„Odată ce ai gustat zborul, vei merge veșnic pe pământ cu ochii îndreptați către cer; căci acolo ai fost și acolo vei dori mereu să te întorci”. Leonardo da Vinci
Leonardo Da Vinci si practica meditației
Deși este foarte cunoscut pentru opera sa, deopotrivă în domeniul artelor și al științelor, un spirit liber care și-a pus amprenta asupra generațiilor ce i-au urmat, este puțin cunoscut faptul că Leonardo Da Vinci era de fapt un mistic, care a reușit să acceseze informații din viitor, creând o punte între artă și știință. Drept mărturie stau notițele care s-au păstrat în celebrele sale jurnale, ce conțin schițe ale studiilor, ideilor și invențiilor sale, precum mașina de zbor, parașuta, studiul asupra gravității pământului, etc., oferind o perspectivă unică asupra modului în care el a văzut lumea.
„Nimic nu l-a putut opri”, a declarat Morteza Gharib, profesor de aeronautică la Institutul de Tehnologie din California, într-un interviu. „Era cu mult înainte în gândire. Nu mai putea aștepta viitorul”.
Leonardo avea o mulțime de talente, vizând o gamă largă de interese. Nu exista nimic în natură care să nu-i trezească curiozitatea și să-i provoace mintea. Avea o putere mare de observație și o curiozitate înnăscute, care l-au ajutat să-și formeze o viziune mistică asupra lumii, considerând că aceasta este animată de puteri ascunse, care leagă totul. Leonardo a fost influențat de analogia tradițională medievală dintre pământ, ca macrocosmos și corpul uman, ca microcosmos.
“Pentru a dezvolta o minte completă: studiază știința artei; studiază arta științei. Învață cum să vezi. Realizează că totul este conectat”, îi îndemna pe cei tineri.
Scriitorul american, Wilfred Peterson, spunea că Leonardo da Vinci, unul dintre cei mai mari gânditori creativi ai tuturor timpurilor, a recomandat cu fermitate obiceiul de a medita în întuneric. El scria în jurnalele sale: „Pentru că, din propria mea experiență, am descoperit că este de mare folos, când stai în pat în întuneric, să-ți amintești în imaginație, unul după altul, contururile formei pe care ai studiat-o”. Se trezea adesea pentru a găsi rezolvare la problemele sale. Da Vinci stătea adesea tăcut și nemișcat în fața unui tablou ore în șir, fără a-și folosi pensula, ca și cum ar aștepta îndrumarea spirituală.
Între 1476 și 1478, adică între 24 și 26 de ani, nu exista nicio informație despre viața lui Leonardo, nimeni nu știe unde a fost, ce a făcut, cu cine s-a întâlnit, nimic. Pur și simplu, în această perioadă a dispărut. De aceea exista și foarte multe speculații pe aceasta temă, cea mai întâlnită fiind cum că s-ar fi retras din viața publică, în urma acuzațiilor de sodomie, fapt nedovedit nici măcar în acele vremuri. O altă variantă ar fi că ar fi fost inițiat în arta meditației, deși nu a vizitat niciodată India, însă avea prieteni care călătoriseră acolo.
Profesorul de literatura italiană de la universitatea din Macerata (fondată în 1290), Carlo Vecce, afirma că, așa cum reiese din lectura manuscriselor, din studiul atent al operei de artă și din spusele contemporanilor săi, Leonardo da Vinci nu a vizitat niciodată India, însă a citit mult despre ea. Da Vinci a scris despre o călătorie fictivă către est, imaginându-și că este în India. Scrierile sale sunt enigmatice, a spus profesorul Vecce, iar în unele dintre picturile sale peisajul are un aspect non-european, cu o notă orientală.
Mai mult, profesorul italian subliniază faptul că Leonardo era un vegetarian convins, iar unul dintre călătorii italieni, prieten al lui da Vinci, în timpul vizitei sale în India, a scris acasă despre faptul „impresionant” că în India, regele și clasa conducătoare erau vegetarieni, iar păturile inferioare mâncau carne, spre deosebire de Occident, unde nobilii conducători erau cei care savurau carnea, iar laicii erau în general ținuți departe de ea.
Acest fapt este susținut și de scriitorul italian Angelo Paratico, care, a descoperit ca Leonardo cunoștea mulți europeni care au călătorit in Asia, unul dintre ei fiind exploratorul Andreea Corsali, care, într-o scrisoare adresată familiei de Medici din Florența scria că mai sus pe coasta de vest a peninsulei indiene: „sunt păgânii numiți Gujarats, mari negustori”, care nu se hrănesc cu nimic care conține sânge și nici nu rănesc vreo ființă vie, „precum Leonardo da Vinci al nostru”.
Într-unul dintre manuscrisele sale, Codex Atlanticus, exista o relatare a unei călătorii în Asia făcută de Leonardo Da Vinci. J.P. Richter, unul dintre cercetătorii operei lui Leonardo, a încercat în 1883 să demonstreze că acea călătorie a avut loc într-adevăr, cu „Leonardo da Vinci in Orient – Zeitschrift für bildende Kunst” dar această ipoteză a fost negată încă din 1925 și astăzi nu mai este luată în serios de nimeni. Printre însemnările sale se găsește o scrisoare adresată diwādarului Siriei, locotenent al sultanului Babilonului – în acele vremuri Cairo se numea Bailonia – unde Leonardo își povestește aventurile din Egipt, Cipru și Istanbul la persoana întâi, descriind căderea unui munte, un tsunami care a măturat un oraș asiatic, însoțind cuvintele cu schițe.
Multe dintre secretele lui Leonardo pot fi găsite în jurnalele sale, din care, doar o parte sunt accesibile publicului larg.
Leonardo da Vinci rămâne în istorie ca unul dintre cei mai versatili oameni ai Renașterii, cu o sete de cunoaștere neobișnuită, un geniu care a lăsat omenirii o vastă moștenire și multe enigme de descifrat.
„Cea mai nobilă plăcere este bucuria pe care o ai atunci când înțelegi.” Leonardo da Vinci
