Născut la 27 februarie 638 în sud-vestul provinciei Kwangtung (Guangdong) din China a fost al șaselea mare patriarh al budismului Zen (Ch'an în chineză) și fondatorul școlii sudice, care a devenit școala dominantă Zen atât în China, cât și în Japonia, deși la bază a fost un laic fără educație, un simplu tăietor de lemne.
Potrivit legendei, Huineng a călătorit 800 km până în nordul Chinei unde al cincilea patriarh Daman Hongren (601-674) expunea Sutra Diamantului - Ching Chang ching. Se spune ca Huineng citind aceste versete s-a iluminat.
Sutra Diamantului este unul dintre cele mai venerate texte ale budismului Mahayana și o bijuterie a literaturii religioase a lumii. Cercetătorii consideră că textul original al sutrei a fost scris în India, în secolul al II-lea e.n. Majoritatea textului ia forma unui dialog între Buddha și un discipol numit Subhuti. Versetele din Sutra Diamantului abordează natura realității și activitatea bodhisattvilor. În budism, un bodhisattva este o persoană care își asumă durerea reîncarnărilor și a existenței; el nu urmărește eschivarea din fața suferinței, ci dimpotrivă, înfruntarea ei directă și depășirea ei. Suferința este percepută ca un destin colectiv al lumii și nu ca o soartă personală.
Legenda spune mai departe că la curtea celui de-al cincilea mare patriarh avea loc un concurs de poezie dramatică, unde călugărul desemnat inițial să-l urmeze, Yuquan Shen Xiu (605? –706), a scris: „Corpul este copacul iluminarii / Mintea este ca o oglindă clară pe un suport / Ștergeți cu grijă din nou și din nou, / Nu lăsați să adune praf”, dar Huineng a replicat:„ Iluminarea nu are copac,/ Iar oglinda clară nu are suport; / Inițial nu a existat nimic / Deci, unde se poate aduna praful? ” dovedind astfel o profundă înțelegere a învățăturilor patriarhului. Astfel, acesta l-a numit pe Huineng drept succesor al său.
Huineng s-a întors în China de Sud, ajungând în Canton în 676. A fost hirotonit preot și a propagat învățăturile timp de 37 de ani, până la moartea sa în anul 713.
Într-o predică renumită, înregistrată sub numele de Liu-Tsu t’an-ch’ing („Scriptura platformei celui de-al șaselea patriarh”), el a declarat că toți oamenii posedă natura lui Buddha (nonduală) și că aceasta este inițial pură. În loc să citim scripturi, să construim temple, să facem ofrande, să recităm numele lui Buddha și să ne rugăm pentru renaștere în paradis, ar trebui să căutam pur și simplu să descoperim propria noastra natură, iar modul prin care o putem descoperi este prin calm și înțelepciune, atinse atunci când ne eliberam de gânduri și de atașamentul față de lucruri.
Huineng painted by Daisetsu Oku (1888-1970)
El spune ca liniștea nu se obține prin nemișcare, ci este o stare a naturii interioare neperturbate și o absență a gândirii eronate. Dacă ne putem vedea propria natură, iluminarea apare brusc, fără ajutor extern.
Prin enunțarea acestei doctrine radicale a iluminării, Huineng a respins toate conceptele, lucrările și practicile tradiționale budiste și a creat o schismă între școala sa sudică și școala nordică condusă de Shenxiu, care susținea iluminarea treptată.
Învățăturile lui Huineng s-au concentrat asupra iluminării inerente, a trezirii spirituale bruște, urmând înțelepciunea vidului care constituie realitatea supremă (sunyata) și a meditației. Accentul său a fost pe realizarea prin practică mai degrabă decât prin studiul sutrelor.
Zenul nu este o filozofie sau o religie. Zen încearcă să elibereze mintea de sclavia cuvintelor și de constrângerea logicii. Zenul în esență este arta de a vedea în natura propriei ființe și indică drumul de la robie la libertate. Zenul este meditație.
