Termenul Akashic Records/Înregistrările Akashice își are originea în cuvântul sanscrit Ākāśa (cer, spațiu, eter), termen care a câștigat însă un nou sens după adoptarea și promovarea lui de către Societatea Teozofică, mișcare ezoterică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, al cărei membru fondator, Helena Blavatsky, aducea în atenție concepte filozofice mai vechi, cum ar fi neoplatonismul și ocultismul, precum și diferite segmente ale tradițiilor hinduismuui, budismului și islamului.
citeşte şi partea I de la Înregistrările akashice: poarta către cunoașterea absolută
Conceptul de Înregistrări Akashice, așa cum îl înțelegem astăzi, este rezultatul unui lung proces de transformare, la care au contribuit diverse elemente din filozofie, sociologie, psihologie și fizică.
Pe de altă parte, concepte apropiate de Înregistrările Akashice - dimensiuni paralele, omnisciența, determinismul, predestinarea - au apărut și s-au dezvoltat pe tot parcursul secolului XX.
Deși, la ora actuală, putem număra 44 de definiții diferite, conceptul descrie, în general, un “spațiu” care conține informații despre orice a existat vreodată, de la începutul timpurilor. Se spune că dacă cineva ar fi capabil să privească prin straturile (de realitate) care ne separă de acest spațiu și ar putea accesa această « bază de date » infinită, ar putea atinge nivelul cunoașterii absolute, la o scară care depășește capacitatea de înțelegere a minții umane. În era noastră digitală, cu rețelele wi-fi care ne înconjoară pretutindeni, am putea fi tentați să denumim aceste înregistrări - Internetul Universului. Aceste arhive nu sunt doar un concept metafizic abstract, ci o parte integrantă a existenței însăși, o dimensiune subtilă a vieții, care a fost și va fi mereu prezentă, indiferent de conștientizarea noastră.
***Originile termenului Akasha
Originea termenului sanscrit Ākāśa este în sine foarte dificil de reperat, datorită cantității enorme de semnificații ezoterice și oculte care i-au fost atribuite ulterior la începutul secolului al XIX-lea, fiind astfel greu de stabilit unde se termină conceptul original și de unde începe reprezentarea lui occidentală.
După toate probabilitățile, Akasha provine dintr-o transliterare a cuvântului sanscrit Ākāśa de către primii indologi occidentali. În esență, Ākāśa poate fi tradus ca spațiu, atmosferă/aer/eter sau cer.
În funcţie de context Akasha poate primi mai multe sensuri, de exemplu iî sistemul metafizic complex al Samkhya, Ākāśa este unul dintre cinci elemente grosiere - mahābhūtas, care posedă însă și o calitate creativă, fiind astfel chiar originea celorlalte patru.
Swami Vivekananda (1863–1902) considerat unul dintre cei mai influenți susținători al învățăturilor lui Ramakrisna în Occident, s-a inspirat din această interpretare atunci când a prezentat termenul publicului occidental pentru prima dată în lucrarea sa Raja Yoga (1896), deși, conform propriei sale înțelegeri Ākāśa este unul dintre cele două elemente primordiale, celălat fiind reprezentat de Prāṇa.
In școala Nyāya-Vaiśeṣika, sistem filozofic indian care socotește Vedele drept eterne și perfecte, pre-existente erei noastre, termenul este în general înțeles ca fiind substratul sunetului.
În cadrul Jainismului, este văzut ca una dintre cele șase substanțe majore - dravyas, oferind, în același timp, baza existenței celorlalte cinci substanțe (jīva, pudgala,dharma, adharma și kāla). Se descriu, de asemenea, două tipuri de Ākāśa: Lokakasha și Alokakasha, primul desemnând un spațiu care conține toată materia şi mişcarea, în timp ce al doilea reprezintă vidul infinit.
În mod similar, Budismul recunoaște două tipuri de Ākāśa. Primul descrie un spațiu limitat, ākāsa-dhātu, definit de Nyanatiloka Mahathera (1878–1957) ca elementul care indică limitele materie și care ne permite să spunem, de exemplu, despre ceva că „ este deasupra…mai jos…în jur...”. Al doilea tip reprezintă un spațiu gol infinit care nu se regăsește în realitatea obiectivă (fiind pur conceptual), este numit ajatākāsā și nu face parte din « Întreg » (kusalatika), realitatea.
Dincolo de dificultatea evidentă de a unifica chiar și înțelesul termenilor « tradiționali », trebuie menționat că niciuna dintre definițiile anterioare nu pot fi luate ca absolute, tocmai datorită influențelor importante pe care le-au suferit în timp, iar utilizarea și înțelegerea termenului de către filozofi și învățați deopotrivă este extrem de diferită.
***
