Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.
Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide.
Matei 7:7-8
“Era mai ușor de contrazis păgânismul, cu caraghioasa idolatrie și magie, ori les majestatis, însă azi s-a făcut tăcere în ceruri. Minuni nu mai au loc, toți par părăsiți, Hristos nu mai are unde să-și plece capul pe Terra. satan se trufește cu știința, pacea, egalitatea, progresul, înțelepciunea etc. schimbă idolatria din templele păgâne în laboratoare terestre, se preface că luptă contra ideilor false, obscurantismului, superstiției, închistării egoiste etc., dar pe lângă ele dă lovituri dogmaticii și misticii ortodoxe creștine. (..) Înșelarea este, în mod special, asupra celor ce s-au înșelat pe ei înșiși, a fariseilor care nu vor să primească niciun sfat de la nimeni, decât de la fiară, prin modernism și minciună diabolică.” (Nil Dorobanțu, Apocalipsa)
În epoca post-adevărului, minciuna e luată drept adevăr, iar falsul drept autentic. Termenul post-adevăr este asociat cu postmodernitatea și a fost folosit prima oară în anul 1992 de Steve Tesich, într-un articol despre scandalul Watergate și războiul din Iraq, evidențiind că trăim în epoca în care minciunile sunt spuse ca adevăr, iar faptele sunt ascunse. Pentru McIntyre, post-adevărul reprezintă o „formă de supremație ideologică, prin care practicanții săi se străduiesc să determine pe cineva să creadă în ceva, indiferent dacă există sau nu dovezi cu privire la acel fapt”.
Manipularea, interpretrările subiective şi relativizarea Adevărului triumfă azi în toate domeniile; ne este livrată informație îmbrăcată în așa fel încât să ne satisfacă interesele, aşteptările si dorinţele și să ne întărească bias-urile și „bulele” de care aparținem. Minciuna triumfă cu atât mai mult în domeniul spiritual, acolo unde Adevărul depăşeşte ordinea presetată mental, în ordine logică formulat, căci acesta(Adevarul Absolut) ține de mistică de inefabil, de mister. El este doar revelat. Ne putem lesne înșela crezând că Îl deținem prin intelegere ratională, dar să fim la mare distanță de el, de fapt. Din fericire, practicile spirituale autentice au o „cheie” de descifrare a Adevărului. În nicio epocă, oricât de întunecată ar fi, chiar și în Kali Yuga, Adevărul nu poate fi permanent ocultat de minciună. Sfinții, trăitorii autentici din orice tradiție spirituală sunt ei înșiși dovada - Calea, trăind revelația și dobândind Adevărul absolut. Ideea că doar o mişcare/grupare religioasă este deţinătoare a Divinului Absolut, omniprezent, omniscient, omnipotent, nu poate sa conducă decât la izolaţionism, negare sectarianistă si conflict inevitabil.
Confuzia între mişcarea New Age și Yoga autentică
Yoga are o tradiție milenară. Dovezi istorice ale civilizației din Valea Indului sunt consemnate de peste 3000 de ani; dovezi ale practicii Yoga sunt de peste 2.700 de ani î. Hr., iar ale practicii meditației (dovezi arheologice cu picturi rupestre reprezentând oameni în postura meditației) – de peste 5000 de ani. În ultimii 200 de ani, începând cu secolul 18, scrierile hinduse au început să fie cunoscute în Occident, cu precădere în rândul intelectualilor (filosofi, scriitori, lingviști, orientaliști - Einstein, Emerson, Thoreau, Huxley, Hesse, Carl Jung, Arthur Schopenhauer, Schlegel, Voltaire, Rudolf Steiner, Sir William Jones și alții), ca urmare a traducerii lor din sanscrită, de către o serie de erudiți. Yoga și meditația au ajuns în SUA în secolul 20, de către Vivekananda și au fost popularizate ulterior de Paramahansa Yogananda.
Mișcarea New Age a luat naștere începând cu anii ’70 în UK. Ea a fost amplificată de popularitatea The Beatles, care au inclus filosofia hindusă în cântecele lor și s-au asociat cu guru Maharishi. În SUA, New Age a luat amploare pe parcursul anilor ’80 și ’90, concomitent cu mișcarea Rajneesh a excentricului Osho - cunoscut ca „sex guru” în India și „Rolls-Royce guru” în SUA. Influențată de ocultismul secolelor 18 și 19, New Age a importat și distorsionat conceptele canonice ale gândirii teozofice, Yoga, gnosticismul și misticismul creștin și a făcut un “ghiveci” (melting pot) de practici pseudo-spirituale: neopăgânism, șamanism, ocultism, astrologie, alchimie, parapsihologie, magie, fenomenul O.Z.N., channeling, reiki, cristale, medium, ghizi spirituali, îngeri, rituri pre-creștine, cultul fertilității, adorarea mamei Gaia. În SUA, profund dominată de materialism și orientată către beneficiul imediat, practica Yoga autentică a fost denaturată în practică New Age. Ceea ce se practică preponderent atât în SUA, (cât și în România), în zilele noastre, nu poate fi numită Yoga, ci circ.
Patanjali – misticul care a sistematizat învățătura Yoga (aprox. 200 î. Hr.), a descris 8 ramuri ale sistemului Yoga autentic: Yama, Niyama, Asana, Pranayama, Pratyahara, Dharana, Dyana și Samadhi. Astăzi, cu indulgență putem spune că se mai practică o singură ramură Yoga, și anume Asana. În esență, însă, nici aceasta nu se mai practică corect; dat fiind că cele 8 ramuri sunt întrepătrunse. Asana nu este fitness sau pur și simplu exercițiu fizic; Asana fără awareness, fără atenție asupra respirației și conștientizare a posturii, nu reprezintă Asana, ci gimnastică. Totodată, practica asanelor sau a oricărei ramuri, fără fundamentele Yoga – principiile Yama și Niyama, nu reprezintă esența Yoga, ci o denaturare. În termenii lui Sri K. Pattabhi Jois, “Yoga este o practică internă. Restul este doar circ.”
Citește și: istoria-yoga-degradarea-practicilor-originale-partea-4-indepartarea-de-raja-yoga
Atât Patanjali cât și învățătorii autentici care i-au precedat, au evidențiat importanța principiilor Yama și Niyama în Yoga. Fără disciplină și moralitate, nu se numește că practici Yoga. Acestea sunt (Yama): non-violența (în gândire, vorbă, faptă, intenție), adevărul, să nu furi, abstinența, lipsa lăcomiei și (Niyama): puritatea interioară și exterioară, mulțumirea cu ceea ce ai, disciplina, studiul de sine, renunțarea.
Sigur că practicanții formelor New Age nu cunosc și nu respectă principiile de moralitate Yoga. La fel cum o parte din creștini nu adoptă în viața lor cele 10 porunci date de Iisus Hristos. Superficialitatea nu ține de o anumită doctrină; ea este universală. Peste tot și în toate timpurile, oamenii au denaturat învățăturile canonice, și-au făcut „chip cioplit” și s-au închinat zeilor falși. Câți dintre cei care practică azi Yoga cunosc învățătura Upanișadelor? Știu cine este Krishnamacharya și care este învățătura sa, știu cine este Vivekananda, cunosc și trăiesc învățătura lui Mahatma Gandhi? Câți dintre cei care acuză Yoga și o asociază cu degradarea anumitor mișcări orientate spre sexualitate si trivialitate știu cine a fost Nicolae Tufoi? Sau menționează practicanți români serioși – cum sunt Brâncuși, Mario Sorin Vasilescu, Irina Holdevici, Petru Culianu, Mircea Eliade, Alexandru Simionescu, Sergiu Al. George și mulți alții?
Creștinismul și alterarea (manipularea) învățăturilor originale
Nici învățătura creștină autentică nu a fost ferită de rătăciri, înșelări și ocultări. Ceea ce numim azi creștinism reprezintă doar o mică parte din ceea ce Sinoadele ecumenice au decis ca „dreapta credință”. Conciliile de la Niceea, care au pus bazele dogmatice și canonice ale creștinismului, au trunchiat învățătura hristică și au menținut ce era de folos în contextul vremurilor de atunci. La acel moment alte forme de creștinism fuseseră „deja excluse, suprimate, reformate sau distruse”.(Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew, Bart D. Ehrman)
„Ca să spun adevărul, înclin să mă feresc de orice adunare a episcopilor, pentru că până acum n-am văzut niciodată vreun Sinod care să se sfârșească cu bine sau care să alunge relele în loc să le crească. Pentru că la aceste întruniri (și nu cred că mă exprim prea aspru aici) arțăgoșenia de nedescris și ambițiile prevalează [...] de aceea m-am retras și mi-am găsit liniștea sufletească în singurătate” -
Sf. Grigorie de Nazians, Ep. Ad. Procop., 55 vechea ordine
„Într-adevăr, lenea și corupția, împreună cu luptele pentru putere și conformismul impus au devenit trăsăturile principale ale mișcării creștine din secolul al IV-lea, aproape imediat după ce ea a devenit biserica de stat oficială (Johnson 1976). Astfel, spre exemplu, episcopii creștini nu mai erau liderii unei secte stigmatizate, dar care creștea rapid, ci au fost «rapid asimilați drept funcționari cvasi-lumești printre mandarinii care administrau imperiul» (Fletcher, 1997, 22).
Bisericile din casele oamenilor au fost înlocuite de splendide clădiri publice, întreținute prin dărnicia imperială. Contrar a ceea ce se crede îndeobște, convertirea lui Constantin nu a produs triumful creștinismului. Mai degrabă, ea a fost primul și cel mai important pas care i-a încetinit evoluția, i-a supt vlaga și i-a alterat viziunea morală. Cele mai multe rele asociate cu creștinismul european începând cu mijlocul secolului al IV-lea pot fi identificate ca izvorând din oficializarea creștinismului.” - Rodney Stark, Secularization, R.I.P.
Atanasie al Alexandriei (367, Epistola festalis) a listat cele 27 de cărți (”sursele mântuirii” care anunţă „învăţătura credinţei” şi „la care nimeni să nu adauge nici să înlăture ceva”) care vor deveni Noul Testament actual. El a semnalat toate apocrifele, de care să nu se țină seama, apreciind pericolul acestor scrieri care puteau ameninţa credinţa Bisericii. Prin urmare, tezaurul gnostic a fost ocultat timp de 1500 de ani, manuscrisele care formează Biblioteca de la Nag Hammadi, fiind ascunse de călugării egipteni la puțin timp după 367. Scrierile descoperite in Egipt, în 1945, la Nag Hammadi, oferă învățătura lui Iisus, transmisă în primele secole creștine și au un profund caracter inițiatic (mistagogic).
Alături de dogmă și formalism – tipic, tipic, și la inimă nimic, cum afirma Părintele Arsenie Papacioc, creștinismul are denaturări – de la vrăjitorie la simoneală (menționată și de Părintele Arsenie Papacioc) și sectarianism. Investigațiile instituțiilor de cult religios din România arată abuzurile (sexuale, financiare), șpaga, ipocrizia, turnătoriile, scandalurile din sânul creștinismului – toate sunt departe de învățătura sacră creștină. Ce să mai spunem de preoții colaboratori ai Securității, în perioada comunistă.
Un căutător spiritual autentic, de asemenea, un creștin autentic posedă însă discernământ. Să nu uităm că S-a spus: Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. Tâlcuirea este că șarpele își păzește întâi de toate capul – simbol al cunoașterii, înțelepciunii, crezului, credinței sau – în creștinism, al Bisericii; însă al Bisericii celei Adevărate, nu ca instituție fundamentată uman, ci al Bisericii ascunse, din adâncul cel mai adânc al ființei noastre. Dacă demonizăm tradiția milenară Yoga din cauza denaturării cauzate de New Age din ultimii 60 de ani, la fel de facil demontăm credința creștină pe fondul practicilor păgâne și abuzurilor care domină instituția Bisericii și o parte a lucrătorilor ei timp de secole. (duhul înșelării)
De ce Părintele Galeriu putea vorbi alături Mario Sorin Vasilescu, la Sala Dalles și nu-l considera pe acesta un rătăcit și practica sa Yoga, o practică demonică? Partea 1 Părintele Arsenie Boca credea în metempsihoză (reîncarnare) – și el, tot un „înșelat”, cum spun unele voci din Biserica creștină. Oare? Să-i studiem învățătura și viața. Ce învață, în esență, creștinismul? Trăiesc creștinii de azi învățătura autentică creștină? Sunt familiarizați cu practica isihastă? Au ei un singur Dumnezeu și Îl iubesc pe acesta cu toată ființa lor, iar pe semenii lor – ca pe ei înșiși? Sunt ei îndrumați și luminați să descopere Împărăția dinlăuntrul lor? Mai urmează ei o practică ascetică, canonică, de desăvârșire a ființei lor?
Este Yoga o practică demonică?
Da, poate fi. dacă e practicată stil new age. Yoga cu ayahuasca, cu degustare de vin, cu canabis, yoga șamanică, cu masaj de relaxare, ritualurile de lună plină, meditații pentru prosperitate și abundență, practicile Kundalini și Pranayama realizate după ureche, asanele executate ca forme de fitness sau din cărți, refuzul de a urma un Învățător autentic, amestecarea practicilor de-a valma – toate reprezintă o trivializare și distorsionare a practicii Yoga autentice.
Yoga practicată astfel poate fi demonică, într-adevăr. Este o practică a duhului răului (în slujba ego-ului, a posesivității). Însă aceasta nu este Yoga. Este înșelare, rătăcire, pseudo-spiritualitate, New Age. Yoga, așa cum poate fi cercetat liber de către oricine este dornic să cunoască Adevărul, este o practică milenară, al cărei scop este transformarea profundă a mentalului și întregii ființe. Este un sistem care practicat în manieră canonică, sub îndrumarea unui Învățător veritabil, duce la cunoașterea Sinelui. Desigur că este necesar discernământ pentru a determina cine este Învățătorul veritabil și pentru a aprofunda și trăi învățătura transmisă de acesta. Este nevoie, în egală măsură, de grație divină. Cu toate că toți suntem chemați, nu toți auzim.
Yoga autentică e la fel de demonică cum este și învățătura transmisă de marii gânditori ai Greciei antice – Socrate, Platon, Aristotel, Pitagora sau pre-socraticii. Și aceștia au îndemnat la cunoașterea sinelui, la retragerea atenției de la exterior, de la simțuri, în interior; și aceștia credeau în reîncarnare, în nemurirea sufletului, în respectarea principiilor moralității, în disciplină; unii din ei aveau școli ezoterice (Pitagora, epicurienii), practicau abstinența, vegetarianismul, mauna. Doar în epoca minciunii poți afirma că e demonică o practică al cărei scop este cunoașterea Sinelui, realizarea potențialului înscris de Creator în ființa umană.
Voci care consideră Yoga o practică satanică, demonică, rătăcire, fac adesea referire la denaturările practicii prin exacerbarea către sexualitate și la cartea Mari inițiați ai Indiei și Părintele Paisie. Similar, e ca și cum extrage din credința creștină doar abuzurile sexuale și financiare din instituția bisericii, preoții care ghicesc și deschid Cartea Sfântă sau mărturiile celor care spun că au avut vise profetice, că vorbesc (fac channeling) cu Sfinți. Rătăciri sunt de ambele părți. Pentru că, ne place sau nu, natura umană este peste tot aceeași – indiferent de “-ism”, ignoranța, minciuna, manipularea, superficialitatea aruncă practicile spirituale autentice în derizoriu.
Faptul că un căutător are o anumită experiență spirituală nu face ca tradiția spirituală să fie mai puțin veridică. Dacă mergi în India și te oprești în primul ashram, nu înseamnă că ai luat contact cu învățătura profundă a unei tradiții spirituale autentice. La fel cum rugăciunea inimii nu „se dă” unui neinițiat, practica Yoga autentică presupune inițiere dată de un învățător autentic; mai exact, un Sfânt. Un Sfânt care nu se consideră pe sine Sfânt, desigur. De aceea, e cu atât mai greu să ajungi la Adevărata Învățătură. Ea nu e pe toate drumurile, nici la pomul lăudat. Pentru a o primi e nevoie de smerenie, ascultare, năzuință sinceră de cunoaștere a lui Dumnezeu, discernământ, moralitate, puritate și mai presus de toate, grație divină.
Adevărul e Unul singur. Înțelepții îi dau diverse nume.
Nu am trecut în revistă toate criticile care i se impută practicii Yoga de către anumite voci aparținând religiei creștine. Nici influențele păgâne din dogma creștină sau relatări despre viața lui Iisus despre care nu vorbesc Vechiul și Noul Testament. Articolul de față este o invitație la analiză, la detașarea de fals și cercetarea sinceră, de bună credință a istoriei reale și a învățăturilor practicilor spirituale autentice – fie că sunt ele Yoga, isihasmul, șivaismul kashmirian, sufismul sau sikhismul. Suntem înzestrați cu rațiune și simțire. Prin cultivarea virtuților, puterile sufletului pot accede la cunoașterea lui Dumnezeu în interiorul ființe noastre. Yoga, prin normele de moralitate, disciplină, meditație cu devoțiune și controlul simțurilor îndeamnă la realizarea acestui ideal profund uman. Toate practicile spirituale autentice transmit în esență același Adevăr – există un singur Dumnezeu, iar Acesta ne-a creat doar pentru Sine. Și El a înscris în noi potențialul de devenire asemenea Lui si Una cu El.
Ce este cu adevărat demonic e manipularea, înșelarea. Ocultarea adevărului, dogma, rătăcirea, propagarea falselor credințe, denaturarea faptelor, lipsa smereniei, lipsa blândeții, lipsa omeniei, lipsa dialogului constructiv, lipsa respectului, formalismul dogmatic, condamnarea drepților, asuprirea slabilor, lipsa iubirii față de aproape, lipsa credinței în Dumnezeu și încrederea în mamona, în materialism, judecata aproapelui și minciuna.
În consecință, Yoga poate fi demonică; dacă se înlătură esența ei și se practică forme ale pseudo-spiritualității New Age. La fel cum religia poate fi superstiție, dogmă și înșelare sau formalism pur – ritual golit de esență (ortopraxie). Dacă păstrezi forma (și ea distorsionată) și elimini fondul, mai poți vorbi de esența practicii autentice? Ce acuzi de fapt? Să fim Luminați să nu cădem în înșelare. Nici să ducem pe alții în înșelare, din neștiință sau cu știință.
„Acest scop înalt al cunoașterii Sale dumnezeiasca înțelepciune l-a înfăptuit prin crearea omului ca și corifeu al creației, cu menirea de a-L simți, pricepe și înțelege pe Creatorul său; în consecință, omul e punctul în care se întâlnește firea imaterială cu cea materială; recapitulează în sine întregul univers și este rațiunea creației; faptele sale mărturisesc acest adevăr. Da, omule, Dumnezeu te-a făcut dumnezeu pe pământ! Cunoașterea aceasta ți-a fost sustrasă de păcat și de îndepărtarea de Dumnezeu, care ți-au întunecat limpezimea minții tale de Dumnezeu văzătoare, te-au dus în rătăcire și te-au aruncat în noroiul patimilor care fac strălucirea chipului lui Dumnezeu (din tine) inutilă. Da, omule, cunoaște că ești asemănare și chip al lui Dumnezeu și că ai suflet nemuritor, care a fost menit să trăiască după har în veci; cercetează-te pe tine ca să vezi și să te convingi de mulțimea înfăptuirilor tale care adeveresc nemurirea sufletului tău!” (Despre sufletul nemuritor, Sfântul Nectarie din Eghina)
„Purtaţi-vă poverile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Cristos! Dacă cineva crede că este ceva, când el nu este nimic, se înşală singur. Fiecare să-şi cerceteze propria sa lucrare şi atunci va avea un motiv de laudă numai cu privire la el însuşi, iar nu cu privire la alţii. Căci fiecare îşi va purta propria povară. Cel ce primește învăţătură din Cuvânt, trebuie să-i facă parte din toate lucrurile lui bune şi celui ce l-a învăţat. Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va secera. Cel care seamănă în firea lui va secera din firea lui putrezirea, dar cel care seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţă veşnică. Să nu obosim făcând binele, pentru că, dacă nu vom cădea de oboseală, va veni şi timpul când vom secera. Aşadar, cât avem ocazia, trebuie să facem bine tuturor, în special celor din familia credinţei.” (Galateni, 6:2-11)
material redactat şi realizat de Mihaela Dumitraşcu si Val Voicu
Surse: wikipedia.org, youtube.com, rajras.in (image), wsj.com (image), theenterpriseworld.com (image) cum-sa-nu-faci-yoga-de-la-yoga-rave-pana-la-yoga-cabalina
https://www.yogasat.ro/yoghinii-contemporani-nu-mai-practica-esenta-yoga-parta-vii-saucha
https://www.yogasat.ro/originea-craciunului-o-sarbatoare-precrestina
https://www.yogasat.ro/mircea-eliade-biografia-si-opera-unui-yoghin-roman-partea-i
