Siddhis sunt abilități paranormale dobândite printr-o practică spirituală riguroasă. În limba sanscrită, siddhi este un substantiv care înseamnă atingere, realizare, perfecțiune, putere, succes, în sensul eliberării sau dobândirii puterilor supranaturale.
Shivaiții le definesc ca fiind „puteri extraordinare ale sufletului, dezvoltate prin meditație practicată cu consecventă și tapas, adesea incomode și obositoare, sau trezite în mod natural prin maturitate spirituală și sadhana yoghină”. (Tapas în sanscrită înseamnă asceză, iar sadhana înseamnă efort spiritual).
Yogashikha Upanishad distinge două tipuri fundamentale de siddhi, cel artificial – kalpita și cel neartificial – akalpita, care înseamnă apariție spontană. Siddhi-urile artificiale sunt dobândite prin voința practicantului, prin folosirea unor amestecuri de plante, recitarea unor mantre, ritualuri și elixire alchimice, spre deosebire de abilitățile spontane neartificiale, care apar natural, fiind o expresie a evoluției spirituale a practicantului.
În al treilea capitol al Yoga Sutrelor, Vibhuti Pada, Patanjali explică o lungă listă de siddhi. Vibhuti înseamnă manifestarea puterilor și probabil provine din Bhagavad Gita, deoarece menționează puterile lui Krishna.
Patanjali definește siddhis ca fiind puteri sau abilități extraordinare care pot apărea prin practica yoga. „Aceste realizări extraordinare sunt puteri dobândite prin naștere, prin ierburi, prin repetarea mantrelor, prin practici ascetice sau prin concentrare.”
El începe capitolul prin descrierea - dharana, dhyana și samadhi, etapele „interne” ale practicii yoghine, cunoscute sub numele de samyama, care, practicate riguros, conferă o percepție extraordinară a obiectului meditației, prin îndepărtarea vălurilor subtile ale ignoranței.
Ca efect secundar, pot apărea puteri yoghine sau siddhi-uri, ce reprezintă o formă de realizare, dar care sunt mai degrabă obstacole pentru yoghinul care dorește să ajungă la kaivalya - starea de pace permanentă, autorealizarea, eliberarea de suferință și unirea cu divinul.
Scripturile hinduse menționează 8 siddhi, cunoscute ca Ashta Siddhi. În obținerea acestor puteri, căutătorul se dezleagă de atașamentului lumesc și de dorințele lumii materiale.
1. Anima: abilitatea de a se face subtil. Prin atingerea acestui siddhi, o persoană își poate micșora corpul până la dimensiunea unui atom.
2. Mahima: după atingerea acestui siddhi, persoana își poate extinde corpul chiar și natura.
3. Garima: greutatea corporală a unei persoane crește într-atât, încât nimeni nu îl poate mișca.
4. Laghima: corpul fizic devine foarte ușor și poate zbura mai repede decât aerul.
5. Prapti: poate obține imediat ceea ce dorește; poate crea orice are nevoie, manipulând instantaneu moleculele din jur.
6. Prakamya: o persoană poate fi atât de adaptată încât să poată trăi sub apă, să-și prelungească viața de mai multe ori, să supraviețuiască în frig și căldura extreme.
7. Ishitva: permite utilizatorului să influențeze cele 5 elemente (Pancha mahabhuta). Natura îi ascultă și le respectă comanda; vântul se mișcă cu voia lor, focul nu-i arde, etc.
8. Vashitva: capacitatea de a stabili o comunicare mentală cu ceilalți.
Puterile supranaturale, deși sunt fascinante de observat și investigat, nu oferă posesorilor lor un grad mai mare de fericire, înțelepciune și pace față de muritorii obișnuiți, ci pot fi chiar surse de suferință, frustrare, alienare socială și fizică.
Chiar Patanjali îi avertizează pe practicanți să nu fie distrași de aceste puteri, să rămână detașați și concentrați pe practica lor, pentru că atașamentul față de aceste abilități supranaturale poate duce la creșterea ego-ului și implicit a legăturii viitoare cu lumea materială.
Din punct de vedere științific, în prezent, abordarea aleasă pentru a investiga și a obține astfel de puteri este în mare parte tehnologică și se bazează pe aplicații inginerești ale conceptelor și mecanicii relativiste și cuantice.
În Yogasutra, Patanjali sugerează că siddhis pot fi dobândite prin diferite mijloace:
• Prin naștere: unele persoane pot avea siddhis ca rezultat al practicilor spirituale dintr-o viață anterioară, datorită progresului evolutiv sau moștenite de la părinți.
• Prin ierburi: Se crede că anumite plante medicinale au potențialul de a induce sau de a îmbunătăți aceste abilități.
• Prin repetarea unor mantre specifice, cu concentrare, devotament și tehnică adecvată se trezesc sau se dezvoltă siddhis.
• Prin practici ascetice care implică autodisciplină, austeritate și disciplina spirituală riguroasă.
• Prin meditație: practicile de concentrare profundă, în care mintea este antrenată să susțină concentrarea neclintită asupra unui singur obiect sau punct.
Majoritatea tradițiilor autentice menționează că un practicant sincer ar trebui să evite cu orice preț interesul pentru aceste abilități, să le trateze la fel cum tratează gândurile în timpul meditației, ca niște apariții.
Vedanta, budismul și taoismul critică atracția față de puterile mistice, deoarece sunt inutile scopului final al eliberării, fiind doar moduri de rafinare a ego-ului, prin care oamenii arată că sunt cumva speciali. Ego-ul este încă puternic în ei și demonstrează că nu sunt pregătiți pentru stările mistice mai profunde ale conștiinței.
Spre deosebire de puterile yoghine, ca rezultat al practicii samyama, în Tantra, aceste abilități apar prin grația (anugraha) unui devata sau devi sadhaka, prin practica japa și upasana.
Trebuie să facem clar distincția dintre puterile paranormale și transformarea spirituală autentică care, nu are nimic de-a face cu dobândirea acestora, ci cu auto-realizarea sau realizarea lui Dumnezeu, cu depășirea construcției ego-ului, pentru a fuziona cu realitatea supremă (Brahman).
Textul Siddha Siddhanta Paddhati, atribuit lui Gorakhnath, are o perspectivă interesantă în problema transcenderii siddhi-urilor. În al cincilea capitol se afirmă că atunci când yoghinul a renunțat la toate siddhi-urile, el începe să fuzioneze cu Shiva, ca realitate supremă (Brahman). Această perspectivă din Siddha Siddhanta Paddhati este de acord cu Vedanta, deoarece ambele recunosc că siddhi-urile pot fi ultimul obstacol înainte de adevărata eliberare.
Știința de astăzi recunoaște locul central și primordial al conștiinței și admite că nu există granițe clare, ci mai degrabă diferențe în gradul de percepție subiectivă între realitățile „fizice” și psihice, care nu sunt în mod substanțial separabile.
Surse: indiafoundation.in, yogaknowledge.net, jasongregory.org, vedicgyaan.com
