Sri Chandrashekhara Bharati III Mahaswami a fost considerat un sfant, Mahatma si Jivanmukta, suflet eliberat in timpul vietii. S-a nascut cu numele Narasimha Sastri si a trait intre anii 1892-1954. A ocupat cea mai inalta pozitie de Jagadguru (Invatator al Lumii), in ordinul sau (Sanatana Dharma), intre anii 1912-1952, fiind unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai hinduismului, in secolul al XX-lea.
CITESTE DIALOG DESPRE LIBER ARBITRU SI PREDESTINARE CU UN SFANT. PARTEA I.
Iata a doua parte parte a unui dialog dintre acest sfant si unul dintre discipolii sai, despre resemnarea in fata sortii sau cum putem depasi obstacolele destinului.
Trebuie sa ne resemnam in fata sortii?
Discipolul: Sfintia Ta vrea sa spuna ca trebuie sa ne resemnam in fata sortii?
Sri Chandrashekhara Bharati Mahaswami: Cu siguranta nu. Pe de alta parte, trebuie sa te dedici liberului arbitru.
D: Cum se poate asta?
SCBM: Destinul, precum ti-am spus, este ceea ce rezulta din fostul exercitiu al liberului tau arbitru. Exercitandu-ti liberul arbitru in trecut, ai creat soarta corespunzatoare. Exercitandu-ti liberul arbitru in prezent, vreau sa stergi inregistrarile din trecut, daca te dor, sau sa adaugi la ele, daca te bucura. In orice caz, indiferent daca e pentru a obtine mai multa fericire sau pentru a reduce suferinta, trebuie sa-ti exerciti liberul arbitru in prezent.
D: Dar exercitarea liberului arbitru, oricat de bine orientata, foarte des esueaza sa asigure rezultatul dorit, pentru ca intervine destinul si anuleaza actiunea liberului arbitru.
SCBM: Iar ignori definitia destinului.Nu este ceva strain (exterior) sau ceva nou care intervine ca sa-ti anuleze liberul arbitru. Din alta perspectiva, este deja in tine.
D: Poate ca asa o fi, dar existenta sa (a destinului) se resimte doar atunci cand intra in conflict cu liberul arbitru. Cum sa putem sterge inregistrarile din trecut cand nici nu stim, nici nu avem mijloacele de a cunoaste ce reprezinta?
SCBM: Cu exceptia unor suflete foarte avansate, extrem de putine, trecutul ramane necunoscut, cu certitudine. Dar insasi ignoranta noastra, in aceasta privinta, reprezinta adesea un avantaj pentru noi. Pentru ca, daca s-ar intampla sa stim toate rezultatele pe care le-am acumulat prin actiunile noastre, in viata aceasta si in vietile trecute, am fi atat de socati, incat am putea renunta, din disperare, la orice incercare de a le depasi sau de a le micsora. Chiar si in aceasta viata, uitarea este un dar pe care induratorul Dumnezeu s-a bucurat sa ni-l ofere, astfel incat sa nu fim impovarati in fiecare clipa cu amintirea a tot ce s-a intamplat in trecut. Astfel, scanteia divina din noi este mai puternica prin speranta si face posibil ca noi sa ne exercitam liberul arbitru cu incredere. Nu se cade sa reducem semnificatia acestor doua daruri: uitarea trecutului si speranta in viitor.
Ce putem face pentru a depasi obstacolele destinului?
D: Ignoranta noastra asupra trecutului poate fi utila in a nu influenta exercitarea liberului arbitru, iar speranta poate stimula aceasta exercitare. Totodata, nu se poate nega faptul ca destinul pune adesea obstacole formidabile in calea acestei exercitari.
SCBM: Nu e tocmai corect sa spunem ca destinul pune obstacole in calea liberului arbitru. Pe de alta parte, cand parem a ne opune (sortii), prin eforturile noastre, (destinul) ne arata care este masura liberului arbitru, necesara acum pentru a da roade. De obicei, pentru scopul de a asigura un singur beneficiu, o anumita activitate este prescrisa, dar noi nu stim cu ce intensitate sau in cate randuri trebuie sa fie acea actiune continuata si persistata. Daca nu reusim din prima incercare, putem deduce cu usurinta ca in trecut ne-am exercitat liberul arbitru in directie opusa, ca rezultatul acelei activitati trecute trebuie mai intai eliminat si ca efortul nostru prezent trebuie sa fie proportional cu acea activitate din trecut. Astfel, obstacolul pe care destinul pare sa ni-l ofere reprezinta insasi masura dupa care trebuie sa ne ghidam activitatile in prezent.
D: Obstacolul este vazut doar dupa ce ne exercitam liberul arbitru; cum ne poate ajuta asta sa ne orientam activitatile din start?
SCBM: Nu trebuie sa ne ghideze din start. La inceput, nu trebuie sa fii obsedat deloc de ideea ca va fi vreun obstacol in calea ta. Incepe cu speranta infinita si cu prezumtia ca nu exista nimic in calea exercitarii liberului tau arbitru. Daca nu reusesti, spune-ti ca a existat in trecut o contra-influenta, pe care ai creat-o exercitandu-ti liberul arbitru in directia opusa si, asadar, trebuie acum sa-ti exerciti liberul arbitru cu dubla putere si persistenta pentru a realiza ce-ti propui. Spune-ti ca, desi aparentul obstacol reprezinta propria ta creatie, cu siguranta ai competenta sa-l depasesti. Daca nu reusesti nici dupa acest efort reinnoit, nu exista absolut nicio justificare pentru a dispera, deoarece destinul, fiind doar o creatie a liberului tau arbitru, nu poate fi niciodata mai puternic decat liberul tau arbitru. Esecul tau nu inseamna decat faptul ca exercitarea actuala a liberului tau arbitru nu este suficienta pentru a contracara rezultatul fostei sale exercitari. Cu alte cuvinte, nu exista problema unei proportii corespunzatoare intre destin si liberul arbitru, ca factori diferiti in viata. Proportia corespunzatoare este numai intre intensitatea actiunii tale trecute si intensitatea actiunii tale prezente.
CITESTE SAWAN SINGH, UN MARE SFANT SI MAESTRU SPIRITUAL
De cate ori trebuie sa incercam si sa depunem efort pentru a realiza ce ne dorim?
D: Dar, chiar si asa, intensitatea corespunzatoare poate fi realizata doar la finalul efortului nostru prezent, intr-o anumita directie.
SCBM: Mereu este asa, in toate privintele legate de adrishta sau nevazutul. Ia, spre exemplu, un cui batut intr-un stalp de lemn. Cand il vezi pentru prima oara, de fapt vezi o mica parte din el, iesind din stalp. Restul (cuiului) a disparut in lemn si acum nu poti vedea care este lungimea exacta a cuiului bagat in lemn. Lungimea aceea, asadar, este nevazutul sau adrishta, in ce te priveste. Stalpul fiind frumos lacuit, nu stii nici ce fel de lemn este acela in care este bagat cuiul. Asta e tot nevazut sau adrishta. Acum, daca ne imaginam ca vrei sa scoti afara cuiul, poti sa-mi spui de cate ori trebuie sa tragi si cat de puternica trebuie sa fie fiecare incercare?
D: Cum sa pot? Numarul si intensitatea fiecarei incercari (de a scoate cuiul) va depinde de lungimea care e bagata in lemn.
SCBM: Cu certitudine. Iar lungimea bagata in lemn nu este arbitrara, ci depinde de numarul de lovituri care au bagat cuiul, de intensitatea fiecarei lovituri si de rezistenta pe care a opus-o lemnul.
D: Asa este.
SCBM: Numarul si intensitatea tragerilor necesare pentru a scoate cuiul depind, asadar, de numarul si intensitatea loviturilor care au bagat cuiul.
D: Da.
SCBM: Dar loviturile care au bagat cuiul sunt acum nevazute si imposibil de vazut. Ele tin de trecut si sunt adrishta.
D: Da.
SCBM: Incetam sa tragem cuiul doar pentru ca se intampla sa nu cunoastem lungimea cuiului bagat in lemn sau numarul si intensitatea loviturilor care l-au bagat? Sau continuam sa-l tragem cu efort sporit?
D: Cu siguranta, ca oameni practici, adoptam ultima varianta.
SCBM: Adopta aceeasi varianta in fiecare efort de-al tau. Sileste-te cat de mult poti. In cele din urma, cu siguranta trebuie sa reusesti.
CITESTE PARTEA A TREIA: TU ESTI MAESTRUL PROPRIULUI TAU DESTIN.
