Transcenderea maya, calea cunoașterii realității ultime
Cunoașterea reală (jnana- gyan yoga) nu este cea dobândită prin intelect, pentru că a şti cu adevărat este in esentă o stare de conştiinţă dincolo de minte. Cunoaşterea la care se referă oamenii in general este doar o percepţie limitată, subiectivă. Cunoașterea omniscientă, nelimitată este atributul unei stări de conștiință înalte, la care teoretic, toți avem acces, practic însă, puțini suntem în stare să ajungem, depășindu-ne condiția de ființe limitate.
Cunoașterea mentală, limitată, se produce prin intermediul celor 3 componente ale minții: manas – mintea senzorială, buddhi - intelectul și ahamkara – ego-ul. Mintea este doar un instrument prin care conștiința explorează lumea exterioară.
În filosofia shivaismului kashmirian acestea sunt descrise ca tattvas – stări de conștiință impure, astfel:
Manas tattva, este instrumentul care colectează percepțiile obiectelor exterioare, prin intermediul simțurilor și cel care creează gândurile. Mă duc sa scriu prezentarea; am văzut ca e soare afară; etc.
Ahaṁkāra tattva este ego-ul limitat, conectat cu obiectivitatea. Este cel care creează conștiința „eu” limitată. Eu fac, eu experimentez, etc.
Buddhi tattva, intelectul, are rolul de a confirma justețea oricărei acțiuni, din punct de vedere intelectual sau moral, deoarece, mai întâi, trebuie determinată corectitudinea unei decizii sau a unei acțiuni și apoi făcută o alegere. Acesta este discernământul. „Ar trebui să fac această acțiune sau nu? Este aceasta decizia corectă sau nu?” Buddhi va răspunde: „Nu, nu ar trebui să o faci” sau „Da, ar trebui să o faci”. „Acest lucru este rău, este greșit să o faci.” „Este bine, ar trebui să o faci.” „Acest răspuns este corect, acest răspuns este greșit.”
Manas procesează informațiile colectate din mediul extern, în buddhi se produce înțelegerea acestor informații, iar în final, ego-ul se atașează acelei înțelegeri (Eu am înțeles, Eu știu).
Aceste trei funcții ale minții sunt însoțite fie de plăcere - sukha, atunci când sattva guna predomină, (Sunt fericit), de durere – dukha, (Sunt trist și supărat) când rajas guna predomină sau de iluzie – moha, (Sunt o persoană foarte importantă) când tamo guna este predominantă.
Sattva, rajas si tamo gunas sunt ingredientele iluzoriului, maya, ce coexistă în proporții diferite, în toate stările de conștiință impure sau pure-impure.
Stările de conștiință de la nivelul minții sunt impure, fiind un rezultat al acestei cunoașteri limitate, în care binele și răul sunt clar diferențiate. Cât timp plutește în dualitate, omul nu poate înțelege deplin nondualitatea, cunoașterea nediferențiată si astfel este supus nașterilor și morților repetate, in diferite forme.
Corpul subtil, sukshmasharira, care funcționează și în starea de somn, reprezintă un obstacol în cunoașterea realității sinelui, din cauza dependenței lui față de plăcere, pe care o caută permanent. El este cel responsabil pentru transmigrarea jīva, sufletul individual, aflat în robie, amăgit și înlănțuit în ciclul nesfârșit al nașterii și al morții (Spanda Kārikā 3.17–18).
Potrivit unor școli de Śivaism, cele opt părți ale corpului subtil sunt formate din:
1. cinci mahābhūtas, (elementele subtile corespondente simțurilor): pământ, apă, foc, aer, spațiu.
2. cinci tanmātra, (simțuri) – elementele subtile: miros, gust, simt tactil, văz, auz
3. cinci jñānendriyas – (organe de percepție ale simțurilor): nas, limbă, ochi, piele, urechi
4. cinci karmendriya organe de acțiune: anus, organe genitale, picioare, mâini, gură
5. antahkaraṇam – mintea, cu cele 3 părți ale sale: manas, buddhi, ahamkara
Acestea sunt tattvas grosiere, numite elemente obiective.
6. cele trei guṇas - sattva, rajas și tamas
7. Prakrti sau materia, este câmpul în care apar și se combină cele trei tendințe, guṇas, sattva, rajas și tamas. Fiind create de prakriti nu sunt considerate tattvas; sunt create așa că ele nu creează; doar conștiința este cea care creează.
8. Pañcatattvas – cele 5 tattvas ale iluzoriului, niyati, kala, raga, vidya, kala
Sufletele umane sunt ținute captive în nivelurile inferioare de conștiință din cauza impurităților - malas, a iluzoriului - māyā și a rezultatului acțiunilor lor trecute – karma. Acestea au ca sursă primară ignoranța, ajnanam.
Citește și: malas-sau-impuritățile-shivaismul-kashmirian
Malas sunt gândurile noastre impure care ne întunecă mintea. Libertatea de gândire este un drept al nostru, însă nu ar trebui să uităm că fiecare gând și fiecare acțiune, revine sub forma karmei.
Murdăria exterioară este ușor de îndepărtat, dar impuritățile minții nu sunt atât de ușor de eliminat. Pentru a ne purifica corpul avem nevoie de mai puțin de o oră, dar pentru a ne purifica mintea avem nevoie de mai multe vieți.
Citește și: ignoranta-o-conditionare-constiintei-ce-limiteaza-fiinta-doua-parte
Maya ne lega în Samsara – ciclul nașterii și al morții, creând impresia de limitare, prin cele 5 moduri:
1. niyati - spațiul – are rolul de a crea impresia limitării în spațiu a conștiinței – purusha, uitând că ea este substratul creației, că este peste tot.
2. kāla – timpul – are rolul de a crea o limitare în timp a conștiinței, uitând că ea este eternă, nelimitată,
3. rāga – atașamentul – are rolul de a crea iluzia de incompletitudine, că trebuie să avem ceva anume pentru a fi împliniți. Purusha simte o lipsă pe care trebuie să o umple.
4. vidyā – cunoașterea – creează impresia că purusha nu este atotștiutoare, deoarece știe doar unele lucruri limitate.
5. kalā. – puterea - creează în puruṣa impresia că are o anumită creativitate, un anumit talent artistic, însă limitat.
Aceste cinci tattvas plus māyā sunt cele șase învelișuri care leagă și limitează conștiința. Îndepărtarea lor se face doar prin grația Divinității.
În filosofia Śivaismului kashmirian, doar conștiința supremă este subiectivă. Restul sunt obiecte, elemente obiective observate de aceasta conștiință. Ele există pentru că această conștiință le percepe. Altfel, ele nu ar exista.
Aspectul subiectiv non-dual al lui Shiva coboară în maya și devine Cunoașterea (pramana) și obiectele (prameya). Subiectivitatea se încheie și începe lumea obiectivității. Unul este perceput ca mai mulți și astfel apare multiplicitatea.
Conștiința supremă tinde să-și uite propria natură (în oglinda maya), dar este conștientă de propria sa natură, deoarece maya- iluzoriul însuși este întotdeauna conștient de sine în planul subiectiv al Sudda tattva.
Cele cinci puteri nelimitate ale lui Parmshiva (Chaitanya, Anand, Iccha, Jnana și Kriya) se contractă după ce intră în câmpul iluzoriului. Astfel apar cele cinci învelișuri, kala, vidya, raga, kala și niyati, din cauza ignoranței.
În filosofia Śivaismului kashmirian, doar conștiința supremă este subiectivă. Restul sunt obiecte, elemente obiective observate de aceasta conștiință. Ele există pentru că această conștiință le percepe. Altfel ele nu ar exista.
Puruṣa nu este un suflet realizat. Puruṣa tattva este limitat, la fel cum este ahaṁkāra tattva. Singura diferență fiind aceea că puruṣa este o stare de conștiință obiectivă, care observă, iar ahaṁkāra este una obiectivă.
Maya reușește să lege conștiința la acest nivel din cauza ignoranței, pentru că puruṣa nu mai cunoaște realitatea propriei sale naturi care este Sat, Cit, Ananada – Realitate (adevăr), conștiință, beatitudine. Astfel, purusa devine o victimă a prakṛiti. Preia iluzia individualității și devine o ființă limitată - jiva.
Conștiința purificată și eliberată de maya, ajunge la nivelurile pure, nonduale, primul dintre acestea fiind Śuddhavidyā tattva. Acesta este atins atunci când puruṣa realizează de fapt propria sa natură, însă această realizare nu este stabilă. Uneori apare, alteori dispare. Și experiența acestei tattva este: „Eu sunt Śiva, acest univers este în dualitate. Acest univers este ireal, eu sunt Śiva.” Aceasta este impresia care vine în Śuddhavidyā tattva și este subiectivitate pură.
Acest nivel este cunoscut și sub numele de „Kriya”, acțiune pură și infinită. Shiva se poate manifesta sub orice formă. Aici „Aham” – Eu sunt se exprimă ca „Aham Idam-Idam Aham” (Eul în acest lucru; acest lucru în Eu).
Următoarele două niveluri de conștiință superioare, Iśvara tattva și Sadāśiva tattva au o puritate și mai accentuată.
Sadashiva tattva este puterea voinței pure (iccha). Ființa înțelege că „Eu însumi sunt tot acest univers”. Aici Shiva-Shakti (Aham) (eu sunt) se exprimă ca „Aham-idam” (eu sunt tot). Eu sunt acest întreg univers. este o stare de conștiință subiectivă.
Ishvara tattva sau Sinele superior este cunoașterea divină, jnana, care concepe creația universului. Aici „Aham” se exprimă ca „Idam Aham „Acest univers este propria mea expresie”.
Forma cea mai pură de conștiință este atinsă în cele două tattvas interdependente: Śakti tattva și Śiva tattva care se manifestă ca eu, eu pur, eu universal. Nu mai apare „acest univers este propria mea expansiune” sau „eu sunt tot acest univers”. Shiva tattva este cea mai înaltă realitate, cea a conștiinței pure și infinite. Este Shiva însuși, starea de unire cu Absolutul. Sakti tattva este un aspect al lui Shiva. Este pură fericire și bucurie care dă naștere nivelurilor inferioare de conștiință.
În final, conștiința supremă, numită Paramaśiva, substrat al întregii Creații, de la cea mai de jos tattva până la cea mai înaltă. Este peste tot și nicăieri. Este ceea ce nu poate fi descrisă, pentru că transcende mintea și iluzoriul - maya. Este primul element din cele 36, conform Shivaismului Kashmirian. Întregul univers este ținut în Chaitanya (conștiința divină) și nu este diferit de acesta în realitate.
Surse: lakshmanjooacademy.org, .hindupedia.com, yogapedia.com, chakras.net, kashmirblogs.wordpress.com