Samadhi este derivat din termenul sanscrit “sam”, care inseamna “impreuna”, “complet”, “perfect” si “dha” (“care sustine”). Definitia conceptului se refera la o stare de concentrare absoluta. Pentru un practicant de yoga si pentru un adept al meditatiei, semnificatia spirituala a conceptului de samadhi este mult mai profunda. In sistemul clasic al lui Patanjali, samadhi este al optulea si ultimul pas din procesul de meditatie, inainte ca Sinele sa fie eliberat din propria ignoranta, urmand sa intre in starea ultima, Kaivalya, starea de completitudine in singularitate.
In practica yoga, Patanjali a descris urmatoarele etape (pe care le numeste “brate, ramuri”):
- Yama (viata morala)
- Niyama (trai sanatos)
- Asana (postura fizica de yoga sau postura de meditatie)
- Pranayama (constientizarea respiratiei)
- Pratyahara (retragerea mintii de la simturi)
- Dharana (concentrare profunda)
- Dhyana (meditatie profunda)
- Samadhi (iluminare)
Antranga - Samyama
Ultimele trei etape se mai numesc Antranga sau “membre interne” si sunt practicate laolalta, ca o singura practica, numita Samyama sau “constrangere”. Dharana implica efort, Dhyana necesita curgere libera, fara impotrivire, fara efort, iar Samadhi apare de la sine, ca realizare de sine. Se spune ca Samadhi e o stare in care exista constiinta, dar nu exista nimic de constientizat, si exista observator, dar nu exista nimic de observat.
Dharana
Yoga Sutra descrie Dharana astfel: “a aduna mintea sau a o fixa intr-un spatiu bine definit”. Tendinta mintii este sa isi risipeasca mereu atentia, cu mare viteza, si sa uite ca obiectivul sau principal este sa fie constienta de un anumit spatiu si sa ramana adunata in acel spatiu, in acelasi timp. Repetitia procesului de readunare a mintii va dezvolta obiceiul de a mentine mintea concentrata din ce in ce mai mult.
Daca mintea va reusi sa ramana atenta mai mult asupra obiectivului sau decat asupra lucrurilor care o pot imprastia, atunci a reusit sa atinga starea de concentrare. Concentrarea si risipirea (distragerea) mintii curg impreuna. Singura diferenta este ca fluxul concentrarii este mult mai puternic. E ca un flux de apa care poate curge intr-un singur suvoi (un singur jet) sau risipit in mai multe suvoaie (ca printr-o sita).
CITESTE TOT CE TREBUIE SĂ ȘTII DESPRE POSTURA DE MEDITAȚIE
Dhyana
Atunci cand concentrarea este deplina, se transforma in meditatie sau Dhyana. Acesta este al doilea pas. Meditatia incepe cand procesul de concentrare a mintii asupra obiectului care ocupa un anumit spatiu nu este intrerupta deloc de niciun gand sau cand mintea ramane concentrata astfel vreme indelungata, fara intrerupere. Asadar, Dhyana este continuarea Dharanei, iar meditatia este o stare avansata de concentrare.
Practicantii intreaba adesea cand se transforma procesul concentrarii in meditatie. Multi sfinti si yoghini spuneau ca daca mintea ramane concentrata asupra unui singur obiect timp de cel putin 12 respiratii, se obtine starea de meditatie. Daca in rastimpul a 12 respiratii, mintea se muta de la un obiect la altul, ramane in stadiul de concentrare. Cand uleiul curge dintr-un recipient in altul, fiind gros si vascos, are un flux continuu, consecvent. La fel, cand fluxul constiintei curge constant si neintrerupt, aceasta este meditatia. Iar cand acest proces atinge apogeul, se transforma in al treilea si ultimul pas, Samadhi.
Samadhi
Starea de Samadhi apare atunci cand mintea este complet absorbita de obiectul care ocupa spatiul pe care i l-ai alocat. In Samadhi, procesul concentrarii, obiectul concentrarii si mintea care incearca sa se concentreze sau sa mediteze, toate au devenit una. Mintea nu se mai focuseaza pe obiect in mod obiectiv. Tot ce ramane in constiinta este continutul, esenta acelui obiect. In starea de Samadhi, omul mai este constient doar de esenta si nu de detalii sau forma.
Diferenta dintre meditatie si Samadhi este ca, in meditatie, practicantul inca e constient de sine, cel care mediteaza, si de obiectul asupra caruia isi concentreaza atentia. Trei lucruri se petrec simultan in minte:
1. Stii ca meditezi (actiunea de a observa)
2. Stii asupra a ce meditezi (obiectul observat)
3. Stii ca tu esti cel care mediteaza (observatorul)
Dintre cele trei, practicantul trebuie sa fie constient de obiect, cel mai mult, mai presus de sine si de actiune. Cand meditatia devine intensa, cele trei se contopesc si devin una, nu mai sunt separate, si atunci incepe Samadhi sau absorbtia spirituala. Mintea devine absorbita de obiect si nu mai ramane nimic altceva decat obiectul care o absoarbe.
CITESTE CE NU ȘTIAI DESPRE NIDRA YOGA, YOGA SOMNULUI CONȘTIENT
Siddhis
E o stare de liniste deplina, inainte de intrarea in Samadhi. In acea stare, pot aparea diverse experiente care sa distraga mintea. Clarviziune sau senzatii paranormale. Aceste experiente se numesc Siddhis, realizari yoghine pentru cei care nu au ajuns la Samadhi si obstacole pentru cei care au experimentat deja aceasta stare. Siddhis sunt semnul ca practicantul este pe drumul cel bun, catre Samadhi. Cu atat mai mult este nevoie sa se concentreze doar asupra destinatiei si sa nu-si imprastie atentia, sa nu-si piarda concentrarea. Orice gand sau cea mai mica grija legata de exterior, de viata cotidiana, de cei dragi, imprastie atentia si distrag mintea.
Sabikalpa si Nirbikalpa
Yoghinii spun: “Munceste din greu, dar ia-o usor. Atinge cea mai inalta stare, dar nu te lauda cu asta.” Aceasta atitudine se numeste Vairagya si semnifica non-atasamentul de realizarile spirituale ale practicantului. Este o atitudine absolut necesara pentru a proteja si a hrani practica. Este stadiul Sabikalpa, acela in care dispare iluzia si practicantul realizeaza ca doar Dumnezeu exista. Dar sufletul este inca legat de ego, in aceasta etapa, si se poate intoarce de unde a plecat daca se ataseaza de ideea ca “Eu” am realizat aceasta. Sabikalpa Samadhi este uniunea conditionata. Nirbikalpa Samadhi este uniunea neconditionata.
Starea de Samadhi, obtinuta si traita fara efort, in urma practicii intense, se numeste Dharma Megha Samadhi, este o stare de elevare spirituala si de iluminare revelatorie. Este o traire intensa, care nu poate fi descrisa, eliberata de dorinte si atasamente. Se transforma intr-un extaz divin, prin care practicantul nu-si doreste niciun beneficiu care decurge din Samadhi si nimic altceva decat starea aceasta de extaz, in sine. Aceasta este starea de Nirbikalpa Samadhi, pe care se spune ca au atins-o Patanjali si Buddha.
