Profesor de Yoga peste noapte
Odată cu fluxul masiv de migranți de la sfârșitul secolului XIX, New York a fost deschis noilor culturi și experimente spirituale. Tot aici, Madame Blavatsky fondase în 1875 Societatea Teozofică, având ca doctrină puntea culturala între orient și occident.
Noțiunea de Yoga era deja familiară în occident. Societatea Teozofică popularizase deja ideile spirituale indiene, prin publicațiile lor și prin traducerile textelor antice. Vivekananda a insistat asupra accesibilității universale a Yoga, iar acest lucru s-a încadrat foarte bine în etosul comunităților ezoterice pe care le-a atras.
Citește: Istoria Yoga. Degradarea practicilor originale - Partea I
Vivekananda nu și-a propus să devină profesor de yoga, dar pentru ca a existat cerere de tehnici spirituale practice de la adepții doctrinei sale, a început să predea cursuri de Yoga la grupuri de 50 sau mai mult. În iulie 1896, a publicat cartea Raja Yoga ca ghid pentru tehnicile spirituale, cu interpretări proprii ale Yogasutrelor.
Vivekananda a considerat toate formele de practică spirituală ca yoga. Deși practica lui mentală și spirituală nu s-a păstrat integral în clasele de Yoga de astăzi, Raja Yoga a avut impact puternic asupra Yoga modernă.
Prin includerea unei traduceri în limba engleză a yogasutrelor în cartea sa, a consolidat conexiunea cu o practică străveche, iar abordarea de autoperfecționare și cu deschidere publicului larg a devenit baza multor manuale ulterioare.
Posturile sunt menționate doar în trecere în Raja Yoga. Vivekananda a fost destul de reținut cu practica fizică, criticând că Yoga predată în Bengal a constat in „exercițiile bizare de respirație ale Hatha Yoga - care nu este altceva decât un fel de gimnastică”.
Distanțând „Raja Yoga” de practica posturală și de toate conotațiile negative ale yoghinului din secolul al XIX-lea, el i-a conferit un statut spiritual superior.
La întoarcerea acasă a avut o primire calda, un tur de conferințe și multă publicitate despre călătoria sa în occident.
În mai 1897, la patru ani după ce a pornit în călătoria sa epică, Vivekananda și-a atins în sfârșit scopul de a fonda o organizație de ajutor social, pe care a numit-o după mentorul său - Misiunea Ramakrishna. Misiunea și un nou templu au fost înființate în Howrah, o suburbie a orașului său natal Calcutta.
S-a întors în India ca un guru în sensul modern: un profesor cu mulți discipoli în toată lumea. Succesul său în occident nu a trecut neobservat în India, iar călătoria lui avea să devină un model urmat pentru guru și yoghini moderni.
Vivekananda a arătat că a fost posibilă prezentarea conceptelor și tehnicilor yoghine unui public mai larg, bazându-se pe influențele moderne din jurul său.
Yoga modernă de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost în esență Raja Yoga, o practică spirituală, meditativă. Practicile fizice au reapărut la începutul secolului XX în contextul unui curent mai larg, care a început în nordul Europei și s-a răspândit în întreaga lume.
Cultul fizicului
Yoga modernă se datorează mișcării culturale a fizicului care a creat o lume obsedata de sănătate și fitness.
Lumea a devenit înnebunită după sport în primul sfert al secolului al XX-lea. Primele olimpiade moderne tocmai avuseseră loc în 1896, după 1500 de ani de întrerupere, reînviind interesul pentru idealul fizic inițiat în Grecia antică.
Știința relativ nouă a fiziologiei - studiul sistemelor fizice și biochimice ale organismului - a furnizat criterii pentru modul în care organismul ar trebui să funcționeze. Acest nou accent pe legătura dintre sănătate și exercițiu a inspirat o creștere a culturii de îmbunătățire fizică.
Au apărut ansamble de exerciții fizice, de obicei bazate pe metodologia militară și gimnastica suedeză a lui P. H. Ling, rutina zilnică de auto-perfecționare a danezului J. P. Müller, sau inspirate de demonstrațiile spectaculoase ale culturistului german Eugen Sandow.
În plus, marea mișcare social religioasă a generat apariția unei serii de organizații între care se desprinde Asociația Creștină a Tinerilor (YMCA), toate cu ideologii legate de îmbunătățirea performanțelor fizice, moralitate și redefinirea aspectului fizic.
Mișcarea a început în Scandinavia și Germania, penetrând repede restul Europei și America de Nord, ajungând inevitabil și în India colonială. Antropologul Joseph Atler menționează că dezvoltarea Yoga posturală este direct legată de „reinventarea sportului în contextul modernității coloniale și, de asemenea, de popularitatea tot mai mare a fitness-ului în școli și săli de sport”.
Mișcarea social religioasă a apărut ca antidot al efectelor negative ale industrialismului, un etos adoptat în sistemul public de învățământ englezesc, în armată și în YMCA.
YMCA a privit exercițiile fizice ca pe un instrument de reformă morală și de promovare a valorilor creștine - „educație prin fizic, nu educație fizică” (Singleton). Triunghiul roșu, logoul organizației era simbolul celor 3 valori promovate: minte, corp și spirit.
În India, YMCA activat de la jumătatea secolului al XIX-lea și a conceput „programe și cursuri care au combinat exercițiile fizice indiene și occidentale” și a antrenat primii sportivi indieni care au participat la Jocurile Olimpice moderne din 1924. În subcontinent a contribuit social și moral la cultura fizică, în special la elite și clasele de mijloc. De asemenea, YMCA a consolidat legătura dintre spiritualitate și mișcarea fizică, ceea ce a creat un mediu ideal pentru Yoga, cu rădăcinile sale spirituale, însă a contribuit și la deschiderea unui nou drum - de redefinire a tradițiilor fizice a Yoga, cum ar fi Hatha Yoga.
Va urma!
Primește săptămânal informații inedite și interesante despre practica și știința Yoga.
Abonează-te aici la newsletter-ul săptămânal.
