Chiar dacă pare contradictoriu, industria yoga există și chiar prosperă - doar în anul 2013 era estimată la peste 27 de miliarde de dolari. Paradoxul între “industrie” și “yoga” este destul de clar: în orice formă sau tradiție a ei, yoga este un proces de detașare de material. O industrie este producătoare de bunuri și servicii și este bazată pe capitalism. Prin urmare, yoga este prin natura sa o practică opusă consumerismului, iar atunci când vorbim despre yoga autentică, este aproape imposibil de promovat sau vândut.
Contradicția pe covorașul de yoga
Există un articol publicat recent de Toni Nagy care vorbește despre conflictul interior al practicantului de yoga, care se străduiește să găsească un echilibru între non-atașament și outfit-ul perfect pentru Bakasana. Deși articolul este unul foarte sarcastic, adevărul din industria yoga este fix acesta. E ca și când ți-ar vorbi despre non-atașament un alcoolic. Când practicantul sau profesorul vorbește despre detașare, dar cumpără produse/servicii fără măsură, motivat de țelul măreț al practicii, nivelul de ipocrizie depășește cu mult normele yamas și niyamas.
Cumva, e firesc să se întâmple acest lucru la un moment dat în practică - suntem cu toții supuși capcanei consumerimului - dar în general, este o chesiune de awareness. Dacă ești conștient că ai intrat într-o spirală consumeristă, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru practica ta este să ieși la fel de conștient din ea.
Citește și: YOGA și reprezentările ei false din media (Yoga fake-news) (yogasat.ro)
Deși nu mai este cazul (sau cadrul) să se practice yoga în peșteră, practica în sine nu presupune prea multe pregătiri sau artificii. Da, este normal să vrei să îți fie confortabil, însă linia între confort, nevoie și posesie este una foarte subțire. Chiar Hatha Yoga Pradipika spune că yoghinul modern nu poate menține practica într-un schit, iar acest lucru înseamnă că atenția spre evitarea obstacolului lobha - nevoia excesivă de posesie – e nevoie să fie crescută.
Capcana consumerismului
De fapt, aproape toate textele sacre din yoga vorbesc despre capcana consumerismului. Este chiar una dintre Yamas – valorile morale și etice ale practicantului – Aparigraha, în Yoga Sutra a lui Patanjali.
Sutra 2:39 vobește despre cum o înțelegere profundă poate apărea doar pe un fundament al non-posesivității. Această sutra se referă atât la atașamentul față de experiențe sau persoane, dar și asupra planului material. Nu există nici o lume în care Aparigraha și “terapia prin shopping” să poată merge mână în mână.
Din păcate, ego-ul este stimulat de ideea falsă nevoie. De fapt, este chiar o strategie de marketing creată de Edward Bernays, nepotul lui Sigmund Freud, care a devenit foarte eficientă cu ajutorul trendului de consum deja existent: se folosește publicitatea în așa fel încât să stimuleze dorința pe care consumatorul o percepe ca fiind o reală nevoie, însă, în esență, este o nevoie falsă.
Citește și: Sadhguru, despre ego-ul folosit pe post de scuza (yogasat.ro)
Majoritatea revistelor sau site-urilor de yoga au devenit dominate de publicitate, nu de conținut real, de informație. Și acolo unde conținutul există, e destul de posibil să îți ia ochii vreo reclamă promovând cele mai noi tendințe în materie de yoga (de parcă ar exista). Chiar dacă este de înțeles faptul că aceste publicații își mențin încasările prin aceste reclame, putând astfel să îți mențină existența, este totuși o chestiune de etică. Scopul yoga este de a dezvolta comunități cu valori și interese comune, nu de a dezvolta o comunitate de consumatori.
Mihaela Dragomir: mihaeladragomir.ro/
- Yoga Instructor la MediYoga
- Founder la One Yoga Studio
