Victor Marius Beliciu de peste 20 de ani performează la sitar - un instrument muzical indian cu coarde. Sitarul face parte din gama instrumentelor Veena (familie de instrumente cordofone din sub-continentul indian) pe care le regăsim inclusiv în mitologia și textele sacre hinduse. Pentru a putea deprinde tainele acestui instrument și a face performanță este nevoie de timp, răbdare, dedicare și perseverență, fiind un instrument la care se poate cânta atât pe orizontală cât și pe verticală iar pentru a face o notă să sune cum trebuie necesitând poate și 6 luni de practică.
Înclinația spre cultura și filosofia indiană a deprins-o de la tatăl său, care practica Hatha Yoga cu mult înainte de anii ‘89. Ascultându-l pe Ravi Shankar, muzician și compozitor indian, un virtuos al sitarului, Victor încerca să transpună rag-urile pe chitară, pe care o învățase la școala de arte populare.
Citește și: Ignoranța, cauza suferinței
Pasiunea față de sitar la dus la început în Budapesta, după terminarea liceului, unde a studiat câțiva ani alături de Andras Kozma. Însă, pentru a putea înțelege în profunzime rag-urile „nu poți fi străin de spiritualitatea și filozofia Indiei” așa cum spune însăși artistul, motiv pentru care a plecat în India cu o bursă guvernamentală ICCR pentru a studia muzica clasică indiană, fiind singurul român care pleca cu o astfel de bursă. Aici a petrecut 7 ani alături de maestrul de faima mondială Pandit Debhu Chauduri, studiind stilul Dhrupad (muzică clasică hindusă ce era cântată doar în temple și casele regale) aplicat pe sitar. Acest gen muzical (Dhrupad), în urmă cu mii de ani, se cânta doar în temple, iar apoi, cu timpul, a intrat în apanajul curților regale fiind disponibil unui număr mic de oameni, unui auditoriu restrâns.
Mai multe despre Victor în interviu oferit în exclusivitate pentru Yogasat:
Te rog spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Tatăl meu practica Hatha Yoga cu mult înainte de ‘89 și eram și eu pasionat de acest lucru, interzis în România în perioada aceea. Învățasem să cânt la chitara la școala de arte populare si tot ascultând Ravi Shankar încercam să transpun rag-urile pe chitara. După revoluție am continuat să cânt ragurile în sahaja yoga și o indiancă căsătorit în România mi-a adus primul sitar din Maharashtra. După ce am terminat liceul am studiat sitarul cu Andras Kozma la Budapesta câțiva ani, apoi am plecat în India cu o bursă guvernamentală ICCR pentru studierea muzicii clasice indiene. Am studiat stilul Dhrupad aplicat pe sitar timp de șapte ani cu maestrul de faimă mondiala Pandit Debhu Chauduri (decedat recent de covid-19).
Promovez acest instrument de peste 20 de ani concertând la numeroase evenimente naționale și internaționale și am avut oportunitatea să cânt în concerte atât în India și Europa, inclusiv pentru personalități cum ar fi președintele României, președintele Indiei, diverși Ambasadori.
Ce este sitarul? Ne poți spune o scurtă istorie?
Sitarul a fost inventat de un poet și muzician persan : Amir Khusro care a trăit in Delhi. El a adus anumite modificări la Tritantri Veena si a numit-o sitar. În India toate instrumentele cu coarde intra în categoria Veena, Demonul Ravana din Ramayana cânta la o Veena, care nu avea, evident, coarde de metal ci din intestine de capra.
Ce legătură este între sunetele sitarului și matematică?
În matematică notele muzicale sunt reprezentate prin frecventa sunetelor emise, aceste frecvențe sunt numere reale, cum între oricare doua numere reale putem găsi oricând un al treilea la fel și în muzică între oricare două note muzicale putem găsi alte note, la instrumentele temperate europene, nu putem avea note suplimentare aflate între doua note consecutive (microtonuri), la sitar în schimb putem.
Ce este Raga?
Un raga nu poate fi redus la un buchet de note muzicale, el reprezintă un concept abstract și complex care descrie : un sentiment, o stare interioară, o trăire, o comuniune, o meditație, o contemplație și încă mult mai mult de atât. Un raga este un diamant șlefuit iar artistul este cel care dezvăluie rând pe rând, fiecare fațetă auditoriului.
Pe vremuri yoghinii învățau sutrele cântându-le. Care este legătura? Ne poți explica?
Așa cum undele electromagnetice reprezintă un vehicul pentru sunete și imagini, muzica este un vehicul excelent pentru încărcătura energetică conținută în sutre, în mantre, în plus limba sanskrita este foarte muzicală și ritmică. Dacă formatul clasic reprezintă intonatul sutrelor folosind trei note muzicale, acum sunt multe încercări (reușite) de a avea o întreagă linie melodica suprapusa unui stil muzical ambiental care nu respecta neapărat rigorile unui raga și nu conține elemente interpretative de dificultate mare dar care, altfel este foarte expresiv și sensibil.
Cine este baba-sitar al tău?
Gurul meu este Pandit Debu Chaudhuri, maestru al stilului Senia Gharana.
Particularitatea școlii Senia este dată atât de construcția sitarului care are numai 17 freturi și un glisando de 5 note pe fiecare fret cât și de stilul Dhrupad de interpretare creat de legendarul Mian Tansen de unde vine și numele Senia. În prezent exista un număr foarte mic de artiști care interpretează la sitar acest stil muzical.
Este apreciat acest gen de muzica în România? În ce măsură?
Acest gen muzical (Dhrupad) s-a cântat doar in temple cu mii de ani în urma și apoi cu timpul a intrat în apanajul curților regale fiind disponibil unui număr mic de oameni, unui auditoriu restrâns. Tansen cânta la curtea regala lui Akbar însă gurul său care trăia în junglă a refuzat categoric să cânte în fața regelui sau în public fiind un ascet. În ultimul secol acest gen muzical a ajuns și în sălile de concerte. Publicul este surprins și apreciază această muzica, însă cunoscători exista în continuare destui de puțini.
Este important să știi filosofia Indiei (Mahabharata, Vedanta) ca să înțelegi muzica ta?
Nu poți fi străin de spiritualitatea și filozofia Indiei și în același timp să mergi în profunzimea interpretării rag-urilor.
Muzica clasică indiană nu poate fi scoasă din context, nu în sensul limitării ei la un grup geografic sau etnic (eu o consider universala, o muzica complet conectata cu natura) vorbesc în sensul că nu o putem separa de structura ei interioară, de filozofia ei. De exemplu tal-urile folosite creează un format circular în muzica indiana pe când cea vestică este lineară, se trece de la o etapa la alta secvențial fără să se revină.
În schimb sitarul, da, poate fi scos din context, se poate cânta cu el orice fel de muzică, clasică europeană, pop ,sacra, ambientală ... Sitarul poate fi combinat cu succes cu diverse instrumente muzicale cu succes, cu dudukul armenesc de exemplu, cu erhu-ul chinezesc, cu pianul, etc…
Revenind la întrebare este mai bine poate să o trăiești decât să o înțelegi.
Mulțumim Victor pentru interviul acordat.
Click aici pentru a-l asculta pe Victor cântând la sitar și a-i urmări activitate.
