Riscăm să devenim pe nesimțite din ce în ce mai îndepărtați de valorile umane și de esența lucrurilor. Riscăm să ne îndepărtăm de oameni pentru că a devenit un trend să avem păreri de necontestat, să ne erijăm în deținătorii adevărului absolut, să ne facem “bula” noastră în care cei de alte păreri nu au acces. Un mare aport îl au și rețele sociale prin algoritmii AI de a alimenta psihozele sociale prin aducerea laolaltă a oamenilor la fel și, desigur, însușirea credinței “cine nu e cu mine, e împotriva mea”. Segregarea nu a adus niciodată cu ea ceva bun. Și cu atât mai puțin “anularea” semenilor pentru simplul motiv că nu îți împărtășesc viziunea despre viață, religie, vaccinuri, pandemie, politică etc.
Pe undeva, termenii de cancel culture și politically correctness au făcut o fuziune. Trăim într-o lume în care se acceptă adevărul maselor, oricare ar fi el, iar cei care încă își mai pun întrebări sau Doamne ferește, au deja alte opinii, sunt ostracizați și anulați de masele virtuale. Și nu scapă nimeni: vedete de televiziune, bloggeri, preoți, medici, canale de media, de filme sau arbitrii de fotbal. Toți cei care formulăm adevărul personal în afara unor limite impuse de societatea virtuală, putem fi puși la zid de adepții unui curent de tip virtual-bolșevic, ghidați de ură, ignoranță, invidie și grija altuia, în general… Vezi cazul recent și autohton al actorului Dragoș Bucur.
De unde vine cancel culture
Dacă vrei să îl încadrăm corect politic undeva, este un curent aparținând stângii progresiste de câțiva ani, dar care a luat o amploare uriașă în jurul evenimentelor majore din 2020: alegerile din SUA, pandemia Covid-19, vaccinarea etc.
Citește și: Yoghinii contemporani nu mai practică esența yoga. Saucha
Instinctul de anulare a semenior, însă, este unul ancestral. Complexul Cain există încă de la facerea lumii, doar că acum asistăm la o manifestare extremă a lui. Există în unii oameni o agresivitate inconștientă care se manifestă prin “omorârea” fratelui (cu fapta, cu vorba sau cu gândul) și care ulterior se somatizează prin dereglări ale sistemului nervos, de la scleroză multiplă la demențe senile.
Îndepărtarea de semeni
Orice practicant spiritual, în orice latură a spiritualității, a învățat la începutul drumului că există câteva reguli de conduită etică și morală pe care este nevoie să le respecte pentru a putea evolua. Yamas și Niyamas, Cele 10 porunci, Cattāri Ariyasaccāni, Cei cinci stâlpi ai Islamului, toate spun în mare același lucru. Iar osândirea aproapelui nu este printre ele în nicio practică spirituală.
Yoga autentică înseamnă unitate. Înseamnă descoperirea, acceptarea și integrarea contrariilor, specifice unei minți care încă se mai zbate în dualitate. Pe măsură ce avansezi în practica yoga (dacă o faci corect, desigur), vei vedea că principiul dualității dispare. Că realitatea începe să capete valențe și mai ample și că nu mai ești deținătorul adevărului absolut. Că orice lucru/eveniment pe care îl privești poate fi atât alb cât și negru, depinde de unghiul din care privești în perspectivă în acel moment. Înseamnă că atunci când o altă persoană devine agresivă sau defensivă, este bine să faci un pas în spate și să devii un fin observator al veninului pe care îl emite, fără ca veninul să te mai afecteze în vreun fel. Practic, tocmai ce ți-am descris ceea ce ți se întâmplă la început în meditație, însă munca ta va fi de a aduce ceea ce trăiești în interior în lumea exterioară.
După suficient de multă practică spirituală și muncă de introspecție, vei înțelege (mai greu, probabil) și că astfel de oameni au existat și vor exista tot timpul printre noi și că nu e jobul tău să “îi salvezi” sau să “îi trezești”, ci să înveți să îi accepți, să trăiești printre ei.
Cea mai mare capcană a curentului cancel culture este ca tu să îți pierzi Calea și să devii asemenea lor. Tendința de a îți apăra valorile și credințele, de a deveni defensiv în fața unui atac de public shaming înseamnă să îi dai din puterea ta acelui atac. Înseamnă că energia pe care tu ai câștigat-o în atâta timp de practică se va duce spre acel eveniment. Dacă nu ești cu băgare de seamă, apărarea ta va arăta exact la fel cu atacul lor și uite-așa te vei trezi întors într-o spirală toxică din care odată ți-ai dorit să pleci…
Spiritualitatea nu exclude umanitatea
Un om spiritual (sau măcar înclinat spre spiritualitate) este un om care a învățat acceptarea și toleranța. Acesta va înțelege că oamenii sunt imperfecți, duali, cu opinii și moduri de manifestare diferite, fără să îi judece. Va înțelege că suntem cu toții parte dintr-un întreg și că păstrarea propriei umanități va fi una dintre cele mai grele încercări la care va fi supus. Un om spiritual își va iubi și accepta semenii ca atare, iar acolo unde situația va fi greu de digerat, se va retrage dintr-un spațiu toxic care nu îi ajută la creștere. O va face, însă cu demnitate și înțelegere, fără să alimenteze nevroza semenilor mai încercați și fără să îi condamne.
Mai mult ca oricând, discernământul (re)devine acum cuvântul cheie pentru practicantul de yoga. De la locul în care îți desfășori practica, la profesor, la oamenii care practică alături de tine, la războaiele pe care alegi să le duci, dar nu sunt ale tale. Folosește-ți discernământul și validează-ți condiția umană. Alege ce te face un om mai bun. Și rămâi om.
Namaste!
Imagine: Francisco Goya’s “The Straw Manikin” (1791-92).Credit...Museo Del Prado, Madrid, Spain; Erich Lessing/Art Resource
Mihaela Dragomir
- Yoga Instructor la MediYoga
- Founder la One Yoga Studio
