Spunem că Dumnezeu este omniprezent, adică este peste tot, chiar și în celulele corpului nostru. Știința a demonstrat că există milioane de celule în corp și fiecare conține inteligență, însemnând că în fiecare celulă a corpului se află energia lui Dumnezeu. Doar că această forță se află în stare latentă, este adormită din cauza faptului că nu practicăm meditația.
Ne limităm conștiința la a mânca, a bea, a procrea, acțiuni legate de lumea materială. O ținem îngrădită la nivelele Jagrat (veghe), Svapna (vis) și Sushupti (somn profund), stări de conștiință pe care le experimentăm în mod uzual, pe care filosoful hindus Gaudapada le considera caracterizate de neînțelegerea realității sau înțelegerea greșită a realității din cauza vălului maya (iluzoriului).
Pe parcursul unei zile conștiința noastră migrează dintr-o stare în alta, iar natura sa se schimbă radical în aceste treceri.
Starea de veghe a conștiinței o experimentăm prin cele cinci simțuri în fiecare zi, fiecare dintre noi. Cu toate acestea, experiența noastră variază în raport cu gândurile, emoțiile și atenția noastră, de la momente de claritate, la perioade de distragere a atenției și chiar absență. Realitatea exterioară, grosieră prin natură, are multe fluctuații, incertitudini și este în cele din urmă trecătoare. O experimentăm prin corpul fizic.
Starea de vis aduce o conștiință interioară, imaginativă, dramatică și colorată, se schimbă rapid și are o natură subiectivă. În vise ne creăm propria realitate, cu propriul simț al timpului și al spațiului, dar cu un efect minim asupra vieții noastre exterioare. În mod obișnuit, considerăm că lumea viselor este ireală, în comparație cu realitatea pe care o acordam lumii exterioare. Cu toate acestea, visele și experiențele astrale au propria lor frumusețe și fascinație. O experimentăm prin corpul subtil.
Somnul profund ne atrage într-un tărâm al conștiinței nemanifestate în care totul este ascuns și readus la forma sa inițială, de sămânță. Somnul profund funcționează ca sursă și suport a stărilor de veghe și visare, fără de care nu ar putea funcționa. Este starea supremă de odihnă și reînnoire pe care o așteptăm cu nerăbdare când mergem la culcare. În somnul profund simțim pacea și odihna. Este o stare de Samadhi care apare natural însă nu suntem conștienți de ea. O experimentăm prin corpul cauzal.
Aceste stări ale conștiinței sunt interconectate și au mai multe trepte; de exemplu ne putem trezi visând cu ochii deschiși sau putem fi conștienți în timpul somnului etc.
Fie că suntem în starea de veghe, fie că visăm, fie că dormim, nu conștientizăm a patra stare numită turiya, care este o conștiință superioară, este Sinele martor. Această conștiință superioară poate fi dobândită prin practicarea dhyana, concentrarea într-un singur punct a minții.
Turiya este substratul care stă la bază și transcende cele trei stări comune ale conștiinței, conștiința de veghe, visare și somn adanc, este starea spirituală transcendentă, nonduală.
Această stare înaltă de conștiința este tratată în vechile scripturi hinduse, Upanishadele. În Mandukya Upanishad, turīya este descrisă ca fiind absolutul sau a patra stare a Conștiinței, ce transcende toate manifestările cauzale, subtile și grosiere. În timp ce conștiința de veghe (jagrat) este externă, conștiința visului (svapna și sushupti) este internă, această conștiință nu este nici externă, nici internă, nu este nici trezirea, nici visarea, nici somnul adânc, însă ea le conține pe toate și nu le neagă.
Pentru o înțelegere mai ușoară putem face analogia cu evolutia educațională a unui individ care parcurge școala primară, gimnazială, liceul și termină facultatea. Finalizarea studiilor universitare nu înseamnă că neagă celelalte studii, ci le include, le sublimează într-o condiție mai înaltă.
Astfel, când ne ridicăm conștiința peste cele trei stări de jagrat, svapna și sushupti în timpul meditației, o a patra stare ia naștere în noi, se trezește.
Turiya este acea stare în care sufletul individual se odihnește în propriul Sat-Chit-Ananda Svarupa, natura sa de existență pură – conștientizare pură – extaz pur sau în cea mai înaltă conștiință brahmică atinsă în Nirvikalpa Samadhi, al doilea nivel de Samadhi, numit în tradiția yoghină hindusa Asamprajnata Samadhi.
În nirvikalpa samadhi, ego-ul și samskaras, impresiile mentale sau emoționale, se dizolvă lăsând în urmă doar conștiința pură. În aceasta stare, Atman (sinele individual) și Brahman (conștiința universală) fuzionează. A fost descrisă ca o stare de unitate, fericire nelimitată sau extaz adevărat, o stare dincolo de minte. Nirvikalpa samadhi apare spontan și, prin urmare, nu poate fi practicat în sine. Pentru a ajunge la această stare, trebuie respectați cei opt pași descriși de Patanjali în Yoga Sutra.
Scripturile hinduse vorbesc, despre o a cincea stare, numită turiyatita („dincolo de a patra”). Aceasta este cea mai profundă stare supraconștientă realizabilă, starea dincolo de orice formă de conștiință. Este descrisă ca o stare a conștiinței martor sau ca stare de conștiință pură. Când devenim pe deplin stabiliți în turiya și nu ne mai identificăm cu mintea, intrăm în starea turiyatita și în cele din urmă in nirvikalpa samadhi, samadhi fără fluctuații, cea mai înaltă formă a realizarii de sine.
Swami Lakshmanjoo, unul din marii înțelepți ai shivaismului kashmirian spunea ca cea mai înaltă stare de conștiință a ființei umane, turyātīta, există în fiecare stare a ființei umane, este acolo și că între cele trei stări de conștiință ale ființei umane, starea de veghe, visarea și somnul profund, există un spațiu, un punct de trecere care este atins la fiecare trecere dintr-o stare de conștiință în alta. Aceste tranziții au loc automat în fiecare ființă umană.
Această joncțiune este de fapt a patra stare, turiya, ce nu poate fi obținută prin concentrare. Dacă ne concentrăm asupra ei, dispare. Conștientizarea acestui punct de trecere se poate face numai prin practica concentrării minții între oricare două mișcări sau două respirații, a pauzei dintre ele.
Raportat la nivelul de conștiință la care se află, turiya este definită diferit de către oamenii obișnuiți, de către yoghini și de către oamenii luminati, (jñānīs).
Oamenii obișnuiți o numesc turiya, care înseamnă „a patra”. Folosesc acest nume deoarece nu au un nume descriptiv pentru această stare, nefiind conștienți de ea și neavând o experiență a ei.
Yoghinii au atribuit numele rūpātītā acestei stări deoarece au depășit atingerea sinelui și acum sunt în etapa stabilirii în sine, pe care o experimentează în turiya.
Pentru oamenii luminați, jñānīs, întreaga existență universală se găsește colectată în această stare de turiya, nediferențiată, pe care o numesc pracaya.
În starea turya jāgrat mintea se retrage complet, își încetează funcțiile sale, iar mintea universală devine activă. Se numește manonmanam, „dincolo de sfera minții”,.
În starea turya svapna, yoghinii intră în regiunile fără limite ale Cunoașterii. Se numește anantam, „nelimitat”, deoarece aici se găsește natura nelimitată a Sinelui. Aceasta este starea Ființei nelimitate.
În starea turya suṣupti, totul apare ca formă a energiei Shakti, iar conștiința turiya este cea mai vie, cea mai puternică. Se numește sarvārtham deoarece în această stare, deși suntem nelimitați, vom găsi toate limitările universului.
Turyātīta este acea stare de plenitudine absolută a Sinelui pe care o găsim în Samadhi, în care Sinele este plin de toată conștiința și fericirea. Este într-adevăr ultima și suprema stare a Sinelui, starea de realizare a Sinelui. Pentru cei care intră în această stare totul este Shiva, divinitatea. Prin această stare se ajunge la eliberarea cunoscută sub denumirea de jivanmukti sau moksha.
Oamenii obișnuiți care nu cunosc Turyātīta o numesc acea stare care se află după starea a patra, turiya, iar jnanis o numesc mahāpracaya, care înseamnă „totalitatea supremă nelimitată și inexplicabilă”.
Abhinavgupta spunea ca atunci când conștiința universală este absorbită în natura noastră, este starea turiya, iar când conștiința universală este extinsă peste tot, aceasta este Turyātīta . (Tantrāloka 10.288)
Surse: lakshmanjoo academy.org ; themodernvedic.com; swami-krishnananda.org; shiva sutras – The yoga of supreme identity; himalayanacademy.com.
