Yoga este o știință tradițională a Orientului, cu rădăcini străvechi, întemeiată pe revelația divină, care vizează integrarea armonioasă a ființei umane în univers, prin conștientizarea uniunii dintre conștiința individuală și cea universală, având ca scop final moksha, eliberarea din Samsara, ciclul nașterii și al morții. Există multe definiții pentru yoga, aceasta fiind menționată chiar și în textele sacre hinduse, Mahābhārata și Bhagavad Gita.
Acum aproximativ 2200 de ani existau peste 1800 de școli de yoga în India, când Patañjali a definit yoga în celebrul său tratat Yoga Sutra, ca fiind: Yogas citta vritti nirodha. Liniștirea fluctuațiilor minții este premisa practicării yoga. Natura minții este divizorie, duală, mintea fiind un instrument asemănător unui cuțit, disecă și analizează orice aspect al vieții, fără a cunoaște natura vieții. În momentul în care mintea devine inactivă, dar conștiința este prezentă, dualitatea dispare și înțelegem că facem parte dintr-un tot. Aceasta este esența yoga, conștientizarea stării complete de trăire a ființei.
De aici și definiția, yoga este Samadhi, pentru că Samadhi se poate obține numai cu o minte liniștită aflată în una din stările ekagra, concentrată asupra Sinelui sau nirodha, starea supremă, în care mintea a suspendat total procesul de producere al gândurilor.
În Yoga Sutra sunt descrise 8 trepte care trebuie parcurse succesiv pentru a progresa ca nivel de conștiință. Primele etape pregătitoare, considerate căi indirecte către Samadhi, sunt:
- Yamas –reguli care interzic comportamentele distructive; reprezintă un cod moral ce trebuie respectat fără excepție.
- Niyamas –reguli care încurajează anumite comportamente benefice practicantului.
- Asana și ashana – asanele și mâncarea, pregătesc corpul pentru etapele următoare, Pranayama și Dhyana.
- Pranayama – controlul respirației, influențează controlul simțurilor și contribuie direct la liniștirea minții.
- Pratyahara – retragerea simțurilor în minte, în interior; natura minții este de a explora mediul exterior prin intermediul organelor de simț și de acțiune, ele fiind o extensie a minții.
Ultimele 3 etape premergătoare stării Samadhi sunt considerate esențiale:
- Dharana – concentrarea minții într-un singur punct, blocarea minții într-un spațiu determinat.
- Dhyana – stabilizarea minții prin contemplarea unui singur obiect (meditația), acest obiect fiind conținutul unui singur gând.
- Samadhi – starea în care gândul este încă prezent însă obiectul contemplat este perceput ca un întreg, fără a-l analiza.
Există o diferență între Dhyana și Samadhi. Când fluxul minții este întrerupt, este Dhyana. Când acesta curge continuu într-o singură direcție, fără întreruperi, este Samprajnata Samadhi.
Atingerea unei stări Samadhi stabile se face în etape și depinde de experiența yoghinului. Samadhi poate fi clasificat în 2 mari categorii; în Yoga sutra (1.17 -1.23) sunt descrise detaliat, treptele intermediare de evolutie.
Samprajnata Samadhi, starea în care mintea se menține în ekagra, obiectul asupra căruia mintea este fixată este iluminat, iar progresul yoghinului se manifestă în funcție de natura obiectului (grosieră sau subtilă) asupra căruia meditează.
- Atingerea acestei stări nu are ca rezultat eliberarea Sinelui; practicantul trebuie să aibă discernământ, să se detașeze de rezultatele care apar în urma meditației, pentru a progresa în continuare.
- Asamprajnata Samadhi, sau Nirodha Samadhi, starea în care mintea se află în nirodha, fiind starea perfect supraconștientă, care ne oferă suprema eliberare spirituală, moksha.
- Se obține atunci când mintea a renunțat să se concentreze asupra vreunui obiect și rămâne doar sub forma impresiilor (samskaras) care nu mai emit gânduri. Și Samadhi generează impresii în minte care, pe măsură ce aceasta stare devine stabilă, vor estompa celelalte impresii impregnate în minte.
- Nu se obține forțat prin voința, pentru că riscăm să umplem mintea cu tamas, să o scufundăm în lentoare și stupiditate; se obține prin parcurgerea cu efort și perseverență a fiecărei etape din Samprajnata Samadhi.
- Când starea Asamprajnata Samadhi devine stabilă vom descoperi câ Sinele este conștiința pură, lipsită de atribute (nume, formă), nelimitată de timp și spatiu, lipsită de condiționări.
Patañjali spune în Yoga Sutra 1.3 că atunci când mintea este clară precum un lac liniștit, fără valuri, putem vedea fundul lacului, adevărata noastră natură, fără imixtiuni.
- Fără a stabiliza această stare, toate dorințele vor reveni la suprafață și vor agita mintea din nou.
În concluzie, Samprajnata Samadhi și Asamprajnata Samadhi se deosebesc atât prin natura lor, cât și prin mijloacele prin care se obțin, directe sau indirecte. Astfel, pentru Samprajnata Samadhi, dharana, dhyana și samadhi sunt mijloacele directe, favorizante, iar pentru Asamprajnata Samadhi acestea sunt mijloace indirecte. Yoga Sutra 1.20 descrie mijloacele directe prin care starea Asamprajnata Samadhi poate fi atinsă:
- sraddha, credința că yoga pe care o practic este mijlocul prin care voi obține eliberarea sufletului (moksha).
- vyriam, entuziasmul cu care yoghinul urmărește atingerea obiectivul final, moksha (eliberarea)
- smrti, reamintirea principiilor la care ne raportăm în viață; aplicarea lor fără excepție (yama și niyama)
- rtambhara prajna, inteligența sclipitoare ce iluminează adevărul despre natura reala a fenomenelor, este cunoașterea directă, clară, specifică yoghinului, dobândită exclusiv prin practica yoga, prin atingerea stării Samprajnata Samadhi. De aceea, dharana, dhyana și samadhi sunt cauze indirecte în atingerea stării Asamprajnata Samadhi.
