Intr-o torida zi de vara, Swami Vivekananda calatorea la clasa a doua a unui tren. Intrucat Swami nu avea bani de bilet, un bun prieten i-a cumparat biletul.
Pe locul de langa Swami se afla un om de afaceri bine imbracat, care manca o multime de dulciuri si bea sucuri reci. Uitandu-se la Swami, acesta a spus: “Numai daca ai fi muncit la fel de mult ca mine te-ai fi putut bucura de toate acestea”. Cu toate ca nu mancase nimic in ultimele doua zile, Swami a tacut din gura.
Intamplator sau nu, atat Swami cat si afaceristul au coborat in aceeasi statie din tren. Un vanzator de dulciuri statea pe peron, cu taraba plina de bunatati. Imediat ce l-a vazut pe Swami Vivekananda, vanzatorul i-a oferit un scaun pe care sa stea, bauturi racoritoare si dulciuri. Contrariat, Swami a intrebat: “De ce imi dai toate astea?”.
Vanzatorul a raspuns: “La pranz, in timp ce dormeam, am visat ca Lordul Rama ma sfatuia sa iti ofer toate astea tie”.
Swami a inceput sa manance, avand lacrimi de fericire in ochi intrucat realiza ca divinitatea isi manifesta dragostea celor care cred.
