Manifestarea subtilă a conștiinței este reprezentată de corpul energetic și îi corespunde starea de somn, svapna - stare de conștiință inferioară, subconștientul, asemănătoare stării de vis, în care conștiința de sine nu este prezentă, în care totul pare real deși nu este, în care corpul fizic nu mai are niciun rol. Când spunem, Eu am visat, în vis ne identificăm doar cu corpul subtil.
Citește aici prima parte
Prin identificarea cu corpul subtil apare individualitatea, care face parte din totalitatea lumii subtile. Prin această identificare spunem, Eu sunt inteligent, nu-mi place asta, sunt bun/rău, iubesc, urăsc, sunt soț/soție, etc. – trăsături psihologice ale aceluiași Eu. Acestea sunt doar concepte create de minte, care există doar în minte, deci sunt parte a stării de vis.
Prin identificarea cu corpul cauzal, reprezentat de ignoranță, căruia îi corespunde starea de somn adânc, sushupti – stare de conștiință asemănătoare somnului adânc, inconștientul, când nu există gânduri și impresii, pentru că mintea este absentă, în care atât corpul fizic cât și cel energetic nu sunt active, apare individualitatea. Când ne trezim dintr-un somn adânc spunem, Eu nu știu ce am visat – aceasta este ignoranță. În aceasta stare, corpurile fizic și subtil nu au niciun rol, sunt absente. Acest corp cauzal este parte a unui întreg cauzal, pe care hindușii îl numesc Isvara.
Prin renunțare la individualitate și asumarea totalității, obținute prin meditație, putem ajunge la un nivel înalt de conștiință, denumită de hinduși, Brahmaloka.
În Samadhi, stare a minții în care aceasta nu mai creează gânduri, este suspendată și se retrage în Sine. Acel Eu – Sinele rămâne fără nicio condiționare, fără individualitate, Eu sunt cel ce sunt. Toate cele 3 corpuri, fizic, subtil și cauzal sunt excluse. În Samadhi identificarea cu ignoranța nu mai există, pentru că mintea refuză să se mai identifice cu aceasta, însă ignoranța nu este distrusă. Ea dispare numai prin cunoaștere, jnana.
Deși putem atinge starea Samadhi, astfel încât să devină stabilă, dacă nu avem un profesor inițiat, care să ne îndrume, cunoașterea care distruge ignoranța nu poate fi dobândită. Rămânem într-o stare de pace și bucurie, pe care le putem experimenta și în stările de jagrat și svapna, în tranzacțiile cu lumea, dar pentru că ignoranța nu este distrusă, nici legătură cu această lume nu este distrusă, iar Samadhi nu poate deveni cauza eliberării, moksha.
Aceste stări ale conștiinței sunt experimentate de fiecare individ, din cauza condiționărilor diferite. Cele 3 stări ale ființei vin și pleacă, însă acest Eu rămâne neatins, așezat deasupra acestora, care le include pe toate.
Când realizăm că nu suntem niciunul dintre aceste corpuri, atunci reușim să ne întoarcem și să cunoaștem adevărata noastră natură. Astfel, vom scăpa de suferință, pentru că aceasta începe prin identificarea cu tot ceea ce nu este Atma
Citește și: Sunetul care conduce sufletul spre Moksha – a doua parte
Māyā este doar natura lui Śiva, puterea lui de a se ascunde, prin svātantrya śakti, energia voinței sale, icchā śakti.
Swami Lakshmanjoo afirma că māyā nu este ignoranță, ci doar libertatea lui Śiva. Prin liberul Său arbitru, El își ascunde natura, însă deși este revelat celor cu un nivel de conștiință superior, în același timp, El îi face pe ignoranți să simtă că este ascuns. De fapt, nu este ascuns. Aceasta este māyā.
Toți trăim în maya, dar cum scăpăm de ea? Simțurile noastre percep obiectele ca fiind separate și solide, când știința ne poate spune că totul este format din atomi, care sunt în mare parte spațiu gol. Fiecare obiect pe care îl percepem ca întreg și solid este de fapt format din părți minuscule legate magnetic. Părțile unei molecule care par statice dansează de fapt, dansul cosmic, experimentând constant mișcarea subtilă. Sau cel puțin noi o percepem ca o mișcare subtilă. Când atingem lucruri „solide”, atomii corpului nostru interacționează cu atomii acelui lucru pentru a produce iluzia că lucrul este solid.
Felul în care mintea ne construiește realitatea este o minciună completă. Putem afla, studia, chiar simți asta, însă este o provocare și necesită multă disciplină pentru a ține simțurile la distanță pentru a cunoaște cu adevărat acest adevăr. Mult prea mulți dintre noi suntem consumați de atașamentul nostru față de iluziile realității iluzorii, ceea ce duce la o suferință inevitabilă.
Aceasta este bătălia despre care se vorbește în Bhagavad Gita. Bătălia simțurilor, a ego-ului și a minții. Nu ajută cu nimic faptul că societatea ne bombardează cu informații care întăresc atașamentele ego-ului nostru. Unii oameni petrec ore întregi consumați în poveștile vieții lor, iar alții prin filme, bârfe și rețele sociale.
Suntem distrași și bombardați de maya. Prin aceasta, pierdem lupta și pierdem atingerea celui mai înalt adevăr al nostru.
Putem trece de acest nivel de conștiință iluzoriu, printr-o practică spirituală (adică practici de mișcare a corpului, retrageri tăcute, timp în singurătate, ritualuri zilnice, studiu, kirtan etc.), prin conectare la natură și la alte viețuitoare, prin meditație zilnică, satsang – întâlniri spirituale cu alți căutători, evitarea dispozitivelor electronice (TV, telefon, PC, etc) și rețelele sociale.
Astfel, ne putem aminti și simți că nu suntem nici corpul fizic, nici mintea. Suntem mult mai mult, suntem omniprezenți. Suntem atomi de hidrogen, carbon, azot și oxigen. Suntem protoni, neutroni, electroni și fotoni. Suntem energie luminoasă care se manifestă diferit. Suntem un tot, suntem unul.
Făcând parte din creație nu ne vom putea înțelege Creatorul și tot adevărul existenței noastre, dar putem scăpa de maya trăind unitatea. După cum a spus Swami Satchindananda: „Adevărul este Unul. Căile sunt multe.”
Citește aici prima parte
