Raluca Nicolaescu a făcut cursul de Hatha în România la Purna yoga. Nu știa bine ce caută și ce își dorește la vremea aceea. Ce își amintește foarte clar însă, este că în unele posturi corpul îi spunea că ceva nu e în regulă. A aflat mai târziu, lucrând cu Reinhard Gammenthaler, că posturile au fost de-a lungul timpurilor modificate, și că alterat a fost și impactul pe care ele îl au asupra simțirilor noastre, asupra sistemului nostru nervos. Consideră că simțirile au un adevăr precum este și adevărul din sensul prim al cuvintelor, iar posturile vorbesc despre un adevăr interior.
Raluca ne spune: „Ei știau exact ce anume și cum să lucreze cu corpul pentru a atinge acest adevăr. În momentul în care modifici cu puțin o postură se schimbă complet ceea ce se petrece în corp. Ceea ce caut acum este să port atenția fiecăruia către propria simțire, și către puterea de a se observa în practică cu absolut tot ceea ce apare.”
Mai multe despre Raluca în interviul oferit în exclusivitate pentru Yogasat:
„Yoga este una dintre cele mai frumoase maniere de a mă întâlni cu mine, cu corpul, cu profunzimile lui, cu liniștea ființei mele. Cred că orice tip de mișcare conștientă, în armonie cu nevoile mele interioare, poate fi un instrument profund de conectare, curățare, conștientizare.
Citește și: R Maharashi: Toate gandurile provin din inima; inima e locul din care izvorasc si prana si cuvintele
Curiozitatea explorării unui instrument atât de vast și de miraculos cum este corpul și prin el cu propria-mi ființă. Întâlnirea cu el, ascultarea, răbdarea, bucuria.
Yoga mi-a schimbat modul de viață și sunt recunoscătoare pentru asta.
Practic yoga aproape zilnic, atunci când mă trezesc, am câteva posturi pe care le practic, cu altele îmi place să exploez și să mă joc, dar de cele mai multe ori îmi las corpul să îmi spună ce nevoi are, iar el se așează singur în posturile pe care și le dorește.
Mi-am dorit mereu să lucrez cu oamenii din administrație sau din poliție. Nu știam bine de ce la vremea aia. Acum zâmbesc când mă gândesc la asta. Știu că Tibetul este singura țară care a alocat fonduri pentru a aduce oamenii aproape de practica spirituală, adică aproape de ființa lor. Și da, consider esențial ca noi oamenii să schimbăm paradigma în care am fost educați și crescuți, una pragmatică, în unghiuri drepte, focusată pe minte, departe de inimă și departe de corp. Așadar, da, cred asta cu toată inima.
Meditația este de când mă trezesc până când adorm. Uneori și în timp ce dorm. Este o observare permanentă a ceea ce se petrece în interiorul meu în interacțiunea cu ceilalți și în spațiul dintre mine și mine.
Ramana Maharshi este ființa de care mă simt cel mai aproape. Nu vreau să urmez pe nimeni, doar propria-mi cale, dar ce văd la el și mă ghidează este curățenia ce i se citește în ochi. E acolo în el întreg universul, iar asta înseamnă că se poate, că este real.”
Namaste!
