În filosofia Sankhya, cele 3 gunas se află in echilibru în Prakriti – principiul inert, nemanifestat, considerat cauza Creației, iar atunci când acestea se află în dezechilibru, încep să creeze lumea.
În filosofia Vedanta, gunas reprezintă chiar natura iluzoriului și a ignoranței. Maya si avidya sunt condiționări ale conștiinței, ce apare ca un substrat neafectat de aceste condiționări.
Citește și: Rolul Prakriti (naturii materiale) in Creație – prima parte
Bhagavad Gītā, esența spiritualității indiene, poem mistico-filosofic sanscrit considerat a fi unul din cele mai importante Upanișade ale literaturii Vedice, prezentat sub forma unui dialog plin de înțelepciune, ce are loc între Arjuna, personaj care reprezintă Sinele individual și Lord Krishna, manifestare a lui Brahman, a fost tradus în multe limbi ale globului, versiunea în limba română fiind adaptată de către filologul și orientalistul român, Sergiu. Al. George.
Citește și: Istoria uitată a practicii Yoga în România - Partea a 3-a
Textul a fost comentat și explicat de mulți învățați, inclusiv de Abhinavagupta, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Shivaismului Kashmirian, care în comentariul capitolului 14 al poemului, Cele trei gunas ale naturii materiale, în care este descrisă natura Creației ca fiind alcătuită din cele trei gunas (calități/proprietăți) - sattva, rajas și tamas, afirma că ființa umană se identifică cu corpul fizic, tocmai din cauza acestor gunas, care îi creează credința că el este acel corp, limitat în timp și spațiu. Astfel, ființa este legată de aceste trei forțe extrem de puternice ale naturii materiale, până când atinge iluminarea și este eliberată. Însă pentru a ajunge aici, sufletul trebuie să fie capabil să treacă dincolo de aceste trei calități.
Citește și: Sattva, Rajas și Tamas: Cele 3 gunas de care depinde viața ta
Iată cum sunt descrise aceste legături create de gunas:
Sāttvaguṇa – este cea mai pură, creând o stare de bine absolut. Prin natura sa iluminează totul. Astfel, leagă sufletul de lumea materială, prin crearea unui atașament față de sentimentul de fericire și față de cunoaștere. „Eu sunt cu adevărat plin de conștiința lui Dumnezeu!”, „Eu sunt mereu plin de fericire și extaz”, etc.
Acest tip de cunoaștere ne leagă, pentru că atunci când confirmăm în minte că suntem bucurie (sukha), înseamnă că renunțăm la suferință (duḥkha), renunțăm la tristețe.
În maya există dualitate, iar atașamentul pentru această stare creată de predominanța sattvaguna produce un dezechilibru. La fel, cunoașterea nu înseamnă cunoaștere completă și absența completă a cunoașterii, ci înseamnă cunoaștere și atât. În realitate cunoașterea nu este duală.
Astfel, sattvaguna ne leagă și ne ține centrați în bucurie, departe de suferință, de griji, deși atât fericirea, cât și suferința sunt reflecții ale lui Śiva (divinității). Ambele sunt divine.
Știm că aceste 3 gunas se află în continuă mișcare, aflându-se în proporții diferite în toată manifestarea Creației, influențând-o. Ele predomină pe rând, iar majoritatea scripturilor vedice recomandă beneficiile sattvaguna în raport cu raja și tamo gunas.
Swami Lakshmanjoo, un alt exponent al shivaismului kashmirian, spunea că scripturile vedice ne indică acest beneficiu doar pentru a ne obișnui cu practica meditației, iar când aceasta progresează, realizăm că cele 3 gunas sunt doar o expansiune a lui Śiva, a divinității.
Atât maya cât si avidya a căror ingrediente sunt cele 3 gunas, sunt doar condiționări ale conștiinței divine. Noi nu suntem capabili să percepem această conștiința divină, natura Sinelui nostru, din cauza combinațiilor dintre aceste gunas care, proiectează și ascund realitatea.
Deci, acesta este atașament, să dorești doar sattvaguna, fiind departe de conștiința lui Dumnezeu, pentru că aceasta există în toate cele trei guṇas, nu numai în una.
Rājoguṇa este întruchiparea atașamentului, atunci când ești atașat de dorință. Și aceasta guna leagă sufletul, care este de fapt pur și universal, îl atrage în acțiune. „Trebuie să-l hrănesc pe copil, trebuie să merg la fabrică, trebuie să fac bani, trebuie să-mi repar mașina.”
Când există dorință, rājoguna predomină și asta ne leagă. Când există detașare totală, atunci sāttvaguna predomină. Rajoguna are puterea de a proiecta.
Tāmoguṇa apare tot în ajñānajaṁ, adică în ignoranță. Atunci când predomină, are puterea de a ascunde, de a acoperi realitatea, ca un magician care ne proiectează o iluzie, ce pare adevărată.
Și ea leagă sufletul, inducând în eroare pe toată lumea. Se manifestă prin uitare, lene, somnolență, letargie și astfel ne leagă de lumea materială.
Acest trup, pe care l-am dobândit, pe care îl deținem ca rezultat al karmei, este singura cale de a ajunge la starea de conștiință a lui Dumnezeu și eliberare finală. De aceea este important să realizăm că acest corp este menit să mediteze și să se elibereze, pentru că nu ne poate fi dăruit în mod repetat. Este foarte dificil să obținem un corp uman, dotat cu inteligență și discernământ, iar dacă îl irosim doar în activități ale acestei lumi, înseamnă că neglijăm scopul cel mai înalt pentru care ne-a fost dăruit.
Abhinavagupta spunea că fiecare moment din viața noastră este important, unic și nu trebuie irosit. Toți banii din lume nu l-ar putea recupera pentru că a dispărut, iar persoana care își irosește întreaga viață, obținută datorită acțiunilor bune din viețile sale anterioare, este plină de neglijență.
Citește și: Abhinavagupta, misticul indian care a atins desăvârșirea yoghină
De aceea trebuie să atingem starea de guṇātīta, cea care este deasupra acestor trei guṇas. Aceasta este natura reală a lui Dumnezeu, a Sinelui. Pură, plină de lumină pentru că nu există întuneric acolo, plină de bucurie, pentru că nu există tristețe acolo.
„Yoghinul traversează iluzoriul și ignoranța (maya – avidya) atunci când Divinitatea intră în inima sa.”
