfintele atitudini ale celor care devin iluminați de Divin."
Ei au misiunea de a vesti oamenilor tainele lui Dumnezeu, de a descoperi prorocirile cele înalte ale îngerilor și, prin ei, oamenilor.
Citește și: despre-arhangheli-gabriel
Ierarhia angelică a Îngerilor
Sunt cei prin care primim darul de la Dumnezeu, ei sunt cei care ni-l fac accesibil, punându-l la dispoziția noastră. Ei sunt ultimii în transmiterea lui, însă sunt primii prin care acesta ajunge la noi.
"Cu Îngerii", spune Dionisie Areopagitul, "se încheie și se completează ordinele Ființelor cerești, pentru că Îngerii, ultimele dintre entitățile cerești, posedă caracterul de mesageri și sunt cei mai apropiați de noi; de aceea, mai mult lor decât celorlalți li se potrivește numele de îngeri, deoarece sarcina lor este aceea de a se ocupa de tot ceea ce este manifestat și mai mult, de lucrurile din lumea aceasta.”
Rezumând în final îndatoririle și rolul ierarhiilor cerești, Dionisie Areopagitul afirma că "Inteligențele cerești sunt toate revelatoare și mesagere a ceea ce le precede. Cele mai elevate sunt animate direct de Dumnezeu, în timp ce celelalte, fiecare după forțele lor, sunt sub tutela entităților animate de Dumnezeu."
Ca o concluzie la scrierile aeropagite despre ierarhia cerească, primele trei niveluri Îl văd și îl adoră pe Dumnezeu în mod direct, următoarele trei trepte îndeplinesc planul divin pentru univers, iar ultimele trei coordonează direct omenirea.
Fiecare om are îngerul lui păzitor. Atât la nivel individual cât și la nivel de popoare suntem ghidați de îngeri, însă numai unii dintre noi aleg să răspundă chemării divine, de a „face voia Sa”, de a deveni o imagine manifestată a divinității, urmând modelul îngeresc.
Asemănarea cu Dumnezeu nu se referă la modul propriu de cunoaștere, ci la un efort neîntrerupt de elevare a conștiinței pentru a avea acces direct, la cel mai înalt nivel de conștiință divină.
Dumnezeu înseamnă conștiință. Ființele nu pot exista fără această conștiință, însă ea se manifestă pe diferite grade de intensitate, din cauza diferitelor condiționări care își au rădăcinile în karmă, natura ființei, corp subtil, corp fizic, etc.
Purificarea înseamnă eliberarea de aceste condiționări și descoperirea naturii noastre, a realității permanente, descoperirea Sursei. Ea există tot timpul în noi, însă noi am uitat, nu suntem conștienți de acest fapt, din cauza minții atrase în permanență de mundan.
Cei care reușesc să atingă iluminarea, sunt cei care depășesc natura iluzorie a acestei lumi, prin practică susținută, viață exemplară și grație divină.
Iar cei al căror obiectiv este „viața veșnică” transcenderea planurilor Creației care se distrug, au nevoie de ajutorul unui Sfânt în viață, a cărui conștiință s-a ridicat la nivelul la care a accesat planul în care Adevărul domnește, realitatea ultimă. Prin iubire și devotament față de acesta, căutătorul este ajutat să ajungă „acasă”.
Sfinții mistici din trecut, Guru, profeții sau zeitățile nu mai pot da instrucțiuni nici nu se pot manifesta material astfel încât să poată fi percepuți cu simțurile. Căutătorul nu-și poate cultiva credința adevărată și dragostea pentru ei. Chiar dacă cineva le-ar manifesta, ar obține ca rezultat doar o purificare temporară a minții, însă nu va dobândi elevarea conștiinței. Roata iluzoriului se învârte la acest stadiu. Atunci când aceasta își va exercita puterea, căutătorul va avea o cădere, își va pierde credința și iubirea și va fi absorbit de desfătări și plăceri ale simțurilor.
Un adevărat căutător trebuie să-l caute pe Sat Guru viu, să obțină îndrumările lui și să-și ofere dragostea și slujirea precum și devoțiunea deplină Lui. Astfel își va realiza țelul într-un timp scurt. Forma omenească a unui Sfânt în viață, Sant Sat Guru are drept scop ca El să se facă cunoscut pe sine. Forma sa reală este una cu cea a lui Dumnezeu, bucurându-se în permanență de beatitudinea sfintei sale prezențe.
Cei care obțin iluminarea, fără a avea un îndrumător sfânt, pot ajunge în planurile mai înalte de conștiință, pot scăpa de ciclul reîncarnărilor, însă la un moment dat și acel plan va fi supus distrugerii, la fel ca cel cauzal, cel subtil și cel material.
Deși știm ca Divinitatea este Creatorul și substratul acestei lumi, noi oamenii, căutăm să-l cunoaștem prin simțuri sau prin puterea minții. Îl căutăm în exterior, căutăm miracolele sale, de aceea uneori spunem că El nu există și ne întoarcem în realitatea noastră iluzorie.
Sfinții ne spun că îl găsim în interior, el este tot timpul cu noi și în noi, de fapt noi suntem o parte din el, însă nu ne dăm seama decât după ce începem să ne curățăm corpul și mai apoi mintea, detașându-ne de dorințele lumești, de faimă, putere, bogăție, etc, și începem să îl căutăm cu smerenie și cu sinceritate, el apare.
Pe măsură ce conștiința noastră își găsește calea spre casă, devenim din ce în ce mai conștienți de prezența divinității. Adevărata realitate nu se schimbă, ea este disponibilă pentru toți, doar că nu poate fi percepută în întuneric. În momentul în care, prin grația Lui ne este luminată aceasta cunoaștere, totul ne este revelat, clar și simplu.
Astfel, cei care ajung la această desăvârșire, devin lumini călăuzitoare pentru ceilalți căutători, precum îngerii din ceruri. „Precum în cer așa și pe pământ”
Vezi aici prima, a doua și a treia parte.
