„Din fiecare propoziție a Vedāntei, gânduri profunde, originale și sublime se nasc și întreaga lume este pătrunsă de un spirit înalt, onorabil și sfânt. În întreaga lume nu există niciun studiu atât de benefic și înălțător ca Upanișadele (Vedānta). Ele reprezintă produsul unei inteligențe înalte.. E destinat mai devreme sau mai târziu să devină religia oamenilor.” (Prof. Max Muller, filolog și orientalist german)
Sursele canonice ale Vedāntei
Vedānta este unul dintre cele mai vechi sisteme filosofice, bazat pe Vede, scripturile sacre ale Indiei. Fiind una dintre cele șase școli de gândire hindusă (Darśana), Vedānta reprezintă fundamentul filosofic al hinduismului. Spre deosebire de hinduism și oricare alt sistem religios, învățătura Vedāntei este universală, incluzivă și atotcuprinzătoare – ea este relevantă și aplicabilă indiferent de țară, cultură, epocă, religie, rasă sau background religios. Vedānta afirmă Unitatea existenței, divinitatea sufletului și armonia tuturor religiilor. Ea învață că Adevărul este Unul singur, înțelepții îi dau diverse nume. (Rig Veda)
Principalele școli ale Vedantei includ toate sistemele religioase ale lumii și transmit cele mai înalte idealuri din toate Scripturile. Religia sa este inseparabilă de adevărata știință și filosofie – Adevărul reprezintă țelul suprem al ambelor. Max Muller afirma că Vedanta este „cea mai sublimă dintre toate filosofiile și cea mai reconfortantă dintre toate religiile.” Vedānta este exegeza scripturală a părții finale din Vede (a Upanișadelor).
În mod tradițional, literatura vedică se împarte în două secțiuni:
- Purva Mimansa, mai este numită și karma-kanda tratează partea practică, ce ține de karma, dharma, actele cu caracter ritualic îndeplinite de practicant pentru obținerea securității (Artha) și a plăcerii (Kama).
- Uttara Mimamsa, numită și jnana-kanda, este secțiunea dedicată investigației și contemplării, cunoașterii Adevărului Ultim, scopul ultim vizat fiind Moksha (eliberarea).
Istoric, Vedānta a fost numită aupanisada – doctrina sfârșitului Vedelor, doctrina despre cunoașterea lui Brahman (Brahmavidya) și doctrina conform căreia Brahman (divinitatea suprema) este cauza (Brahma-karana-vada).
În timp, terminația anta („încheiere”, „final”) din Vedānta a ajuns să însemne nu atât partea finală a Vedelor, ci culminarea cunoașterii Vedelor – cunoașterea esenței Vedelor.
Astfel Vedānta, în sensul de cunoaștere ultimă sau finală, este cunoașterea care sfârșește orice cunoaștere; acea cunoaștere prin care, realizând-o, cunoști Tot. Aceasta este Brahma Jnana sau Brahma Vidya - cunoașterea Adevărului Absolut, identificarea cu Brahman.
Vedānta este “metafizică pură”, așa cum apreciază renumitul orientalist francez, Rene Guenon. “Obiectul” său de investigație îl reprezintă Absolutul, Nemanifestatul, Realitatea Ultimă, cunoașterea Principiului Suprem organizator al întregii existențe. Ea chestionează fundamentul ultim al realității, relația dintre Atman și Brahman, cauza creației, natura limitării, moksha, stările de conștiință, transmigrația sufletelor, practicile yoga, meditația.
Din cele mai vechi timpuri, natura Realității și esența definitorie a omului au reprezentat obiect de investigație pentru înțelepți. Înainte de măreața filosofie greacă, înțelepții vedici au postulat zeități în spatele forțelor naturale (Agni, Surya, Soma, Indra, Rudra). Primele secțiuni din Vede tratau o pluralitate de zeități și actele ritualice (ceremonii, sacrificii) performate de practicant pentru atingerea unor scopuri lumești (siguranță, plăcere). Mai târziu, filosofii Vedantici au atacat problema Realității; ei s-au întrebat care este explicația universului?; care este natura agentului Suprem?; cine sunt eu?; de ce ne naștem?; ce fundament are existența noastră?. Observând armonia și unitatea naturală, înțelepții au căutat principiul unificator ce poate explica Totul, cauza întregii existențe. Ei au pornit de la pluralitatea de zeități postulate în primele secțiuni ale Vedelor și au redus-o la unitatea ultimă - totul este produs de Rațiune și rezidă în Rațiune, iar Rațiunea este Brahman (Aitareya Upanișad III, 3).
Conform Vedānta, scopul existenței umane este realizarea și manifestarea divinității – adevăratei noastre naturi (cunoașterea lui Brahman)
Citește și: moksha-eliberarea-sufletului-din-samsara
Există trei surse canonice (Prasthanatrayi) ale Vedāntei:
1). Sruti Prashtana – învățătura scripturală revelată, reprezentată de Upanișade (Upadesa Prasthana);
2). Nyaya Prasthana - învățătura bazată pe logică, este reprezentată de Brahma Sutras (cunoscute și ca Vedānta Sutras) – 555 de aforisme care esențializează învățăturile Upanișadelor;
3). Smriti Prasthana (Sadhana Prasthana) – reprezentată de Bhagavad Gita este învățătura datoriei (dharma), partea practică a Vedāntei.
Transmise inițial ca învățătură orală, Upanișadele (1000-300 î.e.n.) reprezintă textele finale din Vede, dar și texte post-vedice. Există mai multe de 200 de texte Upanișad cunoscute, dintre care Mutika Upanișad conține 108 Upanișade considerate canonice.
Majoritatea savanților consideră 10 texte (Dasopanishad – zece Upanișade) ca formând canonul Vedantic și baza filosofiei Vedānta.
Adi Shankaracharya, renumitul filosof hindus, care a contribuit la dezvoltarea școlii Advaita Vedānta, (nonduale), a elaborat comentarii pentru 10 din ele - Isa Upanișad, Kena Upanișad, Katha Upanișad, Prasna Upanișad, Mundaka Upanișad, Mandukya Upanișad, Taittirya Upanișad, Aitareya Upanișad, Chandogya Upanișad și Brihadarranyaka Upanișad.
Citește și: shankaracharya-reformatorul-hinduismului
Etimologic, Upanișadele înseamnă cunoaștere – primită de discipol de la un Guru („a sta la picioarele unui învățător pentru a primi cunoaștere ezoterică), iar într-un sens mai adânc, este acea cunoaștere care distruge cauza Samsarei (ciclul vieții și morții) – cunoașterea care distruge ignoranța. Aceasta este cunoașterea naturii esențiale – Brahmavidya (cunoașterea lui Brahman sau știința Absolutului).
Învățătura Upanișadelor este perenă și universală – ea inspiră căutarea și realizarea Adevărului Ultim, indiferent de castă, vârstă, sex, religie, doctrină filosofică.
Upanișadele oferă calea prin care este realizată natura profundă a ființei umane și este atins scopul ultim al existenței – moksha.
Identitatea esențială dintre sinele individual (Atman) și Sinele Suprem (Brahman) este evidențiată prin cele 4 mahāvākyas (mari afirmații) ale Upanișadelor:
Tat Tvam Asi (Tu ești Acela, Chandogya Upanișad);
Prajñānam Brahma (Înțelepciunea Este Brahman, Aitareya Upanișad);
Aham Brahmāsmi (Eu Sunt Brahman, Brihadaranyaka Upanișad);
Ayam Atmā Brahma (Acest Sine / Atman Este Brahman, Mandukya Upanișad).
Adevăratul lor sens este înțeles abia atunci când sunt transmise inițiatic, de la un Învățător la un aspirant.
“Upanișadele pregătesc, inspiră și conduc aspirantul la cunoașterea și realizarea Adevărului Ultim. În primul rând, filosofia Upanișadelor eliberează aspirantul de sclavia intelectuală față de credința oarbă, superstiții, credințe sectariene și dogme. Apoi, îl ajută pe acesta să își extindă conștiința individuală la Conștiința Universală; astfel, personalitatea este pe deplin transformată, iar individul devine o ființă universală.” (Swami Rama, Enlightenment without God, Mandukya Upanishad)
Învățăturile principale ale Vedāntei, extrase din Upanișade, au fost coordonate și formulate sintetic, sub forma aforismelor în Brahma Sutra (555 de sutre), al căror autor este Badarayana (sec. IV).
Spre deosebire de Upanișade, care sunt texte de tip Sruti – au autoritate prin ele însele, fiind fructul inspirației directe, al revelației divine, Brahma Sutras sunt texte de tip Smriti – autoritatea lor o reprezintă scripturile (Upanișadele), aproape de neînțeles în lipsa comentariilor.
Cele mai recunoscute comentarii asupra Brahma Sutras sunt cele ale înțelepților Shankaracharya (școala Advaita Vedānta) și Ramanuja (școala Vishisthadvaita Vedānta - monism calificat).
Conform lui Swami Sivananda, Brahma Sutras reprezintă Știința Sufletului. Prin studiul lor, este ștearsă identificarea eronată a sufletului cu corpul – cauza suferinței umane și se atinge cunoașterea de Sine.
Bhagavad Gita (Lord’s Song), parte din epopeea Mahabharata, atribuită înțeleptului Vyasa, reprezintă la origini, cartea sfântă a unei secte vișhnuite.
În prezent, în India, Bhagavad Gita este trecută în rândul Upanișadelor, fiind numită Bhagavad Gita Upanișad. Ea sintetizează temele spiritualității indiene – transcendentalismul monist upanișadic, dualismul Samkhya, teismul de tip devoțional și tehnicile spirituale Yoga. Învățătura Upanișadelor este reafirmată în Gita, de aceea este cunoscută ca învățătura practică, reamintită – Smriti Prasthana. Cele 18 capitole ale textului (700 de versuri) reprezintă dialogul dintre Arjuna, eroul poemului și zeul Krisna și evidențiază căile de realizare ale eliberării supreme.
Krishna combate toate îndoielile și ignoranța lui Arjuna și îl încurajează să acționeze cu puritate, forță, disciplină, onestitate, bunătate și integritate. Calea pentru eliberarea din ciclul vieții și al morții nu este non-acțiunea, ci acțiunea consacrată unui principiu superior – atitudinea interioară de sacrificiu, devoțiune, realizarea că tu ești instrumentul prin care divinul acționează – nu ești cel care face, ci cel prin care Se face. Sursele canonice ale Vedāntei sunt comentate în permanență de savanți din întreaga lume, cu scopul de desăvârșire a propriei ființe și împărtășire a cunoașterii sacre a aspiranților sinceri care caută realizarea Adevărului Ultim.
Studiul Vedāntei se poate face prin grația divină, doar cu ajutorul unui Guru pe deplin realizat și poate pune aspirantul pe calea realizării Sinelui. Acesta cere credință (śraddhā) din partea discipolului. Doar atunci când înaintează cu credință și reverență, ochii săi se deschid la vederea adevărului divin. „Sinele nu poate fi realizat studiind Vedele, nici prin inteligență, nici prin ascultare. Pe acela pe care Sinele îl alege, de el Sinele poate fi realizat.” (Katha Upanishad 1.2.23)
„Vedānta, în forma sa nefalsificată, este cel mai puternic sprijin al moralității pure, este cea mai mare consolare în suferințele vieții și morții - indieni, ţineţi de ea!” (Paul Deussen)
Citește și: swami-vivekananda-unificatorul-hinduismului
Surse: jstor.org, wisdomlib.org, Aspects of Vedānta (G.A. Natesan & Co., 1921), Bhagavad Gita (Ed. Herald, 2023).
Vor urma Partea a 2-a și partea a 3-a.
