Valentina Gârlea – de la ghicitoare a satului la fenomen paranormal
„Noi suntem ființe din lumină și când se mișcă mâna dintr-un loc în altul se vede imaginea. Totul este din lumină. Noi suntem ca niște gâze mici și fără putere. Totul este coordonat de undeva. De unde? Din univers. Și luați o celulă mică din om și o să vedeți că ea are tot universul în ea.”
Cunoscută, atât în țară, cât și în străinătate, pentru abilitățile sale de clarvăzător, este denumită fenomen, datorită capacității sale de a vedea și interpreta aura celor din jur. A fost descrisă ca un „bioecograf’’, un scaner cu rezonanță magnetică nucleară, un tomograf viu. Avea indiscutabil darul clarvederii, iar prin discursurile sale împărtășea din cunoașterea la care avea acces.
Valentina Gârlea s-a autodescris ca având abilitatea de a vedea în trecut, prezent și viitor, dar și de a comunica cu lumea spiritelor. Deși era oarbă, ea spunea că vedea prin intermediul celui de „al treilea ochi” și că putea citi informații despre oameni și evenimente prin intermediul energiei și al apei.
Născută pe meleaguri moldovenești, în satul Dobrovăț, județul Iași, la 28 aprilie 1949, la vârsta de opt ani rămâne complet fără vedere, în urma unui accident, fiind crescută de o familie dintr-un sat transilvănean. În sat era cunoscută drept ghicitoarea la care veneau toți atunci când aveau probleme.
„Tata a fost un om care făcea vorbărie multă și zicea miliția că-i legionar. Și veneau de la Vaslui și de la Iași și începusem să-i spun la tata că așa vine o lumină mare și se vede ca o poză când tre să vină după el. Pentru tata am fost de mare ajutor pentru că noaptea el se culca devreme. Când venea acea umbră - nu știam eu să-i zic „imagine” - îl trezeam și-i ziceam să fugă, să se ascundă, că vine iar milițianul să-l ia și să-l bată.”
Au urmat câțiva ani de peregrinări, după care s-a întors la Iași, unde, cu ajutorul unei asociații a nevăzătorilor, s-a angajat ca maseuză.
Pe la mijlocul anilor 90, începe colaborarea cu bioenergeticianul Eugen Rădulescu și, mai târziu, cu medicul dermatolog Adrian Vasilcă, un personaj controversat nu numai în lumea medicală. Acesta i-a oferit Valentinei, în cabinetul sau, un suport legal și un loc în care ea să-și folosească harul, contra unor sume de bani. Poate de aceea consultațiile Valentinei date oamenilor veniți din toată tara erau cam „piperate”. Au existat acuzații de impostură, inclusiv plângeri de la oameni care spuneau că au primit diagnostice grave care i-au dezechilibrat psihic.
„Nu știam eu de acasă de anatomie și că are omul în el tot felul de hodrobeie. Cu ajutorul domnilor doctori am învățat cum se cheamă organele. Eu ziceam că are ghemuri cu bulbi ca de conopidă și ghemuri mici că miezul de harbuz, cum le puteam eu descrie în comparație cu ce am văzut de copil și am pipăit apoi în restul timpului. Eu n-am învățat carte, dar le descriu așa cum se văd ele și cu cuvintele mele de acasă.”
Au existat și personaje care au profitat de darul ei, spunându-i că nu trebuie să câștige bani de pe urma acestuia. Era corect, în măsura în care nici ei nu ar fi profitat financiar de diagnosticele puse de ea pacienților lor.
În interviul acordat unui reporter în aprilie 2019, afirma: „Dumneavoastră sunteți aici în cameră. Dacă stați mai mult de cinci minute, amprenta dumneavoastră energetică aici vă rămâne. Să știți că eu niciodată n-am încuiat ușa noaptea, nu-mi trebuie paznic, că eu știu când tre să vină cineva la mine, cu ce gând vine și cine o fost în casă.”
Într-un alt interviu, Valentina a descris corpurile astrale care învelesc corpul fizic, astfel:
Primul strat de lângă corp reflectă organele. Al doilea strat, de culoare roz este înregistrată frica, ceea ce a trăit mama în lunile de sarcină și a transmis copilului sub formă de informație energetică, dar și ceea ce ne creează frica în viată găsim tot aici. Al treilea strat, de culoare albastră, este al subconștientului; pe acest strat, e ceea ce vrem să facem, ceea ce gândim apar litere de o șchioapă, ce pot fi citite. Pe al patrulea strat, de culoare violet, găsim programul vieții omului, destinul, unde sunt trecute bucuriile, reușitele, cumpenele și necazurile. Al cincilea strat, mult mai auriu, ne arată reușitele, iar în ultimele 6 luni de viață cum vom face trecerea din această lume. Valentina afirma că nu există moarte, ci doar o trecere. Al șaselea strat, cu diferite nuanțe de verde, este punctul de pornire al gândului. „de la buric, unde e becul galben, atunci când ne gândim țâșnește un fir argintiu că un firicel de ață, care sparge toate straturile de culori, înșfacă stratul al șaselea, îl străpunge pe al șaptelea și gândul se duce până acolo unde ne gândim”. Al șaptelea strat înregistrează harul cu care vine omul în aceasta viață. „Ăsta e al profesiei. La cine e să fie doctor, e verde cu violet; la cine e să picteze tablouri, e albastru; la cine e să fie învățător, e tot albastru – cu literele și culcate, și în picioare, și întoarse”.
„În degetele noastre se vede tot. Și dacă nu ai mâna fizică de la un accident, să zicem, ea energetic rămâne. Și în toate degetele este o luminiță: degetul mic e albastru și e cu aura inimii, aici, în becul ăsta, se văd beteșugurile organului care este inima. Ăsta al doilea are becul portocaliu. Și aicea sunt rinichii, uterul, prostata, zona de sub buric. Ăstalalt mai lung din mijloc este becul roșu. Ăsta ține cu lucrul ăla rușinos, sex îi spune belferii. Bărbațîi care au becul roșu foarte țipător - de arde că un girofar - ăia niciodată nu o să aibă o căsnicie până la capăt. Se căsătoresc, se despart, se căsătoresc iar. Aici, în lumina asta, se vede tot ce aduc bolile venerice. În degetul ăsta este becul verde, care ține cu pancreasul, ficatul și splina… Fac pauză că să mă gândesc cum se zice domnește, că eu la splină i-am zis „boroboață”. În degetul mare e aura mințîi și e cu boli psihice. Toate degetele, și alea de la picioare, au lumina lor și spun ceva.”
În interviurile sale, Valentina Gârlea afirma că a avut colaborări cu criminaliștii români, cu CIA și Interpol în rezolvarea unor cazuri, că a călătorit mult în Germania, Canada, la Facultatea de Medicină din Toronto, în America, în Australia, dar și că la începutul anilor 2000 a participat la o serie de întâlniri cu membrii MISA.
„Prima oară când am fost la București eram cazată la Marriot și zilnic mergeam la Spitalul Universitar. Și am lucrat și cu cei de la criminalistică din București, veneau cu dosare la mine. Și dacă eu am pipăit și știu amprenta, pleacă gândul, că un fir de lumină din degetul mare, iese prin chakra galbenă de la buric și disfiră stratul șase și ajunge până la ce cauți. Avem șapte straturi de culori. Noi credem că nu ne vede nimeni, dar orice faptă este înregistrată în aură, orice năzbâtie. Putem să o ascundem, că și cum punem mâinile în fața ochilor, dar pe strat ea se înregistrează. Și omul care a făcut crima. El o făcut pușcăria față de lege, dar el are cadavrul în aură și îl are de plătit. Când un om este găsit undeva bătut sau lovit, dacă l-am vizualizat, se vede cum rămâne imprimată mâna acelui care a pus mâna pe el, rămâne imaginea. Dacă o fost ceva mășînă care l-o călcat, de pe stratul roz se poate spune asta. Eu descriu domnilor tot ce este, fie că e domnul profesor, domnul doctor, domnul de la poliție.”
Din anul 2019 nu se mai știe nimic despre ea. Foștii vecini spun că s-ar fi retras la țară, în liniște, pentru că era în vârstă și bolnavă. Alții, că a dispărut fără urmă.
„Când ne dorim putere, avere și plăcere treptat ne îmbolnăvim. Putem fi foarte sănătoși dacă ne rugăm, iar când Dumnezeu ne dă de toate să nu uităm să îi mulțumim că el ne ajută. Dar cine mai are credință? Credința nu este doar să mergi la biserică, credința este în suflet. Prin vibrația aurei, noi facem schimb de energie, de lumină.”
Probabil că după accidentul casnic în urma căruia se deplasa mai greu, cu cadrul, a înțeles că decăderea renumelui ei a survenit din cauza faptului că în ultimii ani se specializase în clarviziuni nemedicale, citind în aura omului despre ce îi rezerva viitorul. O ambiție ce poate părea firească pentru cineva care a început cu cititul bolilor și care nu s-a putut opri la timp. Dar care a distrus motivul pentru care și-a câștigat cândva, pe drept, supranumele de "Clarvăzătoarea de la Iași".
„Și să știți voi că viața trece foarte repede. Până pe la 50 de ani parcă se mai oprea un pic în loc, dar de la 50 de ani până acum la 70 s-o dus atât de repede și mă întreb unde s-o dus? Că banii și anii la nimeni nu stau. Și parcă n-am înțeles nimic din anii ăștia. Dar o iau eu de la capăt că vine el vremea să mă duc și vin înapoi iară. Că noi atât rămânem aici, până ne plătim faptele.”
Surse: luceafarul.net, redactia.ro, cena9.ro, ziaruldeiasi.ro
