Vedanta ne arată o altă cale care conduce la eliberare (Moksha), Cunoașterea (Jnana), obținută prin studiul vechilor scripturi hinduse. Astfel, Upanishadele (Kaṭhopaniṣad), ne revelează legătura dintre progresul în Samadhi și cucerirea graduală a diferitelor stări ale minții, prin parcurgerea următorilor pași:
1. Retragerea simțurilor (Indriyas) în minte
Se obtine prin tăcere, stabilizarea asanelor, colectarea minții, solitudine, diminuarea dorințelor, liniștire și calm. Atât vorbirea cât și mintea produc agitație. Prin tăcere, rămân de liniștit doar tranzacțiile minții. Deși în această stare identitatea corpului există, treptat, mintea va fi absorbită în cunoașterea sinelui (jnan atma). Chiar și repetarea mantrelor trebuie întreruptă în Asamprajnata Samadhi.
2. Retragerea minții în intelect, Jnan Atma - sinele care cunoaște.
Toate tranzacțiile mentale sunt încetate și mintea rămane doar ca Ego specific. Acesta are un puternic simț al individualității manifestat prin sintagmele: Eu știu, Eu experimentez, Eu simt, etc., fiind urmate de atribute: bun/rău, femeie/bărbat, frumos/urât, etc. Este o stare extrem de limitată a ființei, de aceea este denumit Ego specific.
Se manifestâ prin echipamentul intelectului (Buddhi), are o formă specifică, limitată la complexul minte - corp. Devine o condiționare, prin care Sinele apare ca un Cunoscător (Eu știu,etc) pentru câ mintea este un instrument al cunoașterii.
3. Retragerea intelectului în mintea universală, (Mahan Atma – marele Sine), Ego-ul General.
Jnan Atma – sinele care cunoaste se dizolvă în Ego-ul general, ce aparține întregului corp subtil, este universal, de aceea se numește marele Sine. Este lipsit de atribute, de specificitate, nu există contradicții.
În shivaismul kashmirian această stare este denumită de recunoaștere, iar în Vedanta este numita Cunoaștere, exprimată prin propozitia: Tat tvam asi (în traducere liberă, Eu sunt conștiintă pură) prin care descoperim că sintagma Eu sunt, nu înseamnă doar că sunt o ființă conștientă, ci că mă identific cu conștiința pură, sunt complet.
Un yoghin dobândește aceeași cunoaștere prin experiența sa în Asamprajnata Samadhi. De aceea putem afirma ca yoga se contopește cu Vedanta, ating același scop prin căi diferite.
4. Retragerea minții universale în conștiința pură (Santa Atma – Sinele liniștit)
Progresul se înregistrează atunci când Ego-ul general se dizolvă în Sinele necondiționat, conștiința pură ce nu poate fi atinsă de nicio condiționare, grosieră sau subtilă, esența a tot și toate. Conștiința este omniprezentă, cuprinde tot ce este manifestat și tot ce nu este manifestat; nu se poate conceptualiza fiind mai presus de minte.
Ceea ce este nemanifestat nu poate fi cunoscut, este inert, învăluit în ignoranță, deși rezidă în conștiință. Pe măsură ce conștiința își iluminează partea nemanifestată, aceasta se manifestă de la subtil la grosier, transformându-se astfel:
nemanifestat ---- manifestare subtilă -- manifestare grosieră
Sinele Ego general –Ego specific-minte-simțuri corp fizic
În Samadhi sensul transformării este invers, de la grosier la subtil. Între Eul General și conștiința pură există ceea ce este nemanifestat, cauza materială a manifestatului subtil. Dacă Ego-ul general s-ar dizolva direct în nemanifestat în loc de conștiința pură, rezultatul ar fi identic cu cel din somnul adânc, ignoranță totală, iar cunoașterea nu ar mai avea loc. Eliberarea nu înseamnă dispariție completă, dizolvare. Subtilitatea necesară pentru dizolvarea în conștiința pură este obținută prin Samadhi, cu efort.
Dacă asemuim mintea cu un vas al cărui spațiu interior (conștiința nemanifestată) este umplut cu apă (impresiile/gândurile depozitate în minte), dacă golim vasul de apă, acesta nu poate fi golit și de spațiul său interior. Mintea se naște odată cu conștiința, care este conținutul acestei minți. Conștiința nu se naște, ea este condiționată de minte și astfel rezultă conștiința individuală (Ego-ul specific), spațiul interior al vasului, care nu este modelat ci este condiționat de forma vasului. Dacă răsturnăm vasul (mintea) și îl golim de conținut, nu-l putem goli de spațiul interior.
Când această Cunoaștere este înțeleasă fără dubii, datorită inteligenței speciale a yoghinului capabilă să vadă natura reală a conștiinței individuale (Atma), când prin experiența Samadhi înțelegem ca Ego-ul nu este natura noastră și că suntem doar conștiință pură, toate impresiile depozitate în minte până atunci prin care ne identificăm cu Ego-ul, vor fi invalidate de impresiile generate de Samadhi (bucurie, pace), iar emoțiile, gândurile, reacțiile, comportamentele se vor liniști până când vor pierde capacitatea de a produce agitație.
Apoi, chiar și impresiile generate de Samadhi vor începe să se diminueze până la dispariție, creând un spațiu de supraconștiință, Nirbija Samadhi (Samadhi fără de sămânța minții).
Există o asemănare între Nirbija Samadhi și somnul adânc. Ambele au ca rezultat o stare intensă de bucurie și pace pe care nu o poți experimenta altfel, iar Ego-ul este absent. Din aceastâ cauzâ cele două stări se pot confunda. Diferența este că în timpul somnului adânc, avem o stare de ignoranțâ densă, nu ne amintim nimic, mintea se dizolvă natural în nemanifestat (care nu este Atma), iar în Nirbija Samadhi, deși Ego-ul este absent este iluminat de conștiința martor, iar mintea devine complet lipsită de condiționare, proiecție și atașament, dizolvandu-se în întregime.
Este o stare completa de unitate spirituală, în care nu mai există nicio distincție între cunoscut și cunoscător, subiect și obiect, sau văzător și văzut, nu mai este nimic de dorit, se descoperă adevărata natură a Absolutului: fericirea perfectă.
Prin Samadhi și Cunoaștere (Jnana), identificarea cu complexul minte-corp se diminuează major, ignoranța și suferința sunt distruse. Patañjali spunea că Yoga este abilitatea de pacificare a minții, toate celelalte fiind doar tehnici (asanele, mudrele, pranayama, meditația, japa, etc) care ne ajută să ne stabilizăm în această stare, iar Samadhi se obține doar printr-un efort susținut (abhyasa) și prin detașare (vairagya).
Yoga practicată în prezent, pune accent mai mult pe tehnici și mai puțin pe esență. Majoritatea practicantilor care participă la astfel de cursuri vin pentru relaxare, pentru a obține un corp tonifiat și armonios, pentru meditații ghidate, fără să conștientizeze că identificarea cu corpul fizic, pe care îl vor părăsi la un moment dat, se accentueaza astfel. Practicând yoga autentică putem obține mai mult de atât, realizând că Sinele este infinit și că nu dispare după moartea fizică.
În Bhagavad Gita, capitolul 6, Sri Krishna îl asigură pe Arjuna că cei care se străduiesc pentru a atinge starea de conștiința supremă sunt capabili să învingă obstacolele care apar. Divinitatea ține cont de toate meritele spirituale acumulate din viețile trecute și le trezește înțelepciunea în nașterile următoare. În acest fel, yoghinii își pot continua călătoria întreruptă, îndreptându-se spre scopul final.
În yoga modernă există pericole care te pot distrage de la obiectivul final. Este important să te întrebi continuu care este motivația pentru care faci yoga, dacă ceea ce îți este predat te duce pe calea cea bună. Întreabă-i pe profesori dacă simți că nu înțelegi ceva. Citește, studiază, meditează, caută răspunsuri, fii alert.
Fii conștient!
