Însetat de cunoaștere, Van Lysebeth (1919-2004), belgian la origine, a descoperit yoga în anii ’30, într-o perioadă în care, în Europa nu era simplu să înveți și să practici această disciplină.
Inițial a fost interesat de hipnoza și explorarea interioară. „A fost hipnoza, care, foarte devreme, la sfârșitul adolescenței, m-a făcut să descopăr potențialul imens al psihicului uman, mai ales că în cărțile găsite la librăria mea second-hand, am aflat indicii extraordinare despre hipnoză și autosugestie. Totuși, când am fost la dentist, mă durea! A fost o anomalie acolo și tocmai aceasta m-a condus mai târziu către yoga. Prin meditație am scăpat repede de ea.”
Citind una din cărțile lui Swami Shivananda (1854–1934), fondatorul „Divine Life Society” din Rishikesh, devine interesat de textele marelui maestru yoghin hindus, pe care și le-a comandat direct în India. L-a cunoscut personal pe Swami Shivananda în aprilie 1963. Cei doi bărbați s-au recunoscut. Maestrul a văzut talentele discipolului și ca toate întâlnirile cu sufletele mari (Mahatma), întâlnirea cu Swami Shivananda i-a schimbat viața lui Van Lysebeth.
Câțiva ani mai târziu, acesta povestea cu emoție, cum celebrul maestru i-a sugerat, să creeze o revistă, „André tu trebuie să scrii o revistă”. Iar răspunsul, a fost în mod firesc „Da”. „Abia după ceva timp – a spus Van Lysebeth – mi-am dat seama de rolul meu și de tot ce presupune acesta. Nu știam de unde să încep, dar am început...”. Cu seriozitatea și determinarea pe care le-a avut în atingerea scopurilor sale, s-a pus imediat pe treabă, trimițând primul număr al revistei „Yoga” lui Swami Shivananda, cu o luna înainte ca acesta să treacă în neființă, în iulie 1963. Este de remarcat faptul că în mai bine de treizeci de ani, revista nu a folosit niciodată venituri din publicitate.
Timp de multe decenii, publicația a hrănit, stimulat și informat mulți practicanți de yoga din toată Europa. Van Lysebeth a fost și unul dintre fondatorii Federației Belgiene de Yoga (1964) și ai Uniunii Europene de Yoga (1971). Fiind un spirit liber, a decis ulterior să renunțe la aceste roluri instituționale și s-a retras din organizații, pentru a se dedica complet revistei și cursurilor de formare.
Înțelesese că sarcina care i-a fost încredințată de Swami Shivananda era să răspândească yoga în Occident și pentru a face acest lucru posibil, s-a dedicat pregătirii viitorilor profesori.
În 1964 ajunge la K. Pattabhi Jois, (1915–2009) maestru ashtanga vinyasa, fiind primul lui discipol occidental. A studiat 3 luni cu acesta, nu a practicat metoda sa, dar inspirat de el, publică în 1967, lucrarea Yoga – Self taught, deschizând drumul și altor căutători din Occident spre învățăturile maestrului. Jois a subliniat constant importanța disciplinei și a devotamentului în practică, dar și importanța respirației în fiecare postură. Spunea: „Exersează și totul vine de la sine”.
A fost atras și de stilul de predare al maestrului BKS Iyengars (1918-2014) considerat unul dintre cei mai importanți maeștri yoghini din lume, fondator al Iyenegar yoga - care pune accentul pe execuția asanelor: detalii, precizie și aliniere.
Van Lysebeth, a fost unul dintre cei mai importanți instructori de yoga occidentali, promotor al stilurilor hatha yoga și tantra, autor al mai multor cărți și publicații, prin care a făcut cunoscută mitologia și practica yoghină străveche, utilizând un limbaj modern, pe înțelesul europenilor.
Pentru mulți practicanți, abordarea acestei străvechi discipline venite din India, a început prin intermediul acestui mare revoluționar, care a știut să vorbească occidentalilor pe limba lor, respectându-le mentalitatea, fără a trăda vreodată sensul profund pe care yoga clasică îl are în sine.
Susținea că tantra implică o căutare a realității care nu contrazice nici știința, nici religia. Pentru Tantra, toate nenumăratele forme de energie din univers - gravitația, coeziunea nucleară, electromagnetismul - există în întregul cosmos. „Din punct de vedere științific, universul este un continuum gigantic care variază de la dimensiunile subatomice la cele astronomice. Tantriştii au perceput această unitate de peste treizeci și cinci de secole”, afirma el.
În 1967, a publicat prima sa lucrare „Învăț Yoga”. Urmează „Îmi perfecționez Yoga”, „Pranayama”, „Sesiunea mea” și „Tantra - cultul feminității”, în 1988. Lucrările sale sunt de notorietate, fiind traduse în aproximativ zece limbi.
În anii șaptezeci, a început un nou proiect, „Vacanța de yoga”, care consta în alegerea unui loc plăcut de vacanță, unde, să practici de două sau de mai multe ori pe zi, posturi de yoga, pranayama și meditație. Proiectul său a devenit popular și l-a condus la înființarea cursurilor de instruire pentru profesorii de yoga, care, la rândul lor au devenit populare și astfel, André Van Lysebeth a devenit unul dintre cei mai influenți profesori de yoga din Europa.
Citește și: despre-nicolae-c-tufoi-pionier-al-practicii-yoga-romania
André a fost un om de acțiune, practic, care s-a pus în slujba disciplinei yoga, printr-o muncă neobosită de diseminare a acesteia. A contactat și a invitat în Europa, mari maeștri și profesori indieni, participând personal la conferințe și congrese în diferite țări.
Pe 28 ianuarie 2004, după câteva luni de boală, André a încetat din viață, lăsându-ne moștenire sensul profund al muncii sale de o viață, în care seriozitatea, corectitudinea și tradiția se îmbină într-o singură viziune.
Surse: yogavanlysebeth.com, integralyogamagazine.org, Wikipedia, yogajournal.it
