Yoga modernă a devenit o industrie - majoritatea școlilor de Yoga sunt organizații cu caracter pur comercial a căror scop principal este profitul.
În același timp, practicile moderne de Yoga insistă asupra continuității lor cu practicile antice, bazându-se pe autoritatea unei tradiții aparent neîntrerupte care vine de mii de ani.
De obicei, practicanții fac o vagă legătură cu originile stravechi ale Yoga. Asanele și controlul respirației care se fac astăzi în clasele săptămânale de Yoga sunt adesea date ca traduceri din nume sanscrite, uneori hilare: câine orientat cu fața în jos (Downward-Facing Dog) - Adho Mukha Svanasana.
Dar cum a ajuns o tradiție cu rădăcini străvechi în subcontinentul indian să fie practicată în sălile vestice de sport?
*Studiile recente despre Yoga arată că ceea ce se practică acum a apărut relativ recent și este rezultatul întâlnirii patrimoniului cultural al Indiei cu colonialismul și modernismul occidental.
Originile străvechi ale Yoga
Rădăcinile străvechi ale Yoga** oferă mai multe semnificații pentru termenul Yoga, asociat cu practicile spirituale și principii de viață.
Tehnicile Yoga au început printre asceți - persoane care au renunțat la valorile lumești pentru a trăi în afara societății. Practicile lor au fost transmise de la maestru la discipol timp de secole, astfel că există puține înregistrări scrise ale celor mai vechi practici Yoga.
Unul dintre primele texte hinduse relevante pentru Yoga este Baghvad Gita, care se bazează pe practicile ascetice ale vremii, dar readuce elemente din ele în practica spirituală de zi cu zi. Recunoaște valoarea renunțării, dar consideră Karma Yoga (Yoga acțiunii) ca fiind superioară, deși ambele ar putea aduce “iluminarea”.
Textul cel mai popular tratat despre Yoga antică este Yogasutra lui Patanjali. Aici Yoga este sintetizată în 8 ramuri: moralitate, autodisciplină, asane, controlul respirației, retragerea simțurilor, concentrarea, meditația și Samadhi - starea în care fluctuațiile gândurilor încetează.
În aceste texte timpurii, cuvântul asana (postura) este definit ca o poziție fixă. Doar mult mai târziu se ajunge la includerea posturilor fizice și a secvențelor dinamice pe care le-am numi astăzi asane si vinyase (tranziția dintre asane, însoțită de respirație specifică, inclusă în Yoga modernă ca Ashtanga Yoga).
Practici ezoterice transmise in secret de la maestru la discipol
O altă tradiție străveche asociată cu Yoga este Tantra. Practicile tantrice au prosperat în subcontinentul indian intre secolele VI și XIII. Ele au fost dezvoltate de asceți pentru a elibera sufletul din ciclul transmigrației și, în cele din urmă, pentru a atinge niveluri înalte ale conștiinței. (Moksha – trezire, eliberare)
Tradiția tantrică includea și unele practici transgresive - consumul de substanțe interzise, rituri sexuale, austerități fizice extreme și experiențe aproape de moarte - prin care ascetul ar fi putut atinge puteri supranaturale. Din această cauză, practicanții erau uneori priviți cu suspiciune de către comunitatea largă.
Practica tantrică, adesea incorporată în Yoga este vizualizarea (concentrarea). Metafizica tantrică conștientizează un corp subtil înăuntrul corpului fizic. Corpul subtil constă dintr-o rețea (de canale), care, prin practica tantrică, poate direcționa energia prin corp. Un sistem de centre energetice (chakre) de-a lungul canalului central al coloanei vertebrale din centrul corpului subtil.
Energia, vizualizată în jurul coloanei vertebrale este denumita Kundalini, iar prin concentrare și meditație poate fi resimțită drept canalul central al coloanei vertebrale spre creștet. Practici specifice de respirație, împreună cu posturi fizice numite bandhas și mudre ajuta la dirijarea fluxului de Kundalini către anumite canale și chakre.
“Yoga este o practică internă. Restul este doar circ.” Sri K. Pattabhi Jois
În formele lor anterioare, asanele au fost în mare parte poziții fixe menținute timp îndelungat a caror scop fundamental era conștientizarea, în loc să repete o secvență de posturi (vinyasa), uzuale astăzi.
Hatha Yoga a apărut în jurul secolului XI – XII, bazându-se atât pe metodele Yogasutra, cât și pe practica tantrica. Dar textele de Hatha Yoga au fost printre primele care au descris sistematic asana Yoga care nu era doar postură fixă. De asemenea, au inclus o gama mult mai larga de practici, unele elemente fiind încă incluse în Yoga modernă, împreuna cu asanele și controlul respirației (Pranayama).
Influenta carte Hatha Yoga Pradipika din secolul al XV-lea, descrie 16 asane, dintre care 8 nu sunt fixe. Este primul text care include Shavasana ca asana, deși postura era folosită ca tehnică de concentrare în tradiția tantrică cu mult timp înainte.
Numărul de asane menționate în textele de Hatha Yoga a crescut treptat, ajungând în secolul al XVII-lea la 84 de asane și ulterior la câteva sute, majoritatea având beneficii terapeutice.
Va continua.
* vezi cartea Yoga Body, de Mark Singleton
** vezi cartea Roots of Yoga, de James Mallinson si Mark Singleton
