Avidyā este un termen sanscrit folosit atât în budism, cât și în hinduism pentru a desemna ignoranța, însă semnificația lui este mult mai complexă decât cuvântul prin care este tradus în alte limbi. Conceptul hindus exprimă ignorarea Sinelui. Este opusul înțelepciunii, vidya. Conceptul budist este explicat ca înțelegerea greșită a naturii realității sau ignorarea celor Patru Adevăruri Nobile.
Vezi aici pernă de meditație rotundă, umplută cu hriscă YogaSat
În tradiția hindusă, ignoranța, avidya a fost explicată încă din cele mai vechi timpuri în textele sacre, iar definițiile date de marii învățați hinduși sunt valabile și astăzi, făcându-ne să înțelegem ce efect are asupra noastră și cât de importantă este cunoașterea pentru o ființă conștientă. Ei spun că avidya nu poate fi definită ca fiind SAT, nici ASAT.
SAT înseamnă ceva care nu poate fi negat, infirmat, în niciuna dintre cele trei perioade ale timpului, trecut, prezent și viitor, ceva ce nu suferă transformări de niciun fel, nicicând. Este realitatea absolută, adevărul absolut.
Dacă spunem că SAT înseamnă realitate, adevăr, nu este suficient. Să luăm un exemplu. Când afirmăm că o ceașcă de lapte este reală, suntem capabili să facem cu succes tranzacțiile cu acest obiect, laptele, în acest moment. Deci, dacă vrem să bem laptele sau să-l folosim ca ingredient într-o rețetă, spunem că aceasta este realitatea. Însă oare putem spune despre acest lapte că este absolut real? Că nu este influențat de cele trei perioade ale timpului? Ieri nici nu exista, mâine se va transforma in iaurt, brânză sau unt. Pentru că ieri nu s-ar fi putut spune că este lapte, mâine nu se poate spune că va fi lapte, ci doar în acest moment, în prezent, îl putem numi cu siguranță lapte, înseamnă ca este perceput ca ceva real, însă nu este absolut real, pentru că apare, se transformă și dispare.
SAT înseamnă ceva care poate fi întotdeauna cunoscut, recunoscut, experimentat în același mod întotdeauna.
Prin urmare, acest ajnanam, lipsă a cunoașterii, nu poate fi numită SAT. Chiar dacă ignoranța a fost prezentă și ieri și astăzi, mâine datorită cunoașterii, această ignoranță dispare. Nu mai există, este infirmată, este distrusă. Deci, nu o putem numi SAT.
ASAT înseamnă ceva care nu există. Nu se traduce prin antonimul lui SAT, adică iluzie sau minciună.
Astfel, avidyā- ignoranța, nu este ASAT, pentru ca ASAT înseamnă ceva ce nu există. De exemplu, nu putem vedea un iepure cu coarne pentru că el nu există. Însă ignoranța o experimentam, știm că există, știm că nu știm. Deci nu poate fi ASAT.
Textele religioase hinduse antice, Śruti, spun ca avidyā este fără început anādi, nu apare într-un moment anume, însă se sfârșește prin dobândirea cunoașterii. Acesta este rolul cunoașterii, să distrugă ignoranța și atât.
Dacă ignoranța nu este SAT, nici ASAT, atunci ce este? Cum poate fi explicată?
- Conștiința condiționată de ignoranta avidyā, este numită Jiva (ființa limitată)
- Aceeași conștiință condiționată de iluzoriu, maya, este numită Īśvara (divinitatea cu atribute: omniscient, omnipotent, omniprezent, etc)
Îndepărtând aceste condiționări, maya și avidya, poate această conștiință să fie numită în același timp Īśvara și jīva? Nu. Prin urmare, conștiința apare ca Īśvara sau jīva din cauza acestor condiționări care nu sunt decât impresii, kalpitam.
Practic, vorbim despre aceeași conștiința, același substrat, perceput eronat ca fiind o ființă individuală limitată sau ca divinitatea cu atribute, din cauza acestor două condiționări, maya – iluzoriul și avidya - ignoranța.
Deci ignoranța:
- nu este SAT, pentru că este distrusă de cunoaștere și dispare.
- nu este ASAT, pentru că o experimentăm, deci nu putem spune că nu există.
- este fără de început, pentru că nu are o dată fixă când apare, însă are o dată fixă când dispare. Atunci când este distrusă de cunoaștere.
Cunoașterea care înlătură orice dubiu și orice contradicție, se numește experiență. Iar prin această cunoaștere, care înlătură ignoranța și efectele ei, se schimbă comportamentul nostru.
Va urma.
