The Great Master (Marele Invatator) sau Huzur Maharaj Sawan Singh Ji a fost un Satguru desavarsit, un suflet realizat, un sfant adevarat, in carne si oase. Blandetea si bunatatea sa pareau ca pot topi muntii. Cei ce l-au cunoscut personal spuneau ca, atunci cand zambea sau radea, parca intreg cerul si tot universul zambeau si se luminau deopotriva. Prin simpla sa prezenta inducea o stare profunda de calm si seninatate.
Sawan Singh (1858-1948) s-a nascut in Punjab, intr-o familie de indieni Sikh. A avut sansa unei bune si vaste educatii. Inca din copilarie, a fost foarte atras de inclinatii spirituale, de adevar si origine, de esenta noastra autentica. A fost crescut in spiritul religiei Sikh, al scripturilor sfinte ale acesteia, precum Granth Sahib. In aceasta compilatie de poeme mistice se vorbeste despre sunetul si lumina interioare, care conduc sufletul inapoi acasa, la Dumnezeu.
CITESTE SIKHISM – CONCEPTE DE BAZA
Huzur Maharaj a cunoscut multi mistici, oameni cu puteri supranaturale, capabili sa infaptuiasca lucruri paranormale, dar nu a fost multumit. Un dor imens il mistuia, un dor de un Satguru (Maestru Sfant) de cel mai inalt nivel posibil. Unul dintre misticii intalniti, fachirul Baba Kahan, din Peshawar, l-a asigurat ca Invatatorul sau este altul si acel Satguru il va gasi la timpul cuvenit.
Sawan Singh a invatat multe limbi straine. A studiat principiile fundamentale ale tuturor religiilor si scripturile hinduse, mahomedane, Sikh, crestine. S-a aplecat asupra scrierilor sfintilor si asupra doctrinelor filosofice si etice. Dupa ce a absolvit scoala din Gujarwal, a servit doi ani ca profesor la scoala militara Farrukhabad. In 1884, a urmat studii superioare de inginerie la Thompson College Roorki. Apoi a servit in armata, ca ofiter de subdivizie, la Muree.
Intr-o zi, a auzit ca sosise pe acolo un mare maestru spiritual. Era Baba Jaimal Singh, cel care avea sa-l initieze pe Calea Sfintilor, supranumita stiinta sufletului. Maestrul ii spusese lui Bibi Rukko, una dintre initiate, ca venise acolo de dragul lui Sawan Singh. Femeia s-a mirat, fiindca Sawan Singh nici macar nu-l cunostea pe Baba Jaimal Singh, nici nu-l vazuse sau salutase vreodata. Maestrul i-a raspuns ca discipolul sau inca nu stia nimic, dar avea sa vina peste patru zile. Peste fix patru zile, Sawan Singh mergea, curios, la satsangul lui Guru Jaimal (reuniune spirituala sfanta).
Tanarul Sawan Singh si-a bombardat viitorul Maestru cu intrebari, curiozitati, framantari, ore si zile intregi. Pana cand acesta, cu rabdare, l-a lamurit pe deplin, apoi l-a initiat. Sawan Singh a indragit atat de mult Maestrul si calea, incat a vrut sa renunte la munca si sa serveasca doar scopurilor spirituale. Dar Baba Jaimal Singh l-a indemnat sa continue ce are de facut acolo unde este, pentru ca aceasta este adevarata seva. Seva inseamna a servi, a le fi de folos celorlalti, in mod altruist, ca si cum munca depusa ar fi o ofranda adusa lui Dumnezeu insusi, cu si din pura iubire.
Baba Jaimal Singh si-a dovedit cunoasterea de dincolo de timp si cu alta ocazie, cand l-a trimis acasa pe Sawan Singh, in clipa in care acesta voia sa vina la un satsang. A urmat sa aiba un accident grav de calarie. A suferit, in agonie, intre viata si moarte. In acest timp, Maestrul sau a meditat zi si noapte, refuzand chiar si mancarea. Dupa o vreme, Baba Jaimal i-a spus lui Bibi Rukko ca Sawan Singh va supravietui si ca il ajutase sa ispaseasca in cateva luni o karma foarte grea, pentru care ar fi trebuit sa sufere cativa ani.
Potrivit invataturilor Sant Mat (Calea Sfintilor), a urma o cale spirituala autentica nu inseamna a renunta la lumea exterioara, a deveni ascet sau a te calugari. Insemna a te dedica vietii interioare, in timp ce continui sa-ti indeplinesti indatoririle din lumea exterioara. Sawan Singh s-a casatorit din frageda tinerete, dar sotia sa a murit inainte de gauna, ceremonia consumarii nuntii. Au urmat 25 de ani de celibat (Brahmcharya), apoi s-a recasatorit cu Shrimati Kishan Kaur si au avut trei copii, dintre care unul a murit. In 1903, in apropierea clipei mortii, Guru Jaimal Singh il desemneaza succesorul sau si, astfel, Sawan Singh incepe sa devina sfantul ramas in istoria spiritualitatii ca Marele Invatator.
Maharaj Ji sau Huzur Maharaj, cum i se mai spunea, a continuat sa serveasca pana in 1911 in serviciul militar. Apoi, s-a pensionat si s-a retras la Beas, unde si-a dedicat restul vietii cautatorilor de adevar si coloniei infiintate de Maestrul sau, in 1891. Asezamantul a fost numit Dera Baba Jaimal Singh si a gazduit si adapostit victimele Holocaustului, indiferent de nationalitatea sau religia lor. A devenit un loc in care cei napastuiti si suferinzi primeau ingrijire si alinare. Acolo, cautatorii de adevar primeau raspunsuri la intrebarile care ii framantau, conform logicii unei credinte moderne, iar cei devotati primeau initierea pe o cale spirituala de inaltare si eliberare a sufletului.
CITESTE GURU NANAK, INDIANUL CARE A RĂSPÂNDIT NUMELE LUI DUMNEZEU ÎN LUME
Marele Invatator a salvat foarte multe suflete si a adus pace si mangaiere pretutindeni, in jurul sau. Munca sa a reprezentat o seva vie, daruita oamenilor, o manifestare vizibila a divinitatii incarnate. Doar un sfant putea sa manifeste practic, prin faptele sale, atata iubire, devotiune, smerenie si altruism. Huzur Maharaj traia si se intretinea din pensia sa si era gata mereu sa se daruiasca altora, neacceptand niciodata niciun dar de la nimeni, nici macar de la discipolii sai. Intregul sau timp era dedicat celorlalti si meditatiei.
Maharaj Sawan Singh raspunzand scrisorilor trimise de cautatori si discipoli
Unul dintre discipolii sai de seama a fost dr. Julian Johnson, un erudit al acelor vremuri, care a scris cartea “Calea Maestrilor spirituali”. Julian Johnson a raspandit lumina invataturilor sfinte in Occident. In mod ironic, modul in care a ajuns el insusi in contact cu ezoterismul indian s-a petrecut pe vremea cand era pastor american, trimis sa propovaduiasca religia baptista in India. Odata ajuns acolo, Julian si-a dat seama ca el era cel care avea nevoie sa invete si ca nu stia nimic, de fapt, despre spiritualitatea autentica.
Teologia, facultatea de filosofie, medicina, aviatia, afacerile de succes, nimic nu a fost de ajuns pentru cautatorul de adevar, dr.Johnson. Julian declara ca singul loc in care dorea sa se afle si sa-si petreaca zilele era la picioarele Maestrului sau. Iar aceasta nu era nicio forma de venerare, de adoratie, era pura iubire pentru un sfant si un maestru spiritual desavarsit, care manifesta practic perfectiunea, prin faptele sale.
Invataturile lui Great Master continua linia predecesorilor sai: Guru Nanak, Kabir Sahib, Tulsi Sahib, Paltu Sahib, Soami Shiv Dayal Singh Ji, Maulana Rumi, Shamz Tabriz, pe calea Surat Shabd Yoga.
“Cand mintea s-a cufundat in interior, gusta o dulceata cum n-a mai gustat niciodata in cele lumesti. Atunci devine supusa si credincioasa. Cata vreme n-a gustat acea dulceata, nu exista dusman mai mare. Principalul factor al acestui succes este efortul discipolului.”
“Cata vreme mintea nu si-a dezvoltat capacitatea de a azvarli, cand vrea, impresiile acestei lumi, ea nu poate sta in interior, deconectata de aceasta lume, nici nu are acces la lumile interioare. Insa mintea are aceasta capacitate si trebuie antrenata.”
“O calatorie de un singur centimetru in interior e mai buna decat o calatorie in jurul globului pamantesc.”
“Brav este acela care are control asupra mintii si simturilor sale, deoarece progresul interior este proportional cu acest control.”
“Suntem asediati permanent de cinci dusmani: pasiunea, furia, aviditatea, atasamentele lumesti si vanitatea. Toate acestea trebuie stapanite, aduse sub control.”
“Cata vreme discipolul nu are control asupra mintii sale si este sclavul propriilor simturi, nu obtine nimic, nici chiar daca sta in meditatie opt ore pe zi.”
“Doar o persoana cu adevarat viteaza poate refuza placerile senzuale atunci cand acestea sunt usor accesibile.”
“Nu se poate patrunde in interior fara castitatea gandului si a actiunii.”
“Daca iti pierzi energiile in placere sexuala, nu poti progresa spiritual.”
“Daca o persoana dedica 20 de ore zilnic meditatiei, dar nu are iubire si credinta, nu poate progresa spiritual nici cat negru sub unghie.”
“Dorintele sunt cauza suferintei, iar cel sarac are dorinte neimplinite. Cel care este eliberat de dorinte este cel mai bogat. Toate dorintele rasar in minte.”
“Ne nastem iar si iar deoarece atentia este profund legata de dorinte, iar dorintele neimplinite aduc atentia inapoi.”
“Cei care au dorinte lumesti ramase in minte, in clipa mortii, va trebui sa se renasca, indiferent de lungile ore devotate practicii spirituale.”
“Daca mintea ar putea azvarli toate dorintele lumesti in clipa aceasta, sufletul s-ar ridica instantaneu, ca din pusca.”
“Cele mai indraznete vise sau fantezii nu pot descrie grandoarea a ceea ce se afla in interior.”
